Gherla – redescoperiți perla barocă a Ardealului

Armeni din toată România se reunesc în catedrala din Gherla pentru a comemora Ziua Sfântului Grigore Luminatorul. Foto: Costas Dumitrescu

Gherla ascunde câteva comori ce vor bucura inima celor care vor să-și amintească de perla barocă a Ardealului.

Text: Cătălin Gruia
Foto: Costas Dumitrescu

 

Valurile de armeni refugiați în țări străine începând cu secolul al XI-lea au trăit în bătaia vânturilor, prigonirilor și expulzărilor de tot felul. Povestea părea că se va repeta și în Transilvania, unde armenii, ajunși pe la 1670, au intrat în conflict comercial cu sașii bistrițeni. Atunci începe și povestea noastră, cu ideile eretice ale unui cleric după care femeile aruncau cu pietre. Oxendius Verselescul, un tânăr preot școlit la Roma, a propus unirea clerului armean cu Biserica Romei, o mișcare de șah politic spre Curtea catolică de la Viena, în vederea obținerii de privilegii comerciale.

Ehei, de-ar fi încăput pe mâinile armencelor din Bistrița când au aruncat cu pietre în caleașca lui! Însă omul n-a cedat și argumentele sale au prevalat. A mers la Viena cu 25.000 de florini în pungă, obținând aprobarea împăratului Leopold de a construi un oraș armenesc lângă satul Gherla. Armenopolis s-a ridicat începând cu anul 1700, fiind prima urbe sistematizată din spațiul românesc. Bogații negustori gherleni l-au angajat pe Alexanian, un arhitect de la Roma, care le-a proiectat un oraş cu patru străzi drepte și paralele ce se intersectau perpendicular, toate cu deschidere spre Râul Someș, o piață centrală cu edificii monumentale și un parc englezesc. Deveniți protejaţii habsburgilor, armenilor trecuți la catolicism li s-au acordat privilegii, dreptul la autoadministrare, tribunale și legi proprii.

3.000 de familii s-au stabilit la Gherla, care a devenit un important centru comercial și meșteșugăresc din Transilvania. Declinul a început în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când majoritatea au fost maghiarizați. Scufundarea s-a produs la instaurarea regimului comunist, odată cu negarea tututor valorilor și principiilor care i-au ridicat. Azi, Gherla, părăsită de armeni și de evrei, este un oraș de provincie amorțit și prăfuit. Însă sub praful uitării se ascund câteva comori ce vor bucura inima celor care vor să-și amintească de perla barocă a Ardealului.

Centrul turistic

Preambulul unei expediții reușite de explorare a Gherlei e o vizită în Piața Libertății nr. 3, unde Monica Pătac, directoarea Centrului turistic local, vă poate înarma cu hărți, informații și recomandări despre cele mai importante obiective de vizitat. Și numerele de telefon ale oamenilor cu cheile.

Prânzul tradițional de după slujbă este servit armenilor în beciurile casei parohiale. Foto: Costas Dumitrescu

Catedrala

Monumentala Catedrală Armeano-Catolică, pe care armenii o consideră buricul pământului, s-a ridicat sub bagheta unui meșter baroc austriac, începând cu 1748, și a fost sfințită la 17 iulie 1804. Păstrătorul cheilor de azi e preotul paroh Endre Szakacs, care v-ar putea arăta și povesti despre câteva dintre comorile cu care se mândrește acest lăcaș de cult: fragmentul din Crucea lui Iisus, care împodobeşte Crucea aurită – emblema Frăţiei Flagelanţilor interzisă de împăratul Iosif al II-lea în 1772, relicva Sfântului Grigore Luminatorul, pictura în ulei Coborârea de pe Cruce, atribuită lui Rubens, crucea din aur masiv ornată cu pietre prețioase a episcopului Verselescul, orga făcută de meșteri din Brașov, sau biblioteca de câteva mii de volume, preponderent în limba armeană. Un gard masiv din piatră și fier forjat, decorat cu statui ale apostolilor, a înconjurat biserica până în 1960.

Parcul cel Mare

I se spune Micul Schönbrunn. Și nu chiar degeaba. Legenda îngână că ar fi fost proiectat, în stil englezesc, de același arhitect care a făcut Schönbrunnul vienez, când a ajuns să fie deținut la Gherla, după ce și-a ucis soția într-un acces de gelozie. Aleile principale sunt orientate în direcțiile punctelor cardinale și intercardinale ca o roză a vânturilor. Cu ale sale 40 de hectare e unul dintre cele mai mari din țară. Și printre cele mai vechi. A fost inaugurat în 1864.

Păstrătorul cheilor și amintirilor de la sinagogă e Milu Peleg. Foto: Costas Dumitrescu

Sinagoga

Păstrătorul cheilor și amintirilor de la sinagoga de pe strada Crișan nr. 46 e Milu Peleg, evreu emigrat în Israel și revenit acasă, la Gherla, de opt ani. El povestește cu nostalgie despre comunitatea evreiască a orașului, dar și cu foc, despre nevoia de reabilitare a clădirii.

Comunitatea evreiască din Gherla s-a format în anii 1860. În 1903 a fost construită această sinagogă cu o arhitectură elaborată. În curtea sa se află Monumentul Memorial al Holocaustului, dedicat celor 1.600 de evrei deportați din Gherla. Iar pe Dealul Brădet – cimitirul evreiesc.

