19 situri noi, pe lista Patrimoniului mondial UNESCO

O maimuță trece prin fața unui perete de stâncă pictat din Parcul Național Chiribiquete, Columbia. © Steve Winter

Comitetul Patrimoniului Mondial, reunit la Manama (Bahrain), a înscris 19 situri noi pe lista Patrimoniului Mondial, din care 13 situri culturale, trei situri naturale și trei locuri mixte, adică atât naturale, cât și culturale. De asemenea, a fost aprobată și extinderea unui sit natural. Lista patrimoniului mondial UNESCO numără acum 1092 situri din 167 de țări.

Aasivissuit – Nipisat. Teren de vânâtoare inuit între gheață și mare. © Jens Fog Jensen

Situată în interiorul Cercului Arctic din partea centrală a vestului Groenlandei, zona reprezintă un sit cultural care conservă 4200 de ani de istorie umană. Patrimoniul cultural cuprinde mărturii despre vânătoarea animalelor tereste și marine, despre migrațiile sezoniere, climă, navigație și medicină, case de iarnă mari și dovezi de vânătoare de caribou, precum și situri arheologice din culturile Paleo-Inuit și Inuit. Situl cultural cuprinde șapte localități cheie, de la Nipisat la vest până la Aasivissuit.

Oaza Al-Ahsa, Arabia Saudită. © François Cristofoli

Situată estul Peninsulei Arabe, oaza Al-Ahsa cuprinde grădini, canale, izvoare, fântâni și un lac de drenare, precum și clădiri istorice și situri arheologice. Acestea prezintă urme ale continuării așezărilor umane în regiunea Golfului din Neolitic și până în prezent. Cu cei 2,5 milioane de palmieri ai săi, Al-Ahsa este cea mai mare oază din lume.

Orașul antic Qalhat, Oman. © MHC

Aflat pe coasta de est a Omanului, orașul antic Qalhat s-a dezvoltat ca un port major pe coasta de est a Arabiei, între secolele al XI-lea și al XV-lea. Orașul antic este o mărturie arheologică unică a legăturilor comerciale dintre coasta de est a Arabiei, Africa de Est, India, China și Asia de Sud-Est.

Complexul arheologic de frontieră Hedeby și Danevirke, Germania. © Archäologisches Landesamt Schleswig-Holstein

Situl arheologic din Hedeby este format din rămășițele unui emporium (lat.) – sau oraș comercial – care conține urme de drumuri, clădiri, cimitire și un port datând de la începutul mileniului I. Hedeby a a fost un centru comercial între Europa continentală și Scandinavia și între Marea Nordului și Marea Baltică. Materialului său arheologic bogat și bine conservat le-a permis oamenilor de știință să interpreteze evoluțiile economice, sociale și istorice din Europa în perioada vikingă.

Califatul din Medina Azahara, Spania. © Madinat al-Zahra Archaeological Site (CAMaZ)

Califatul din Medina Azahara este un sit arheologic al unui oraș construit la mijlocul secolului al X-lea de către dinastia Umayyad, ca sediu al Califatului din Cordoba. După ce a prosperat timp de mai mulți ani, acesta a falimentat în timpul războiului civil care a și pus capăt califatului în perioada 1009-1010. Rămășițele orașului au fost date uitării timp de  aproape 1000 de ani, până la redescoperirea lor la începutul secolului al XX-lea. Acest ansamblu urbanistic complet prezintă infrastructuri precum drumuri, poduri, sisteme de apă, clădiri, elemente decorative și obiecte de zi cu zi și este o mărturie a civilizației islamice occidentale.

Göbekli Tepe, Turcia. © DAI

Situat în munții Germuș din sud-estul Anatoliei, acest sit prezintă structuri megalitice monumentale circulare și dreptunghiulare, interpretate ca incinte, ridicate de vânătorii-culegători în perioda neolitică pre-ceramică între 9.600 și 8.200 ÎHR. Aici aveau loc probabil ritualuri, mai ales de natură funerară. Pe stâlpii în formă de T sunt sculptate imagini de animale sălbatice, care oferă o perspectivă asupra modului de viață și a credințelor populațiilor care au trăit în Mesopotamia de Sus acum 11.500 de ani.

