Ape tămăduitoare

Băile Herculane își au numele de la Hercule, care, spune legenda, ar fi descoperit izvoarele revitalizante într-un popas în Valea Cernei, după ce trecuse munții. Foto: Mioara Chiparus

Istoria creșterii și descreșterii Băilor Herculane

Unul dintre coridoarele Băilor Imperiale pe unde se plimba cândva aristocrația austriacă. Foto: Mioara Chiparus
Camerele vechilor hoteluri din Băile Herculane, cândva pline de viață, denotă astăzi nepăsarea și dezinteresul. Foto: Mioara Chiparus
Până și chipurile zeilor din mozaicurile romane par triste de situația în care se află orașul. Foto: Mioara Chiparus
În recepția unui hotel care așteaptă cu speranță un stăpân, Natura înfruntă tăcerea clădirilor abandonate în timp. Foto: Mioara Chiparus

“Apele sacre ale lui Hercule” – așa au numit romanii apele termale de la Băile Herculane acum aproape două milenii, când au construit aici primele băi și locul a devenit un centru aristocratic de agrement. În timpul ocupației austro-ungare din România, orașul Băile Herculane a trecut printr-o transformare arhitecturală, iar în timpul regimului comunist s-au construit unități de turism de masă.

În era post-comunistă, pitoreasca stațiune termală, una dintre cele mai vechi din lume, a căzut în ruină. Vechile bazine stau goale și părăsite în subsoluri întunecoase, clădirile neglijate continuă să se deterioreze, iar buruienile îmbracă zidurile hotelurilor cândva pline, care acum atrag priviri compătimitoare. Deși se investesc în continuare bani în hoteluri noi cu dotări de spa moderne, bijuteriile coroanei de la Băile Herculane rămân fără lustru, încă obsedant de frumoase cu aerul lor melancolic.

În ciuda stării proaste în care se află orașul, oamenii continuă să vină la Băile Herculane ca să se cufunde în apele terapeutice, să stea întinși în bazine calde de-a lungul râului și să se delecteze cu soarele și împrejurimile – munți, păduri, ziduri de piatră. În bazine, ei discută despre vremurile de demult și își exprimă speranța că, într-o zi, vechile băi vor fi readuse la măreția de altădată.

Mi-am propus să surprind în fotografii legătura spirituală pe care oamenii o stabilesc cu apa în acest loc istoric care, în ciuda anilor de neglijare, încă exercită o magie considerabilă. În plan secund, m-a interesat emoția pe care o pot inspira degradarea și vechimea, ce a existat cândva, ce s-a pierdut și ce poate fi, într-o zi, găsit și prețuit din nou.

Fiind originară din Băile Herculane, am avantajul de a-mi aminti orașul în zilele sale mai prospere. În ultimii ani, am petrecut multe ore vorbind cu turiștii, ascultându-le poveștile și motivele pentru care fac cure de ape. Asemenea lor, sunt plină de speranță cu privire la viitorul Băilor Herculane.

Într-un decor fascinant, un moment de relaxare benefică în aerul ionizat negativ. Foto: Mioara Chiparus
Îmbinarea dintre apă, munte și aer le aduce confort psihic celor care vizitează stațiunea. Foto: Mioara Chiparus
Vizitatorii și localnicii interacționează în bazine, făcând observații cu privire la proprietățile miraculoase ale acestor ape, discutând despre vremurile de demult și speranțele lor că apele tămăduitoare vor ține orașul viu. Foto: Mioara Chiparus
Turiștii sosiți la Băile Herculane se relaxează sub razele soarelui, pe malul Cernei. Foto: Mioara Chiparus

Text, foto: Mioara Chiparus
Articol publicat în revista National Geographic România, ediția din ianuarie 2019

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*