Muzeul de istorie

Țineți minte în ce mândru bidiviu s-a transformat calul răpciugos al lui Harap-Alb după ce a mâncat din tipsia cu jăratic? De câteva luni, micul și amorțitul Muzeu de Istorie din Gherla a căpătat un suflet mare: tânărul muzeograf Alin Henț, care vrea să-l transforme într-un „agent permanent de modernizare și satisfacere a poftei de cunoaștere și o poartă spre trecut”. Muzeul de pe strada Mihai Viteazu nr. 6, din superba casă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea care a aparținut familiei Karacsony, deține un patrimoniu bogat ce așteaptă să fie pus în valoare și explorat de publicul larg.

Olandezul Michel van Langeveld păstrează vie tradiția serilor dansante din Sic. Foto: Costas Dumitrescu
Fetele frumoase îmbracă portul tradițional la una dintre serile dansante din Sic. Foto: Costas Dumitrescu

Comuna Sic

La vreo 12 km de Gherla se află comuna secuiască Sic, unde bătrânii încă îmbracă portul tradițional. Satul e faimos pentru tradițiile, dansurile și costumele sale populare. În trecut, fiecare dintre cele trei străzi care îl compun – Felszeg, Forrószeg și Csipkeszeg – își avea propria táncház (casă de dans). Îndrăgostit din tinerețe de dansurile populare, olandezul Michel van Langeveld, mutat în Sic acum opt ani, păstrează vie tradiția serilor de altădată în casa de dans din Csipkeszeg. Musai de văzut la Sic: Biserica Reformată, una dintre cele mai bine păstrate clădiri de cult (de la 1291) din Transilvania Centrală, Rezervația Naturală Stufărișurile de la Sic și Lacul Știucii. Poți mânca de prânz la restaurantul pensiunii Sovirag.

Părintele Grigorie Benea este dedicat trup și suflet proiectului, prezent și viitor, al Mănăstirii Sfinții 40 de Mucenici – Memorialul Gherla din Dealul Cărămidăriei. Foto: Costas Dumitrescu

Mănăstirea Sfinții 40 de Mucenici – Memorialul Gherla

Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai … Cum să ghicești oroarea gropilor comune ale deținuților politici din perioada comunistă sub dealul verde, Dealul Cărămidăriei, unde a fost sfințită acum doi ani Mănăstirea Sfinții 40 de Mucenici – Memorialul Gherla? Ne-a deschis părintele Grigorie Benea, un om dedicat trup și suflet acestui proiect. Înăuntru sunt amenajate un muzeu, un paraclis și o trapeză. Pe harta Gulagului românesc, alături de cele de la Sighet, Aiud, Pitești sau Jilava, Gherla a fost unul dintre locurile în care s-a suferit imens. Poveștile preotului sunt cutremurătoare.

Atâtea mii de oameni, printre care personalități ale elitei interbelice românești, au suferit la Gherla! Ce ușor e pentru o societate să o ia razna, câte orori se pot ascunde sub masca binelui! Privitul într-o astfel de oglindă a istoriei recente te ajută să conștientizezi atât partea întunecată din fiecare dintre noi, dar și că Valorile pe care le considerăm subînțelese – libertate, integritate, credință – trebuie apărate în fiecare clipă cu perseverență și curaj.

Conform părintelui Grigorie Benea, în anii următori, mănăstirea-memorial de la Gherla ar urma să cuprindă o capelă pentru comemorarea victimelor comunismului, un spațiu expozițional dedicat celor care au suferit în penitenciar și o bibliotecă tematică.

Sculptorul în lemn Ioan Galgoczy își eliberează personajele din rădăcini, buturugi, cioturi interesante. Foto: Costas Dumitrescu

Sculptorul orașului

Colecția de sculpturi din lemn a lui Ioan Galgoczy e deocamdată înghesuită într-o mică încăpere din gospodăria lui aflată pe malul Someșului, pe str. Luntrașilor nr. 9. Meșterul subțiratic și luminos are vreo 300 de piese terminate și alte 500 în lucru. Pești, dinozauri, păsări, oameni, broaște, cai, elefanți sunt scoși doar parțial din amorțeala lemnului, căci el nu face sculptură clasică, ci se supune naturii piesei găsite.

Mai degrabă își descoperă personajele, le dă la iveală din rădăcini, buturugi, cioturi interesante aduse de râu, găsite în fosta pădure seculară a armenilor sau chiar în Parcul mare. „Când sculptez, pierd noțiunea timpului, mă găsește dimineața nevasta în altelier. O sculptură e ca o carte bună, când o termini, îți pare rău.” În ciuda faptului că trăiește dintr-o pensie de 900 de lei, își vinde arta foarte rar, și doar piese de mobilier sau boluri mici. „Nu mă pot despărți de ele.”

Accesul la băile sărate, agreate în special de cei vârstnici, de la marginea orașului Gherla este fără taxă. Foto: Costas Dumitrescu
10 lei costă ora de bowling în localul favorit al tinerilor, clubul Escape, de pe malul Someșului. Foto: Costas Dumitrescu

Escape

Pentru o mostră de viață de noapte, sau măcar de seară târzie (căci se închide la ora 24 în cursul săptămânii), mergi pe strada Parcului la Escape – club, restaurant și sală de bowling (10 lei ora). Mâncare este pentru toate gusturile. Vlad Itu, angajat aici, recomandă linguine cu fructe de mare, piept de rață cu varză roșie sau ciolan afumat cu fasole.

Citește și

Viscri vrea turism sustenabil

Vinul românesc renaște

Transilvania Train: un tren turistic, un circuit cultural

1 Comment

  1. „Armenopolis s-a ridicat începând cu anul 1700, fiind prima urbe sistematizată din spațiul românesc.” – mi se pare exagerat dacă nu, chiar aiurea să spui de Gherla începutului de secol 18 că este prima urbe sistematizată din spațiul românesc, când la acea dată Transilvania devenea parte a Imperiul habsburgic!!!

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*