Barometru de instabilitate ideologică.
Text: Cătălin Gruia
O stradă din inima Bucureștiului și-a schimbat numele de șase ori în ultimul veac și jumătate. „Fîntînii“, primul nume, consemnat prin 1878, făcea referire la o cișmea de la capătul străzii. În 1911, denumirea s-a schimbat în „Lueger“ (după Karl Lueger, un primar al Vienei antisemit și adversar al ungurilor, susținător al cauzei românilor din Transilvania). După primul război mondial, Lueger a fost retrogradat pe o stradă mai mică și locul lui a fost preluat de generalul Berthelot, șeful misiunii franceze din Moldova în 1917. Cînd România a devenit comunistă, lui Berthelot i-a fost preferat Popov, care – pretindeau sovieticii – ar fi descoperit radioul înaintea lui Marconi. Prin 1968, răcindu-se relațiile cu fratele mai mare de la răsărit, strada a fost rebotezată cît mai neutru – „Nuferilor“. După revoluția din 1989, a redevenit „Generalul Berthelot“.
Denumirea străzilor e un fel de „marcare a teritoriului.”
„Prin acest demers ideologic și simbolic regimurile politice încearcă să-și imprime autoritatea asupra peisajului urban prezentîndu-și ideologia și versiunea asupra istoriei în aspectele cotidiene ale vieții”, spune dr. Duncan Light de la Liverpool Hope University College.
Deși pare aproape neverosimilă raportată la realitățile unei țări stabile, ca Marea Britanie, povestea acestei străzi este emblematică pentru România.
„Un studiu asupra nomenclaturii străzilor în România ilustrează instabilitatea istorică specifică acestei societăți, unde totul e nesigur, fluid, provizoriu“ – spune istoricul Lucian Boia.
Time line
Fîntînii: 1878
Lueger: 1911
Berthelot: 1918
Popov: 1950
Nuferilor: 1968
Berthelot: 1989
Leave a Reply