Povești relevante, povești românești

O societate sănătoasă se descurcă și fără eroi. Are norme, reguli și proceduri prin care sistemul se autoreglează. În țări ca a noastră, fără oameni care să se bată neștiuți de nimeni pentru o idee nobilă, multe lucruri bune riscă să moară în fașă. Îi vom căuta în continuare, mizând pe articole locale și în 2019. Foto: Helmut Ignat

Citește editorialul numărului de februarie 2019 al revistei National Geographic România.

Pe la mijlocul anului trecut, picat în depresie, mă hotărâsem să îmi încerc norocul în altă parte. Am vorbit la telefon cu un prieten, IT-ist bun și psiholog bun, mutat la Londra, să văd ce aș putea găsi pe acolo.

– Ce-i cu tine?,  m-a întrebat.

Mi-am început poezia lamentării pe care o știți cu toții, pe care probabil și-a spus-o și el înainte să plece, că România este așa și pe dincolo, că nu poți face mai nimic aici…

– Dar dacă toată lumea pleacă, te-ai gândit ce se va alege de noi?

Cu o logică rece de IT-ist, a fost în stare să-mi demonstreze că dacă trec seara prin Ferentari și un tânăr de acolo mă scuipă sau îmi dă în cap, nu-i doar vina lui, care nu știe multe, ci și a mea, căci nu i-am oferit la timpul potrivit și pe limba lui poveștile relevante pentru el, că nu i-am făcut transfuzia de educație și de speranță de care are atâta nevoie.

– Poate nu îți dai seama, dar ești într-o poziție foarte bună de a împinge lucrurile către o zonă de calitate și normalitate.

În vocea omului ăsta care plecase, care poate la început înjurase privind înapoi cu mânie, puteam auzi, printre rânduri, nostalgie, patriotismul redescoperit abia printre străini. Dai drumul la TV și în cinci minute îți vine să-l spargi: lideri corupți, contestați, manipulatori. Jumătate din țară întoarsă împotriva celeilalte. Huiduieli, emigrație, prostie. Asta văd toată ziua în mass-media și pe rețelele de socializare. Dar România nu poate fi doar atât!

Și mi-am propus să încerc să contribui, cum voi putea, la redeșteptarea speranței și încrederii în noi înșine. Se știe că știrile bune nu vând. Însă noi tocmai asta am făcut în ultima jumătate de an. Pentru că sunt sătul de anti-modele, pentru că am nevoie să cred și să sper, am căutat povești, am căutat eroi, am scos în față și pe copertă români cu care ne puteam lăuda, al căror exemplu personal inspiră și ne poate da încredere. Și vânzările noastre la chioșc au crescut cu aproape un sfert!

Cătălin Gruia

 

povești povești

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*