Revoluția română în 14 imagini

Revoluționari în București, decembrie 1989. Foto: MNIR, www.comunismulinromania.ro

Copiii învaţă la istorie mai multe despre revoluţia de la 1848 decât despre cea din 1989.

Deşi există o literatură bogată legată de evenimentele care au schimbat destinul României, totuşi persistă multe confuzii care le alterează percepţia. La aceasta contribuie perpetuarea misterelor revoluţiei, unele transformate în adevărate mituri: au fost revoluţionarii figuranţi într-o piesă regizată la Malta sau la Moscova? A fost nevoie de scântei aruncate de agenţi KGB, CIA, iredentişti maghiari, pentru ca mămăliga românească să explodeze?

Cine a tras înainte de 22 şi mai ales după? Unde s-au volatilizat teroriştii?

Care a fost rolul lui Ion Iliescu şi al persoanelor care au umplut vidul de putere în desfăşurarea evenimentelor politice, şi în escamotarea ulterioară a vinovăţiilor de la revoluţie?

Pentru unii analişti şi autori, misterele menţionate nu mai există de mult. Dosarele Revoluţiei cuprind zeci de mii de documente, declaraţii de la martori, victime, revoluţionari, învinuiţi. Pe baza lor s-au putut trage concluzii fără echivoc, s-au alcătuit rechizitorii şi s-au pronunţat sentinţe.

În cea mai mare parte, condamnaţii au scăpat repede de executare, începând cu membrii CPEx, care au girat deciziile criminale ale lui Ceauşescu în zilele de 17-21 decembrie, militarii, miliţienii şi securiştii care au tras fără şovăire în demonstranţii neînarmaţi, comandanţii militari care, din incompetenţă sau rea intenţie, au dat ordine cu urmări tragice.

Cei mai mulţi au beneficiat de reduceri sau suspendări ale executării pedepsei, amnistii, prescrierea faptelor, eliberări pe motive medicale, şi acest lucru nu mai constituie un mister.

După fuga dictatorului şi victoria Revoluţiei, s-au realizat cu mult mai multe fotografii, care surprind entuziasmul mulţimii, noua putere la lucru, luptele contra fantomaticilor terorişti şi numeroasele victime ale haosului şi diversiunilor. A fost un festin de subiecte de care au uzat şi uneori abuzat mulţi jurnalişti străini. Canonadele dezlănţuite, ostaşi şi civili alergând prin fumul incendiilor, formidabila desfăşurare de tancuri şi blindate din centrul Capitalei, au ţinut câteva zile capul de afiş al ştirilor din lumea întreagă. Unele fotografii trădează pasiunea românilor de a poza în drama mediatizată a revoluţiei.

Tancuri aliniate în zona Sălii Palatului din București. Foto: MNIR, www.comunismulinromania.ro
Foto: MNIR, www.comunismulinromania.ro
Revoluționari la Galeriile Orizont, București. Foto: MNIR, www.comunismulinromania.ro
Foto: MNIR, www.comunismulinromania.ro
Prin faţa timişorenilor trec maşini purtând trupurile celor ucişi în revoluţie. Foto Peter Turnley/PHOTOLAND/CORBIS
Mulţimea la Bucureşti, în faţa Comitetului Central, pe 22 decembrie. Foto: Peter Turnley/PHOTOLAND/CORBIS
Timp de cinci zile, în Timişoara nu s-a făcut aprovizionarea. Pe 22 decembrie, seara, s-a distribuit pâine populaţiei, din dube. Foto PHOTOLAND/CORBIS
Un soldat de la miliţie stă de gardă în apartamentul devastat al cuplului Ceauşescu din Primăverii. Foto PHOTOLAND/CORBIS
Morţii Revoluţiei din 1989 – 1.204, din care numai 172 în timpul dictaturii. 1.032 de victime au căzut în perioada 22-31 decembrie, iar cei vinovaţi de moartea lor nu au fost pedepsiţi. Foto PHOTOLAND/CORBIS
Revoluţia română în direct, din studiourile televiziunii naţionale – transmisiunile s-au dovedit ulterior a fi sursa unor manipulări fatale. Foto Ilie Bumbac
Poetul disident Mircea Dinescu ia cuvântul în studioul 4 al televiziunii naționale. Foto: MNIR, www.comunismulinromania.ro
Revoluția română la stația de metrou Aviatorilor din București. Foto: MNIR, www.comunismulinromania.ro
Primele numere ale ziarelor necenzurate. Foto: MNIR, www.comunismulinromania.ro

 

Be the first to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*