Homo gărânensis: fotojurnal de festival

Foto: Ionuț Macri

În special acești oameni care iubesc jazzul. De aici a pornit festivalul. Și oamenilor care vin la munte le cam place genul ăsta de muzică”, spunea acum doi ani Gigi Tăuș, omul care a deschis Hanul „La Răscruce” în Gărâna și apoi a creat la el în curte un mic festival de jazz. Gigi Tăuș a dispărut anul acesta. Festivalul, devenit între timp un eveniment internațional, merge înainte, formându-și un public propriu, pe care îl numim în continuare Homo gărânensis.

Ediția a XXIII-a l-a avut drept invitat, în deschidere, pe Jan Garbarek (cu al său genial percuționist Trilok Gurtu), și a sfidat ploaia și frigul cu momente strălucitoare precum cele create de Renaud Garcia-Fons, de Lars Danielsson & Paolo Fresu, de arpegiile lui Grégory Privat, de dinamicul Classic Bump Band al lui Bobby Previte, de inefabilul John Surman. Dar principalii protagoniști sunt cei pomeniți de Gigi Tăuș, the festival goers, împătimiții de muzică, dar și de un stil de viață care înseamnă cort, drumeție, frig, scaune pliante, foc, băut cu prietenii, mâncare în food-court, căței, copii, libertate.

Poză de grup: noi, publicul de la Gărâna, în așteptare. Capacitatea de a aștepta e parte din dotările lui Homo gărânensis. Între concerte, strânsul și setupul instrumentelor poate dura și jumătate de oră. Le umple parțial Moșu, cu bancuri și prezentări. Foto: Ionuț Macri.
Homo gărânensis se poartă liber. Are adesea cu sine copii, care se simt în largul lor printre bușteni, iar câinii sunt o prezență nelipsită. Într-un an, chiar și cameramanul care filma concertul de pe o platformă din fața scenei avea lângă trepiedul camerei un câine. Foto: Ionuț Macri
Foto: Ionuț Macri
Foto: Ionuț Macri
Homo gărânensis autenticus. În cazul nostru, două femei, localnice, la cosit de fân într-un din fabuloasele grădini „secrete” din spatele caselor, care la Gărâna alcătuiesc un șir de nepătruns de frontoane la stradă. Imagine surprinsă în timpul unei sesiuni de lenevie culinară pe terasa Gotschna. Foto: Ionuț Macri
Festivalul de la Gărâna are fel de fel de spectatori de seamă. În imagine o adevărată instituție, una care se simte acasă pe drum: cuplul de jurnaliști Elena Stancu și Cosmin Bumbuț + Tina.
Tina în noua rulotă. Foto: Ionuț Macri

 

Într-o poiană, unul din spectatorii festivalului oferă un moment muzical suplimentar. Nici nu are nevoie de public. Foto: Ionuț Macri

Homo gărânensis nu e doar rustic. Poate fi și foarte trendy. De Karaso Simplon e un cabrio fabricat în anii 2000 la Reșița, inspirat din automobilele anilor ’50 Morgan și Jaguar și construit manual pe o infrastructură de Dacie. Exemplarul cochet din imagine e parcat la Brebu Nou, care alături de Gărâna și Lindenfeld alcătuia comunitatea pemilor germani din Banat. Foto: Ionuț Macri
Barrista la festival. Altminteri cum am sta treji până la unu-două noaptea, ca să nu ratăm muzicienii favoriți? Foto: Ionuț Macri
Pe frig, și foamea e mare… Foto: Ionuț Macri
Apoi se făcu dimineață. Micul dejun la Kibbutz. Foto: Domnica Macri
Noaptea e jazz, ziua… drumeție. Homo gărânensis e curios și cu dor de ducă. O excursie de o zi cu pornire din Gărână poate include o plimbare cu mocănița de la Oravița la Anina (și înapoi) pe cea mai vechie line de cale ferată monată din România (construită între 1847 și 1854). Nașul este tobă de carte, un ghid perfect, care umblă la el cu fotografii de epocă și o tolbă plină de povești.

Foto: Ionuț Macri
În drum spre Oravița, muzeu în aer liber la Reșița, cu locomotive istorice. Foto: Ionuț Macri
Mișcarea #rezistînfrig a luat probabil naștere în nopțile ploioase gărâneze. Membrii ei sunt din specia Homo gărânensis, dotați cu izoprene, scaune pliante, umbrele, pelerine, geci, bocanci și pantaloni de schi, mănuși, cagule, fulare. La ediția XXIII s-au împărțit pături. După cum îmi spunea un vechi participant la festival cu care am împărțit 50 de metri de drum, prin ploaie: „Așa deosebești un festival bun de unul prost. La ăla prost, când plouă, oamenii pleacă acasă.” Foto: Ionuț Macri.
Rupere de nori, soare, tunete, ploaie cu soare și curcubee multiple pe drumul spre casă. Homo gărânensis speră la ediția XXIV. Foto: Domnica Macri

 

— a consemnat Domnica Macri

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*