Palatul Suter (III)

Al treilea episod din propria versiune de Voyage autour de ma chambre are loc în camera 202 de la Palatul Suter.

Mi-am propus să-i calc pe urme lui Xavier de Maistre, aristocrat din secolul al XVIII-lea, pictor, soldat și autor al unei cărțulii care a devenit celebră: Voyage autour de ma chambre. (Mai multe despre acest proiect aici). Dar conștient că voi merge cu pași mărunței pe urme de gigant, mi-am luat drept cârjă pentru inspirație camerele a patru dintre cele mai de poveste hoteluri bucureștene. Al treilea episod din propria versiune de Voyage autour de ma chambre are loc în camera 202 de la Palatul Suter.

Ce senzație dulce, ce toropeală plăcută! Abia m-am trezit … Sau poate nu?
Îmi simt sângele cum mi se târăște prin capilare ca o lavă leneșă și scârțâitoare de zahăr tos. Cred că m-aș putea mișca, dacă aș vrea neapărat, dar nu simt nevoia. Stau aici semiparalizat de plăcere într-o cameră în care, în urmă cu puțini ani, s-au simțit bine Beyoncé, Nicholas Cage, Deep Purple sau Enrique Iglesias – pe vremea când hotelul se numea Carol. În loc de creier îmi simt sub cutia craniană o cremă de zahăr ars din care iau câte o linguriță delicioasă cu fiecare nou gând. Îmi vin așa, pe îndelete, în ordine, cuminți, ca la prima împărtășanie.

Îmi place să cred că Vicontele Louis Antoine de Grammont ar fi mândru de mine. Și eu mă gândesc cu drag la francezul acesta, un aristocrat în toată puterea cuvântului, poate primul mare spirit civilizator care a marcat în perioada fanariotă istoria zonei unde mă aflu acum, pe vremea când viile și mustăriile Filaretului, cu ale lor fântâni și parcuri, erau lăudate și în scrierile călătorilor străini care au ajuns prin Bucureşti.
Aghiotant al principilor Alexandru Dimitrie Ghica, Gheorghe Bibescu şi Barbu Ştirbei care s-au succedat grăbiți de nenoroc la tronul Țarii Românești după revoluția de la 1821, Vicontele Louis Antoine de Grammont era proprietarul dealurilor și mlaștinilor dintre Dealul Filaret și Podul Calicilor (o bucată bună din bulevardul Regina Maria de azi). Pescar împătimit ca și mine, Grammont își amenajase aici un rai pescăresc cu heleșteie.
Marea sa moșie s-a fărâmițat după moartea vicontelui (a rămas de la el doar numele străzii care leagă Piața Regina Maria de strada 11 Iunie). Terenurile au fost răscumpărate, în timp, de Primăria Orașului.

Următorul mare spirit civilizator care a marcat zona e arhitectul elvețian Gustav Adolf Suter, care a construit pentru sine micul palat unde mă aflu acum. La moartea lui, în ianuarie 1921, gazeta bucureșteană Adevărul, îl elogia: „Dintr-o mlaștină și un cuibar de infecțiuni, G.A. Suter a creat un mic orășel, deschizând străzi, pavându-le și construind imobile pentru nevoiași. Tot grație acestui om au fost create cartierele Filaret, Colentina, Ștefan cel Mare, precum și grupul de vile de pe Aleea Suter, în fața Parcului Carol”.

***
Dar să nu mă las încă furat de nostalgie și de isprăvile lui Suter …
Mai bine să încep mai cu picioarele pe pământ, de exemplu, cu ziua de ieri și fără grabă, linguriță cu linguriță, să extragem ce se mai poate din crema de zahăr ars.

Ieri mai spre seară: am rugat taxiul să oprească după curbă și să mă lase fix la intrarea pe străduța Xenofon. Apoi pas cu pas, pe cele 70 de treptele de beton tot mai cariat, ridicând ochii spre tencuiala cam coșcovită (ascunsă ici și colo de iederă) de pe culoarul acestei străzi minuscule până sus, în vârful dealul Filaret, unde tronează discret Palatul Suter. Cap compas cozorocul de fier forjat de la intrare unde am pășit îndrăzneț pe covorul albastru până la recepție. Aici o domnișoară drăguță mi-a completat fișa de cazare. Și iar sus pe scări, însă de data asta din altă poveste, de lux și de marmură, străjuind unul dintre cele mai mari candelabre de Murano din lume, privindu-mă aproape neîntrerut în oglinzile mari de pe pereți până la camera 202!
Am intrat și, înainte de orice: jos hainele de oraș, garderobier, deschide-te și echiparea cu uniforma regulamentară a exploratorului de cameră: pufoșenia halatului alb!
Și explorarea poate începe!

