Creierul uman și procesul de decodare a imaginii

Foto: Radu Rad

Fotograful Radu Rad explorează felul în care creierul uman decodează imaginea.

În fotografie există mai multe reguli nescrise. Una dintre ele este includerea în compoziție a unui punct de referință sub forma unui obiect familiar pentru a seta „scara” imaginii. De exemplu vom include o persoană pentru a scoate în evidență măreția unui peisaj sau pentru a sublinia fragilitatea omului în comparație cu cea a naturii. Dar ce se întâmplă atunci când încălcăm, în mod voit, acest principiu?

Pentru că aproximativ 90% dintre stimulii vizuali se pierd până să ajungă la creier, acesta din urmă folosește tipare și nenumărate scurtături pentru a interpreta lumea înconjurătoare. Creierul este nevoit să construiască activ percepția, comparând constant stimulii primiți cu baza de date formată din experiențele anterioare (teoria top-down formulată de Richard Gregory în anii ’70).

Foto: Radu Rad
Foto: Radu Rad
Foto: Radu Rad

Baza de date formată din experiențele anterioare este unică pentru fiecare individ, iar cu cât este mai abstractă imaginea cu care acesta este pus față în față, cu atât mai greu este de prevăzut ce anume „vede” el acolo. În copilărie ne jucam de-a interpretatul formei norilor de vară stând întinși în iarbă. Ce era acum un leu demn de logo-ul Metro Golden Mayer devenea o gogoașă cu frișcă un minut mai târziu. Această transformare și reinterpretare a creierului mi s-a părut întotdeauna atât de fascinantă încât mai practic acest joc ori de câte ori am ocazia.

Creierul uman prioritizează identificarea unei fețe umane, a stării emoționale cât și a identității subiectului înainte ca mintea conștientă să înceapă să proceseze sau chiar să primească informația. De aceea interpretăm stimuli vagi, cum ar fi niște forme geometrice simple sau o combinație de lumini și umbre ca fețe umane. În termeni tehnici această tendință se numește pareidolie.

Dar dacă forma nu este identificată cu cea a unei fețe, încercăm să o potrivim cu forme și obiecte pe care le cunoaștem deja. Întâi căutăm conturul acesteia și doar după ce am găsit un rezultat pozitiv în baza de date începem să identificăm elemente componente ale întregului și alte proprietăți. Această percepție progresivă este și unul dintre principiile de bază ale teoriei Gestalt. Un alt principiu este Multistabilitatea și se referă la tendința percepției de a comuta înainte și înapoi între interpretări alternative atunci când stimulul este ambiguu. Ne uităm la un nor și vedem un cap de urs polar din profil care ține o bilă pe nas, dar în același timp și un copac înghețat.

Am început acest proiect ca unul video, căutând în mediul înconjurător locuri cât mai abstracte și făcând opusul a ceea ce fac de obicei – scoaterea subiectului din context. Cele mai bune rezultate au venit din locuri neașteptate, lacuri de decantare, cariere, mlaștini ori întinderi de apă înghețate.

Acolo unde unii văd doar dezastrul natural sau groapa de gunoi există și multă frumusețe dacă știi să o cauți. Permițând ochiului să se ajusteze și schimbându-i perspectiva, acesta va începe să găsească forme și compoziții inedite. E un proces care necesită răbdare și multă imaginație.

Foto: Radu Rad
Foto: Radu Rad
Foto: Radu Rad

În aceste imagini am ales să fac abstracție de locație sau contextul geopolitic și am încercat să înlătur orice element care ar trăda realitatea obiectivă propunând în schimb un exercițiu de imaginație, un joc al minții creative de interpretare și explorare al detaliilor sau din contră, al întregului. Mintea ta ce vede?

Foto: Radu Rad
Foto: Radu Rad
Foto: Radu Rad

Despre Radu Rad

Fotograf și videograf independent, editor pentru 1X.com, am publicat pentru Redbull Romania, Ski Magazine, respectiv Outdoor Magazine. În urmă cu 2 ani am decis că pasiunea pentru artele vizuale mă mistuie prea tare și că trebuie să îmi centrez viața în jurul fotografiei și a naturii.

O altă pasiune, călătoria, m-a făcut să mă întreb de ce când ești departe de casă totul pare mai interesant, de ce găsești subiecte de fotografiat la tot pasul, iar acasă totul pare fad?

Am descoperit că și abilitatea de a fi creativ se poate antrena, că poți „vedea” oriunde ceva interesant, indiferent de locație sau moment. La fel cum un atlet atinge punctul de concentrație maximă și vede doar linia de sosire, poți folosi „ochelarii” care îți arată lumea din jur în mod diferit. Ducând asta la extrem, am ajuns să explorez locații evitate de obicei și să reinterpretez ceea ce am găsit acolo. Potențialul este mare și am decis să pornesc acest proiect de a crea ceva nou și irepetabil, căci aceste zone sunt într-o continuă schimbare.

Îl găsești aici: www.rrawphoto.com

Text, foto: Radu Rad

1 Comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*