Situri creștine ascunse în regiunea Nagasaki, Japonia. © Nagasaki Préfecture

Situl constă în zece sate aflate nord-vestul insulei Kyushu (Japonia), Castelul Hara și o catedrală, construită între secolele al XVII-lea – al XIX-lea ce poartă o mărturie unică despre o tradiție culturală cultivată de creștinii ascunși din regiunea Nagasaki care și-au transmis în secret credința în perioada interzicerii acesteia din secolul al XVII-lea până în secolul al XIX-lea.

Ivrea (Italia), orașul industrial al secolulului al XX-lea. © Guelpa Foundation

Orașul industrial Ivrea din regiunea a fost proiectat de cei mai importanți arhitecți italieni, între anii 1930 și 1960. Acest ansamblu arhitectural reflectă ideile Mișcării Comunitare (Movimento Comunità) și reprezintă o viziune modernă a relației dintre producția industrială și arhitectură.

Catedrala Naumburg, Germania. © Förderverein Welterbe an Saale und Unstrut

Catedrala Naumburg, a cărei construcție a început în 1028, este o mărturie a artei și arhitecturii medievale. Structura sa în stil romanic, flancată de două coruri gotice, demonstrează tranziția stilistică de la sfârșitul perioadei romanice, la goticul timpuriu. Corul vestic, datând din prima jumătate a secolului al XIII-lea, reflectă schimbările în practica religioasă și apariția științei și naturii în artele figurative. Corul și sculpturile sunt capodopere ale atelierului cunoscut sub numele de “Maestrul Naumburg”.

Sansa – mănăstiri montane budiste, Coreea de Sud. © CIBM

Sansa sunt mănăstiri montane budiste situate în toate provinciile sudice ale Peninsulei Coreene. Cele șapte temple care alcătuiesc situl construit între secolele al VII-lea —al IX-lea conțin obiecte, documente sau altare de mare valoare. Aceste mănăstiri montane sunt locuri sacre, care au supraviețuit până în prezent ca centre vii de credință și practică religioasă zilnică.

Situl arheologic Sassanid, din provincia Fars, Iran. © ICHHTO

Opt situri arheologice situate în trei zone geografice din sud-estul provinciei Fars: Firuzabad, Bishapur și Sarvestan. Structurile fortificate, palatele și planurile urbanistice datează din cele mai vechi și ultime perioade ale Imperiului Sassanian, care se întindea în întreaga regiune în perioada 224 la 658. Printre acestea se află și capitala construită de fondatorul dinastiei, Ardashir Papakan, precum și un oraș. Peisajul arheologic reflectă utilizarea optimizată a topografiei naturale și este o mărturie a artei romane, care a avut un impact semnificativ asupra arhitecturii.

Situl arheologic Thimlich Ohinga, Kenya. © National Museums of Kenya

Ohinga (adică așezarea) se află la nord-vest de orașul Migori, în regiunea Lacului Victoria, și a fost probabil construită în secolul al XVI-lea. Aceasta pare să fi servit drept fortăreață pentru comunități și animale. Thimlich Ohinga este cea mai mare și mai bine conservată dintre aceste incinte tradiționale. Este un exemplu de tradiție a incintelor masive, tipice primelor comunități pastorale din bazinul lacului Victoria, care au existat în zonă din secolul al XVI-lea până la mijlocul secolului al XX-lea.

Ansamblu în stil victorian și gotic, India. © Abha Narain Lambah Associates

După ce a devenit un centru comercial global, orașul Mumbai a implementat un proiect ambițios de urbanism în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Aceast proiect a dus la construirea unor ansambluri de clădiri publice care se învecinează cu spațiul deschis Oval Maidan, în stil neo-gotic victorian și Art Deco. Ansamblul victorian include elemente indiene adaptate climatului, inclusiv balcoane și verande. Edificiile Art Deco, cu cinematografele și clădirile lor rezidențiale, îmbină designul indian cu imaginile Art Deco, creând un stil unic care a fost descris ca Indo-Deco. Aceste două ansambluri sunt o mărturie despre fazele de modernizare pe care orașul Mumbai le-a suferit în cursul secolelor al XIX-lea și al XX-lea.