Prima impresie: 202 nu e o cameră, ci un ditamai apartamentul alungit care m-a dus cu gândul la ce am mai văzut pe la Peleș, cuibul de vultur regal al lui Carol I, un prieten apropiat al lui Suter.
În salon – un perete îmbrăcat în lemn masiv de nuc, un perete-bibliotecă, șemineu adevărat, în fața lui o masă joasă străjuită de două scaune-fotoliu supradimensionate și vineții de invidie.
La ferestre – draperii medievale grele de mătase, cu ciucuri.
Pe jos – parchet din lemn de nuc, două covoare orientale.
Draperii grele, tapet de mătase, mobilier de lemn masiv, totul de la tăvițele de fructe la picioarele planturoase ale veiozelor sau alămurile robinetelor din baie din metal masiv – masivitatea și dimensiunile generoase mi-au evocat o lume stabilă, așezată, cu rădăcini adânci care își trag seva din valori perene pe care știi că te poți baza. Lumea aceea de la sfârșitul secolului al XIX-lea, când Suter a fost invitat la Bucureşti de însuși regele Carol I, pentru primele studii legate de asanarea mlaştinilor din Filaret şi transformarea locului într-un parc.

„Între 1892 și 1893 şi până la 1916, arhitectul Gustav Adolf Suter, proprietarul Dealului Filaret şi al reşedinţei ridicate în zona nordică a dealului, s-a implicat consecvent în amenajarea urbanistică şi edilitară a zonei, datorită tranzacțiilor imobiliare și antreprenoriale, pe care le tutela.
După 1870, zona Grammont, cunoscută, mai nou, sub denumirea de Grădina Filaretului, se populează şi se lotizează treptat până în preajma Dealului Filaret, mai puțin zona viitorului Parc Carol”, scrie arhitecta Ruxandra Nemțeanu în lucrarea Un cartier elvețian în Bucureşti.

De-a lungul Aleii Suter, un colaborator al său, F. Schmidts, a proiectat 24 de vile ca-n Elveția. Chiar la capătul aleii, pe o colină cu vie, un loc considerat cel mai înalt punct natural al Bucureştiului, Suter și-a construit un palat în stil neoclasic cu influențe brâncovenești.
Conform istoricului Anita Sterea, acela a fost momentul de maximă dezvoltare a stilul neoromânesc, grație regelui care dat semnalul …
După moartea regelui Carol, Suter și-a vândut palatul unui bancher grec care l-a dăruit amantei sale frunțuzoaice.
Anii au trecut, a pierit însăși monarhia din România, au venit comuniștii și naționalizările. Palatul Suter a fost o vreme cuibul local al KGB-ului. Apoi sediu al PCR. Apoi al ICRAL (Întreprinderea de Construcții, Reparații și Administrare Locativă).

***
Ies pe balcon cu o ceașcă aburindă de ceai de mentă marocană. Dar ce zic eu balcon sau terasă, ca un chiriaș la bloc? La acest heritage boutique-hotel balconul e o adevărată pasarelă marmorată de vreo 20 m lungime, cu vedere în stânga la felul cum par să se înfrunte Casa Poporului cu Catedrala Mântuirii Neamului. Nu pot zice că mă omor după panorama Bucureștiului văzut de sus. În depărtare, falanga monotonă a blocurilor comuniste. În plan apropiat, cartierul pitoresc de case unde pe cât de plăcută e preumblarea ca prin burta dragonului, într-o zi frumoasă, pe atât de neplăcut e să vezi de sus haosul pestriț al acoperișurilor – noi și vechi, țiglă și tablă, cărămiziu, argintiu sau rugină. Mă întorc în cameră …

Palatul Suter s-a trezit la viață și gloria de demult în timpurile noastre.
Retrocedat în 2001, a fost cumpărat în 2003 de Adrian Petre, fost angajat al unui un hotel de lux din New York. În următorii 4 ani, cu un buget de peste 6 milioane de euro, Palatul Suter a fost consolidat și renovarat cu concursul unor arhitecți și designeri renumiți din România, Italia, Austria și Germania, coordonați de arhitectul Călin Irimescu. În anul 2007, lucrarea a primit distincția de „cel mai bun proiect de restaurare și design interior” din partea Uniunii Naționale a Arhitecților.
În 2007 imobilul a fost lansat pe piaţa hotelieră sub numele de Carol Parc și afiliat la Small Luxury Hotel, singurul din România inclus în topul unităților de lux al revistei Condé Nast Traveler.
Tarifele de cazare erau și ele la înălțime – 450 de euro pe noapte, mai scumpe decât la oricare alt hotel din București.

În 2015 imobilul a fost cumpărat de omul de afaceri timişorean Vasile Albulescu, care l-a rebranduit cu numele său iniţial, Palatul Suter.

