Pe 31 decembrie, când se crapă de ziuă, în satul Ruginoasa, din județul Iași, două cete de bărbați mascați în piele de animal se bat sălbatic cu ciomege.
Text: Cătălin Gruia
Jandarmi și polițiști supraveghează bătaia. După ce îi gonesc pe învinși bătând cu măciucile în pământ, câștigătorii sărbătoresc victoria cinstindu-se la bar. Nimeni din sat nu știe semnificația acestui eveniment, la care oamenii participă pentru că „așa au pomenit“. În interpretarea Sabinei Ispas, directoarea Institutului de Etnografie și Folclor, această bătaie e un accident etnografic unic, în care s-au contopit mai multe influențe din partea obiceiurilor slavilor și ale cetelor de colindători și călușarilor români.
În mod tradițional, funcția cetelor de colindători – deveniți în perioada sărbătorilor un fel de sacerdoți-mesageri – era să integreze spațiul colindat într-o teofanie puternică.
Satele, mărite în timp cu noi sosiți așezați de obicei în vale, lângă deleni (cei din deal), nu puteau avea simultan decât o singură ceată de sacerdoți. Probabil că, la un moment dat, în urma unor prejudecăți sociale – de obicei delenii, vechii stăpâni ai locului, erau mai bogați și nu voiau să se amestece cu veneticii –, vălenii de la Ruginoasa și-au făcut și ei o ceată. O posibilă influență va fi venit de la călușari. „Când se întâlneau două cete de călușari erau bătălii mari, care se lăsau chiar cu moarte de om“ – scria pe la începutul secolului al XVIII-lea principele Dimitrie Cantemir. îmbrăcatul în piei de animal – regăsit în spațiul locuit de slavi – e neândoielnic o influență a acestora.
În ultimii ani, tradiția s-a „adaptat“, fiind influențată de mass-media, pentru care evenimentul e un show senzațional, de jandarmi, prezenți pentru a ține sub control situația, și de turiști, care vin să vadă bătaia unde, de câțiva ani buni, n-a mai murit nimeni.
Leave a Reply