Munții Barberton Makhonjwa, Africa de Sud. © Dion Brandt

Situat în nord-estul Africii de Sud, situl cuprinde 40% din centura Greenstone din Barberton, una dintre cele mai vechi structuri geologice din lume. Munții Barberton Makhonjwa reprezintă cea mai bine conservată succesiune de roci vulcanice și sedimentare, datând de acum 3,6 miliarde de ani, când primele continente au început să se formeze pe Pământul primitiv.

Vulcanii Chaîne des Puys, Franța. © Denis Pourcher

Vulcanii Chaîne des Puys reprezintă un segment emblematic al riftului vest-european, creat în urma formării Alpilor, cu 35 de milioane de ani în urmă. Situl este o ilustrare a ruperii continentale, una dintre cele cinci etape majore de formare a plăcilor tectonice.

Insula Fanjingshan, China. În imagine: maimuța-cu-nas-cârn. © Administration of Guizhou Fanjingshan National Nature Reserve

Situată în zona montană Wuling din provincia Guizhou (sud-vestul Chinei), insula Fanjingshan se află la o altitudine cuprinsă între 500 și 2570 de metri deasupra nivelului mării, favorizând diverse tipuri de vegetație și relief. Este o insulă de piatră metamorfică într-o mare de carst, care găzduiește multe specii de plante și animale care au apărut acum 65 de milioane de ani. Izolarea sitului a dus la un nivel ridicat de biodiversitate cu specii endemice, cum ar fi bradul Fanjingshan, Abies fanjingshanensis, și maimuța-cu-nas-cârn, Rhinopithecus brelichi, și speciile pe cale de dispariție, cum ar fi salamandra chinezească, Andrias davidianus, cerbul de mosc, Moschus berezovskii și fazanul lui Reeve, Syrmaticus reevesii. Pe insulă de află cea mai mare pădure de fag primară din regiunea subtropicală.

Parcul Național Chiribiquete, Columbia. © Jorge Mario Álvarez Arango

Parcul Național Chiribiquete este cea mai mare zonă protejată din Columbia. Peste 75.000 de picturi, realizate acum peste 20.000 de ani și până în prezent pot fi văzute pe pereții celor 60 de adăposturi de stâncă. Considerate a fi legate de venerarea jaguarului, un simbol al puterii și al fertilității, aceste picturi prezintă scene de vânătoare, bătălii, dansuri și ceremonii.

Pimachiowin Aki, Canada. © IUCN

Pimachiowin Aki (“Țara care dă viață”) este un peisaj forestier traversat de râuri și împânzit cu lacuri, zone umede și pădure boreală. Face parte din casa ancestrală a Anishinaabeg, un popor indigen care trăiește din pescuit, vânătoare și cules. Situl cuprinde terenurile tradiționale a patru comunități Anishinaabeg, unde respectarea tuturor formelor de viață și menținerea relațiilor armonioase cu ceilalți sunt de bază.

Valea Tehuacán-Cuicatlán, Mexic. © CHAC

Valea Tehuacán-Cuicatlán este zona aridă sau semi-aridă cu cea mai bogată biodiversitate din întreaga Americă de Nord. Valea adăpostește cele mai dense păduri de cactuși din lume, formând un peisaj unic care include și agave, yucca și stejari. Dovezile arheologice indică evoluțiile tehnologice și domesticirea timpurie a culturilor. Valea prezintă un sistem de gestionare a canalelor și barajelor, cel mai vechi de pe continent, care ce a permis apariția așezărilor agricole.

Zona centrală a Munților Sikhote-Alin, Rusia. În imagine: un cerb siberian. © V.Medvedev

Munții Sikhote-Alin adăpostesc unele dintre cele mai bogate și mai neobișnuite păduri temperate ale lumii. În această zonă, speciile din sud, cum ar fi tigrul și ursul himalayan, trăiesc alături de speciile nordice, precum ursul brun și râsul.

Sursa: UNESCO
Foto: sursele citate

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*