De ce te cheamă …escu?

Cele mai frecvente nume de familie din România

Cum a ajuns sufixul „escu“ un brand românesc, precum terminația „ov“ sau „ski“ la slavi, particula „o“ la irlandezi sau „di“ la italieni.

Text: Cătălin Gruia

Dacă citești articolul acesta în românește, este foarte probabil să fii un „…escu“. Povestea numelui tău de familie începe cu un strămoș întemeietor de sat. Să luăm exemplul dat de istoricul N. A. Constantinescu în al său Dicționar onomastic românesc: pe la 1820, ceata lui Negoiță Diaconul a întemeiat un sat, lângă Pucioasa. Așezarea s-a numit Diaconești (sufixul adjectival arată posesia, faptul că satul e al Diaconeștilor, care dețin pământul respectiv în comun). Pe la a treia generație, când s-a spart devălmășia, una dintre familiile componente și-a luat numele Diaconescu.

Acest procedeu de formare a „…escilor“, în trei pași – strămoș întemeietor, sat eponim cu formă de plural „ești“ și nume de familie în formă de singular în „escu“ – este atestat documentar încă din secolul al XIV-lea (au rămas în documente un Dăbăcescul la 1387 în Tara Românească sau un Șerbănescu pe la 1392 în Moldova) și s-a răspândit în secolul al XV-lea. Pe la începutul secolului al XIX-lea, avem un alt adaos la marea familie națională de „escu“: mulți boieri și negustori străini au luat numele moșiilor pe care le-au cumpărat spre a se împământeni. E cazul lui Tudor Vladimirescu – după satul Vlădimiri, din Jiul de Sus.

„Sufixul românesc  -esc, -ească îl continuă pe cel latin -iscus, cu origini străvechi indo-europene (a  existat, se pare, și în limba traco-dacă, în paleoslavă etc.), având drept corespondențe romanice: în portugheză -esco, în spaniolă -isco, în italiană –esco, în sardă -iscu“ – spune Domniţa Tomescu, autoarea cărții Numele de persoană la români. Perspectivă istorică. Azi, sufixul „escu“ este brand românesc, precum terminația „ov“ sau „ski“ la slavi, particula „o“ la irlandezi sau „di“ la italieni.

Cele mai frecvente nume de familie din România

1. POPA 163.391
2. POPESCU 122.449
3. RADU 115.162
4. POP 108.582
5. DUMITRU 94.276
6. STOICA 87.904
7. STAN 83.772
8. MIHAI 81.114
9. GHEORGHE 78.286
10. CONSTANTIN 74.620
11. MATEI 73.709
12. RUSU 72.538
13. ȘERBAN 69.376
14. CIOBANU 69.159
15. MARIN 69.126

Sursa: conform datelor Direcției pentru evidența persoanelor și administrarea bazelor de date din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

Alt sufix patronimic românesc: sufixul regional „-on’u“, din zona Banatului  și a Olteniei subcarpatice: Ion Pătron’u, devenit uneori „-oiu“.

1 Comment

  1. Interesant.
    Multi straini m-au intrebat ce e cu aceasta terminatie „escu” la romani. M-am intrebat si eu. Ce am observat eu a fost despre transformarile numelor persoanelor venite in Romania din Ucraina, Bukovina, si din nord-est, dupa ce populatii semnificative ca numar au fost persecutate si motivate sa se mute din zonele lor. Numele la multi dintre acestia aveau deja terminatii precum „ici” , „isky” si care au fost useor de adaptat la „escu”. Motivatiile schimbarilor pare ca a fost promisiunea din 1918, Versailles, ca strainii precum evreii sau non-romanii sa devina cetateni romani cu toate drepturile oferite de stat si care au fost legiuite cu Constitutia din 1923. In felul acesta acei nou veniti au vrut probabil sa intareasca originea romaneasca.
    O alta observatie este ca „eski” in limba turca inseamna „batran” si numele omonime se puteau deosebi prin varsta sau ierarhie. Pe Mircea cel Batran putea mai tarziu sa il cheme la fel de bine si Mircescu. Pe Popa cel vechi putea sa il cheme mai tarziu Popescu,….Dupa cum se stie inca de pe acele vremuri, romanii, valahii, moldovenii … au avut de a face cu turcii si influentele venite de la ei.

1 Trackback / Pingback

  1. De ce te cheamă …escu? - today media - platformă cu știri, comunicate de presă, bloguri

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*