Iași: ferestre, portaluri și descoperiri din lumea fantastică din Nord-Est

vacanta iasi

Spațiul în care trăim ne modelează sufletul, așa cum modelează soarele recoltele, iar oamenii își modelează singuri spațiul, dându-i formă prin arhitectură.

Orașul și casa nu ne sunt evident indiferente, tot așa cum se zice că peisajele modelează sufletul și spiritul celor care trăiesc în mijlocul naturii, la țară. Cei care locuiesc în oraș nu sunt însă mai puțin modificați de mediul lor construit, dar acest mediu poate fi modificat activ de ei.

De curând am stat trei zile la Iași, zile intense, în care am văzut tot ce poate fi mai semnificativ în materie de clădiri ieșene. M-a frapat armonia locului și m-am întrebat dacă nu cumva a trăi într-un spațiu armonios, simetric, în mijlocul unor proporții bune, nu face parte doar din educația estetică a unei persoane, ci și din structura ei profund psihologică.

Dacă nu cumva modelează direct ceea ce am putea numi „edificiul interior“ al unei persoane, felul în care psihicul își organizează instanțele interioare proprii și în care se vor așeza apoi cunoștințele.

Anticii și după ei o întreagă tradiție renascentistă puneau accentul pe formarea unui edificiu interior, pe construirea unei clădiri imaginare proprii pentru tine ca individ, în camerele, pe holurile și în firidele căreia să îți așezi apoi cunoștințele pe care vei începe să le memorezi. Arta memoriei a rămas o știință uitată azi, un meșteșug de a ține minte, cu care nu-și mai bate nimeni capul azi în mod explicit, dar care este folosit de mulți în fapt într-un mod mai mult sau mai puțin inconștient.

Și de aceea mă întrebam dacă nu cumva a sta într-un mediu atât de bine construit cum este Iașiul nu face parte dintr-o zestre intelectuală, dintr-o moștenire de dincolo de explicit și chiar dincolo de timp.

Cei ce trăiesc și învață acum în Orașul Unirii primesc această moștenire într-un mod atât explicit, cât și implicit. Moștenirea unui spațiu marcat de ferestre, deschideri, bolți. Un mediu care subliniază trecerile, incitându-te să te gândești mereu dincolo de aparență, deschizându-ți întrebări și curiozități.

Am simțit acestea din plin când am revenit pe plaiurile moldave care mi-au ocrotit copilăria și adolescența, de data asta la chemarea Agenției de Dezvoltare Regională Nord-Est.

Dacă Moldova înseamnă pentru mulți liniștea mănăstirilor, peisaje tihnite și o culoare greu de definit, dar și greu de uitat – albastrul de Voroneț – odată ajuns pe plaiurile moldave călătorul are șansa de a descoperi mai multe spații.

Această descoperire a fost și obiectivul Agenției de Dezvoltare Regională Nord-Est atunci când a organizat Gala unde și anul acesta au fost premiați promotorii celor mai bune inițiative din turismul local al regiunii.

La invitația Roxanei Pintilescu, director executiv la ADR Nord-Est, am cunoscut cu această ocazie oameni și povești extraordinare, care se vor perinda prin aceste pagini: Mihai Bulai, prodecanul Facultății de Geografie din Iași, care a înființat Iași.travel, un sistem de 7 tururi ghidate ale orașului și împrejurimilor, pe diferite teme, Mădălina Ursu, colaboratoare Iași.travel, studentă, care ne-a făcut să descoperim magia Iașiului pe timp de noapte, și colega ei, Andreea Fedor, absolventă de geografie și limbi străine, care organizează, printre altele, tururi speciale prin oraș, în alergare ușoară, Tiberiu Teodor-Stanciu, inițiatorul unui proiect de reconstituire virtuală a trecutului clădirilor, Memorat, dar și Mirela Nechita care a delectat toți invitații cu bunătățile, obiceiurile și farmecul vieții la țară din Dolhești (abia după ce am înghițit a treia plăcintă poale-n brâu m-am gândit să și documentez momentul!).

M-am reîntâlnit cu uimitorii bucătari din Asociația Culturală Euro-Est Alternativ sub conducerea Iuliei Drăguț, vechii mei prieteni, de acum cunoscuți în toată țara pentru show-urile lor culinare populare: Gigi Fedeleș, Adrian Șipoteanu, Romeo Lucian Smith – care au pictat tablouri cu preparate de fine dining, dar și cu mușchi viu, au sculptat murături și au ademenit nările participanților, Mihaela Ulman care prepară prăjituri la modul profesionist, dar este și bibliotecară la Biblioteca Universității Iași, somelierul Liviu Țurcanu.

Iașiul este un loc al începuturilor, un fantastic creuzet din care s-au plămădit de-a lungul istoriei idei noi, proiecte artistice care au definit tendințe, precum și ambiții îndrăznețe care au definit țara noastră așa cum este, România.

 

Aici a luat naștere:

  • prima tipăritură românească – creată de Mitropolitul Dosoftei în 1673 (casa lui stă mândră și acum în centrul orașului)
  • prima Unire Românească – Unirea principatelor în 1859
  • s-a plămădit și cea de-a doua Unire Românească, Marea Unire din 1918, pentru că Iașiul devenise în timpul Primului Război Mondial orașul regalității și toate negocierile care au dus la crearea Statului Unitar Român s-au desfășurat la Iași, singurul oraș mare care avea în jurul lui o arie de 100 de km pătrați de pământ liber. Aici s-au și refugiat de altfel artiști din toată România, în cel mai mare teatru al vremii, teatrul național din Iași, a cărui memorabilă stagiune 1917-1918 a cuprins sute de spectacole
  • primul teatru evreiesc de limbă idiș din lume, în 1876. Sub conducerea lui Avram Godfaden, actorii evrei se reuneau sub un șopron în fața teatrului celui mare și jucau piese satirice. Unul dintre cei mai mari admiratori ai talentaților actori evrei era chiar Eminescu, lăudându-i în repetate ori în presa vremii. Avram Goldfaden venise din Ucraina, gonit de ororile, prigoanele și pogromurile de acolo și își propunea să scoată o gazetă. S-a reorientat însă și a adoptat o altă cale de comunicare: teatrul. A pus în scenă spectacole satirice, foarte gustate de publicul de toate felurile și naționalitățile. Destinul a făcut ca Avram Goldfaden să emigreze în Statele Unite – înainte de marele pogrom care, iată, avea să se întâmple și la Iași, iar acolo, în America, Avram a inventat… teatrul bulevardier de pe Broadway! Statuia lui se poate vedea acum la Iași

 

articol preluat din revista Practic în bucătărie, ediția 02/20

text și fotografii: Roxana Melnicu

Be the first to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*