Crucea Roșie Română, 145 de ani de activitate umanitară

Regina Maria după o vizită în barăcile bolnavilor de tifos exantematic, 1917. Sursa: Arhivele Naționale ale României

Societatea Națională de Cruce Roșie din România a sărbătorit 145 de ani de istorie și activitate umanitară.

În cei 145 de ani de când Prințul Dimitrie Ghica, Nicolae Cretzulescu, George Gr. Cantacuzino, Gr. G. Cantacuzino, C.A. Rosetti, Ion Ghica, Dimitrie Sturza și Carol Davila au fondat Crucea Roșie Română, zeci de generații s-au reunit pentru a ajuta și a oferi speranță în caz de urgență. Acest angajament a fost întotdeauna motorul activităților Crucii Roșii Române. Oameni din diferite categorii sociale se reunesc și astăzi sub emblema Crucii Roșii pentru a găsi soluții și a da speranță, astfel încât nimeni să nu fie singur în perioadele de criză.

În aproape un secol și jumătate, Crucea Roșie Română a adus alinare și a oferit oamenilor servicii vitale în momentele cele mai dificile: primul și al doilea Război Mondial, în timpul epidemiilor de malarie, holeră, tifos și tuberculoză, în timpul foametei, al inundațiilor, al cutremurelor, al frigului extrem, al caniculei sau al pandemiei COVID-19. An de an, fiecare generație de voluntari s-a adaptat provocărilor și nevoilor cărora a trebuit să le facă față țara noastră. 6,000 de voluntari, 300 de angajați și 1,500,000 de beneficiari este bilanțul la finalul anului 2020.

În aceste vremuri dificile, Crucea Roșie Română a arătat că în România, ca peste tot în lume, puterea umanității este de neoprit.

Crucea Roșie Română a organizat și o expoziție fotografică în fața Spitalului Colțea din București, o trecere prin momentele istorice cele mai importante ale organizației, coordonată de muzeograful Nicolae Pepene.

Prima mare misiune în slujba Țării s-a desfășurat după un an de la prezență pe frontul din Serbia, în timpul Războiului de Independență al României, când Crucea Roșie Română a intervenit cu personal sanitar, ambulanțe și trenuri sanitare în sprijinul trupelor de campanie, a înființat așezăminte spitalicești în București și în diferite orașe din țară. Sursa: Biblioteca Națională a României
Spital de campanie organizat de Crucea Roșie a Doamnelor din România, 1913
Regina Maria la spitalul de campanie din Coțofenești, 1917. Sursa: Arhivele Naționale ale României
Regina Maria în uniforma Crucii Roșii, 1916
În vara anului 1949 a avut loc primul Congres al Crucii Roșii Române după instaurarea regimului comunist. Prin rezoluția adoptată de congres, CRR trebuia să se transforme într-o organizație de masă cu un număr cât mai mare de membrii din rândul tuturor profesiilor și categoriilor sociale.
Crucea Roșie Română a mobilizat resurse proprii considerabile pentru ajutorarea sinistraților în urma cutremurului de la 4 martie 1977.

Despre Crucea Roșie Română

Societatea Națională de Cruce Roșie din România, înființată în 1876, este o organizație umanitară membră a Mișcării Internaționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie, auxiliară autorității publice și abilitată prin lege să asigure asistență umanitară în caz de dezastre și să vină în sprijinul persoanelor vulnerabile, serviciile fiind acordate voluntar, imparțial și neutru. Organizația contribuie, prin programele desfășurate, la prevenirea și alinarea suferinței sub toate formele, protejează sănătatea și viața, promovează respectul față de demnitatea umană, fără nicio discriminare bazată pe naționalitate, rasă, sex, religie, vârstă, apartenență socială sau politică. Crucea Roșie Română este prezentă la nivel național, cu reprezentanțe la fiecare nivel teritorial, cu 47 de filiale, 641 de subfiliale și 463 comisii. 6000 de voluntari se implică activ în activitățile Crucii Roșii Române.

Umanitate, Imparțialitate, Neutralitate, Independență, Voluntariat, Unitate și Universalitate sunt principiile fundamentale pe care Crucea Roșie Română se bazează în acțiunile sale.

Be the first to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*