***
Trebuie totuși să mă ridic din pat. Aștept un oaspete. Răzvan Pîrjol, directorul hotelului Suter redeschis la finele anului trecut. Un prieten bun, zgârcit cu vorbele mari, care îl știe de când lumea, mi l-a lăudat peste măsură.
Așa că am dorit să-l cunosc, rugându-l însă să mă viziteze el (punându-l la curent cu proiectul meu și explicând-i motivele pentru care prefer să nu îmi părăsesc camera).

M-am uitat în primul rând la cum era îmbracat (elegant, totuși casual) și mi-a mai venit inima la loc văzând-l motociclist, sportiv și relaxat.
– Sper că nu forțez mâna umorului dumneavoastră primindu-vă în halat. Aceasta e uniforma standard a exploratorului de cameră. Vă rog să nu vedeți în ea o lipsă de respect la adresa dumneavoastră, cât o măsură a dedicării față de proiectul meu.
– Sunteți un excentric! a exclamat el privindu-mă amuzat prin ochelari minusculi, tip lornion.
Ceea ce trebuia să fie un schimb de politețuri de câteva minute s-a transformat în aproape 4 ore de conversație spumoasă în care am trecut repede de la dumneavoastră la tu, alimentându-ne unul pe altul cu argumente teoretice și cazuistică absolut concret din lumea hotelăriei, în Elveția, Italia și România.

Răzvan Pîrjol este un tip fenomenal, volubil, amuzant, cuceritor, știind când să fie profund și când să plaseze o glumă, charismatic, cosmopolit, idealist incurabil și etern dezamăgit, unul dintre cei mai buni specialiști din industria opitalității românești. Acum 10 ani a revenit din Elveția unde a studiat Turism la Institutul Hotelier de la Glion, vorbește 6 limbi și e un erudit care se ascunde în spatele imaginii de bonvivant. Viața lui e un roman pe care sper să-l scrie cândva. În acest deceniu s-a bătut cu morile de vânt românești, încercând să împingă industria ospitalității în direcția normalității.

Palatul Suter e ultimul său proiect de suflet în care încearcă să demonstreze că se poate.
„Plecând de la ideea de small is beautiful, ne propunem să completăm oferta de city retreat bucureştean cu un concept de ospitalitate contemporană, grevat pe şarmul şi tradiţia din alte timpuri ale unei clădiri de patrimoniu.”
La despărțire mi-a făcut o poză cu telefonul și recomandându-mi și comandându-mi un cappuccino special marca Suter. Când a venit, și am privit în ceașcă, nu mică mi-a fost mirarea să văd în spumă forma chipului meu din fotografie.

***
Masha Verhoogt, designer român care a lucrat la Palat în perioada 2016-2018, îl completează:
„Am optat pentru mobilier clasic, un stil atemporal, contextualizat într-o notă cromatică actuală, contemporană. Obiectivul meu a fost să generez celor care locuiesc în hotel o stare de conectare la rădăcini, forțând printr-o cromatică îndrăzneață conectarea la aici și acum. Am utilizat materiale precum lemnul de nuc, foița de aur, cristale, mătase, catifea, broderii, toate fiind elemente care simbolizează viața bună, traiul luxos … Toate acestea te conduc către o experiență în care te simți special. Mi-am propus ca acest hotel, fie chiar și pentru o noapte, să nu fie doar o destinație, ci și o călătorie în sine, ca mai apoi să rămână printre amintirile pe care vrei să le păstrezi și despre care simți nevoia să vorbești și altora.”

Hotelul Suter, al cărui interior te duce pe undeva cu gândul la Vila romană Amista de la Verona, are 17 camere, dintre care patru apartamente, diferite atât ca stil, cât şi ca suprafaţă şi arhitectură.
Restaurantul Gustav Cuisine&Wine are 34 de locuri şi este o combinaţie între modern, high tech şi arhitectură tradiţională caracteristică anilor 1900, cu terasă şi o panoramă interesantă a Palatului Parlamentului.
La nivelul inferior se află o sală de evenimente, care se deschide într-o curte interioară, transformată în urban garden. Pentru doritori există și o mică sală de fitness, o saună şi o sală de masaj.

***
Descopăr prin diverse locuri ale bibliotecii-perete zeci de cărți cu chenarul galben, atât de drag mie, al National Geographic Society. Sunt volume grele, cu coperte cartonate, de prin 1970-1990, anii de început ai diviziei de carte National Geographic. Life in Rural America, The Majestic Rocky Montains, Yellowstone Country, Montain Adventure, Exploring the Amazon, The Misterious Maya, Wild Shores, Pathways to Discovery și alte zeci și zeci de titluri, volume despre care habar nu aveam că există.

Cred că aș putea să mai rămân o săptămână în camera asta fără să mă plictisesc. Ce păcat că le-am descoperit tocmai acum când ora despărțirii se apropie.
Dar las’ că poate ne-om revedea cândva, cameră 202 a Palatului Suter!

Foto: Suter Palace Heritage Boutique Hotel

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*