O salvare de pui de urs orfan pe Valea Gurghiului

Fotojurnal

Puiul de urs stă cățărat în nuc de câteva ore. Uneori, dă impresia că moțăie și, din când în când, se leagănă ușor pe o creangă. Se confundă cu scoarța copacului și abia se vede prin frunzișul des. După vreo două ore, dă să coboare pe trunchi, vine până aproape de baza coroanei, dar apoi se răzgândește. O tulește în sus și nu se oprește până când nu ajunge în vârf.

 

La baza nucului, în iarbă până la brâu, o mână de oameni îi urmăresc fiecare mișcare. Micuța ursoaică, de vreo patru luni, a mobilizat jandarmi, poliție, asociație de vânătoare, garda de mediu, Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență (S.V.S.U.) din Ibănești (Valea Gurghiului – jud. Mureș) și asociații pentru protecția animalelor. Plus câțiva localnici, care o zăriseră de peste o săptămână pe lângă gospodăriile lor – de fiecare dată singură, fără mamă – întotdeauna ascunzându-se repede. Ori urca în arbori, ori se făcea nevăzută prin iarba înaltă. 

Venit de la o altă intervenție nu tocmai ușoară, o cifă betonieră răsturnată în drum, Florin Petra, șeful S.V.S.U.- Ibănești, urmărește gânditor mișcările puiului și noul loc pe care și l-a ales, destul de periculos pentru o urcare. Pe de altă parte, dacă ar coborî singur, cum a dat impresia la un moment dat (de fapt coborâse puțin și luase o poziție comodă ca să se ușureze, îmbrățișând trunchiul nucului), prin iarba înaltă ar deveni un joc de-a v-ați ascunselea cu șanse mici să-l prindă. Nici să fie lăsat acolo nu este o soluție pentru că ar rămâne în zona caselor și a grădinilor oamenilor. Accesul dificil, pe la ultimele gospodării de pe deal, și drumul strâmt nu permit sosirea unei mașini de pompieri cu autoscară, așa că singura soluție pare să fie să urce în nuc până în vârf.

Ceea ce, într-un final, se și întâmplă.

Strecurându-se și făcându-și loc printre crengi, Florin înaintează spre pui. Își face loc cu grijă ca să nu-l sperie. Doar benzile reflectorizante, portocaliu-fosforescent de pe echipament, se mai văd prin frunziș și îți indică locul în care află. Merge tot mai sus, unde crengile sunt tot mai subțiri, făcând exerciții dificile de echilibristică. Se vede un tremur al frunzelor, agitație în vârful copacului și se aude puiul care strigă și opune rezistență. Cei de jos urmăresc cu sufletul la gură.

-„Gata… l-a prins!”

-„Ba nu, să aibă grijă”

– „Unde să mai meargă? Nu are unde, e în vârf!”

În cele din urmă, reușește să-l prindă cu un fel de crosă de imobilizare și coboară, cu o mână ținându-se crengi și cu una trăgând puiul care se împotrivește după el. Mai jos de el, cineva îl ghidează pe unde să o ia și pe ce unde poate să calce.

„Am avut o intervenție dificilă, pentru că a trebuit să urc în vârful nucului. Crengile erau subțiri, îmi era teamă să nu cedeze sub mine și trebuia să cobor și un pui speriat”, spune Florin.

Se întoarce cu broboane mari de transpirație. Răsuflă greu. Dar puiul este bine și este preluat imediat de reprezentanții asociațiilor Milvus Group și Vets4Wild.  A doua zi ia drumul centrului  de reabilitare pentru urși orfani din apropierea localității Bălan, jud. Harghita (Bear Again Rehabilitation Center for Orphan Bears).  

Be the first to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*