Aceleași instincte de vânător-culegător, în aceleași condiții sociale „de tranziție“, pot duce la rezultate opuse. Eseu de Cătălin Gruia Dan „Finuțu“ a murit vara trecută într-un accident de mașină. Palatul lui din Buzescu este o replică a judecătoriei Caracal (singura instanță cu care Finuțu a avut vreodată probleme). Ciprian Limbos, un alt țigan pe care l-am cunoscut în cartierul Mocirla, din Buhuși, a făcut doi ani de pușcărie pentru că a furat un pachet de chiloți. Averea lui Finuțu a fost estimată la 4 milioane de euro, Limbos e muritor de foame. Buzescu prosperă, Mocirla trăiește de azi pe mâine din furat, ajutor social și banii trimiși de rudele din străinătate. Căderea lui Ceaușescu a însemnat o răscruce pentru populația de romi: în vreme ce câțiva s-au îmbogățit pescuind în apele tulburi ale tranziției, majoritatea s-au scufundat în sărăcie. Tiganii din România s-au întâlnit de două ori cu libertatea: în 1855-1856, când a fost abolită sclavia, și în 1989, când a căzut regimul comunist. Și prima, și a doua oară, majoritatea s-au fript rău, dar câtorva le-a priit de minune. Cu excepția iernii pe care o petreceau pe moșia stăpânului, țiganii robi medievali erau liberi să colinde prin țară – pe rute prestabilite – pentru a-și câștiga pâinea cu meșteșugurile lor. În 1855-1856, boierii progresiști au vrut să-și transforme robii nomazi (de la care încasau anual o taxă) în țărani sedentarizați plătitori de bir. În urma reformei agrare din 1864, țiganii, robi vreme de 5 secole, s-au trezit proprietari de pământ. Cei mai mulți și-au refuzat micul lot și și-au luat lumea în cap. Au urmat câteva decenii de vagabondaj, furturi, tulburări. Tot atunci s-a produs a doua mare migrație a țiganilor spre Occident. Comuniștii și-au făcut treaba mai bine, reușind să-i transforme pe țigani în proletari. Statul le asigura locuințe și locuri de muncă. În deceniul negru 1980-1990, o parte a populației de romi s-a întors la modelele tradiționale de viață, devenind specialiștii pieței negre. În 1989 aveau deja mâna făcută. „După revoluție, și un prost putea construi cinci vile cumpărând și vânzând metale“ – spune Marin Nicolae, fost făcător de cazane din Buzescu. România a ieșit din comunism cu o industrie numai bună de vândut la fier vechi. Oamenii s-au pus pe comercializat metale. Profitând de absența oricăror reglementări în domeniu, sute de mii de utilaje au fost tăiate și exportate ca fier vechi. S-au furat până și stâlpi de înaltă tensiune, șine de cale ferată, sisteme de irigații sau capace de canal. „Și băiatul meu e tot la București, îl am în gazdă la Intercontinental“ – mi-a spus Nea Gică, din Buzescu, vecinul de vizavi al lui Dan Finuțu. Eram prin 1993 în Alexandria, Teleorman, unde mi-am petrecut anii de școală. Eu mă pregăteam pentru admiterea la Jurnalism în București, el venise la tata să cumpere (cu aur) niște uși pentru palatul pe care tocmai și-l ridica. Încă de pe atunci cei din Buzescu erau fabulos de bogați, iau eu nu puteam înțelege cum și de unde. Am înțeles în 2006, după ce mi-am petrecut o vreme în Mocirla, Buhuși. Și țiganii aceia aveau extrem de vii instinctele de vânători-culegători care i-au făcut pe cei din Buzescu niște câștigători ai tranziției. Celor din Moldova, mocirlenilor, le-a lipsit însă „creierul“, liderul abil care să-i unească în jurul oportunităților înmormântării vechiului regim, transformând o mână de amărâți într-o mafie redutabilă. * Articol aparut in editia de septembrie 2012 a NG Ro Citeşte şi Viaţa în Mocirla
Leave a Reply