Locuri vechi și noi din București care merită (re)descoperite

Câțiva tineri se răcoresc în Lacul Morii, în timp ce bicicliștii îi privesc din mers.

Patru trasee printr-un oraș viu, care merită privit cu mai multă răbdare și îngăduiță pentru a fi înțeles. Poze surprinse cu Samsung Galaxy S20 Ultra.

Bucureștiul poate fi greu de descifrat și întortocheat pentru călătorii străini, dar cu siguranță le rămâne în suflet și își amintesc de el cu plăcere. Pe de altă parte, localnicii, de abia de curând au început să îl redescopere și reviziteze, așa cum ar face cu orice altă capitală europeană.

„Acest oraș mutilat de zeci de ani de comunism, are nevoie de mai mulți localnici care au făcut pace cu trecutul și care îl acceptă cu virtuțile și defectele lui. Pentru că Bucureștiul reprezintă acel loc în care poate nu te-ai duce niciodată, dar după ce ajungi să-l cunoști, îți marchează existența. Este un oraș construit deasupra unor straturi străvechi de sate, într-un amalgam de stiluri arhitecturale și viziuni nu tocmai clare din punct de vedere urbanistic. Fiecare fereastră, pridvor sau cerdac are povestea sa, iar orice colț de stradă dezvăluie câte puțin din farmecul porții orientului de altă dată. Este un oraș asimetric, confuz, și poate ușor complexat de faptul că nu a reușit să-și impună mai devreme personalitatea sa unică. Bucureștiul este un târgoveț ciudat, metamorfozat, și asta valorează foarte mult azi. Nu doarme aproape niciodată, asumându-și rolul de străjer nedeslușit. Clădirile sale, însă, sunt o emblemă a bunului gust, o mărturie boemă a unei comunități ce a îndrăznit să se ridice din mahala/le”, spune Mircea Constantin, ghid la Local Hosts.

Descoperind Bucureștiul din vârf de deal

Treptele care leagă strada Ienăchiță Văcărescu de Aleea Mitropoliei.
Între casele boeme, cu obloane și pridvor din lemn sunt bine pitite scările înguste care duc spre Dealul Mitropoliei.
Palatul Patriarhiei
shot #withgalaxy

Dealul Mitropoliei este special atât prin istoria lui, cât și prin panorama pe care o oferă asupra orașului. Ca să ajungi în vârf, poți să sari peste traseul clasic care începe de la Aleea Dealul Mitropoliei, atât de aglomerată la sărbătorile mari, și să alegi calea alternativă și mai puțin umbaltă. Caută treptele înguste de piatră, flancate de case cu pridvor din lemn, care leagă strada Ienăchiță Văcărescu de Aleea Mitropoliei. O să urci câteva minute bune, o să te mai oprești să admiri casele vechi și o să îți tragi sufletul. La capătul treptelor din piatră e liniște și miroase a busuioc, poți să te răcorești și să bei apă sfințită din belșug.

Pe vremuri, tot dealul era acoperit de viile domnitorului și ale călugărilor care slujeau la mănăstirea Sfinții Împărați Constantin și Elena. Azi viile au dispărut și a rămas în locul lor un ansamblul de trei clădiri format din Catedrala Patriarhală, Reședința Patriarhală și Palatul Patriarhiei. Puțini știu că cel din urmă a fost primul imobil din beton armat de la noi și că aici, în 1859, s-a votat alegerea lui Alexandru Ioan Cuza domnitor al Principatelor Române și unirea Munteniei cu Moldova. Palatul Patriarhiei poate fi vizitat în timpul săptămânii (închis pe perioada pandemiei).

Fosta fabrică de ciorapi și tricotaje, reconvertită într-una din cele mai iubite terase din oraș. shot #withgalaxy

De pe Dealul Mitropoliei, cobori pe strada 11 iunie și ajungi la cea mai pestriță terasă din cartier. Când în primăvara lui 2020 au apărut informații că imobilul de secol XIX ar urma să fie demolat de primărie (avizul era deja dat), iar în locul lui ar fi construite blocuri de 8 etaje, bucureștenii au demonstrat că nu rămân indiferenți când vine vorba de locurile pe care iubesc. Petițiile și presiunile pe care le-au făcut, au determinat autoritățile să includă imobilul, reprezentativ pentru patrimoniul industrial din zona Filaretului, pe lista patrimoniului monumentelor istorice.

De aici, spre Dealul Filaretului, mai sunt de făcut câțiva pași și câteva scări de urcat ca să ajungi în cel mai înalt punct geografic al Bucureștiului. Este destul de greu acum să ne închipuim că la mijlocul secolului al XIX-lea, zona dintre ceea ce este azi Parcul Carol și cartierul Rahova, inclusiv Dealul Filaret, era moșia întinsă a unui singur om: vicontele Louis Antoine de Gramont, descendent al unei vechi familii nobiliare franceze. Prin ținuta și calitățile lui, de Gramont i-a impresionat pe domnitorii Țării Românești care l-au naturalizat ca mare logofăt. Ulterior, urmașii lui i-au parcelat și vândut moșia, bucată cu bucată. În 1892, o bucată, mai precis Dealul Filaretului a fost cumpărat de arh. G. A. Suter și transformat într-un un veritabil cartier elvețian din sudul Bucureștiului.

„Pe lângă ridicarea propriei reședințe, G. A. Suter s-a implicat în mod direct în asanarea, parcelarea și proiectarea zonei pornind de la aleea care îi poartă numele, până la Mahalaua Broștenilor, în locul căreia va lua naștere cartierul Gramont, din care, în prezent, se mai păstrează doar numele unei străzi din vecinătate, realizând astfel un veritabil cartier elvețian în partea sudică a Bucureștiului. Vilele de pe Aleea Suter au fost proiectate de un colaborator al lui G. A. Suter, F. Schmidts, în deplină armonie arhitecturală cu reședința. La moartea arh. Suter, survenită la 1 ianuarie 1921 la Zurich, cele mai prestigioase ziare ale vremii, Universul și Adevărul, i-au adus un frumos elogiu menționând că de numele lui este legată crearea unuia dintre cele mai elegante, luxoase și curate cartiere ale capitalei. Tot grație arh. G. A. Suter au fost create cartierele Filaret, Colentina și Stefan cel Mare”, spune Wanda Nicolau, de la Suter Palace Heritage Boutique Hotel.

Suter Palace Heritage Boutique Hotel a fost redecorat de actualii proprietari și pus în circuitul turistic al orașului.

Panoramă asupra orașului de pe terasa Suter Palace Heritage Boutique Hotel. shot #withgalaxy

În nordul dealului, așezat pe cel mai înalt punct al orașului, este Suter Palace Heritage Boutique Hotel, un loc special, legat de un moment important al istoriei noastre: cel în care a luat naștere Parcul Carol, prin care se marcau 40 de ani de la încoronarea Regelui Carol I. În același timp, parcul urma să fie locul de desfășurare a Expoziției Generale Române (inspirată de Expoziția Universală de la Paris din 1900).

„În proiectele de asanare, iar ulterior de amenajare urbanistică și edilitară a zonei Dealului Filaret a fost implicat un apropiat al Regelui Carol I, arhitectul elvețian Gustav Adolf Suter. Originar din Bale-Campagne, un canton din nord-vestul Elveției, Gustav Suter s-a îndrăgostit de culmile îmbrăcate în viță-de-vie ale Dealului Filaret, devenind proprietar al acestuia între 1892 și 1916. În zona nordică a dealului, arhitectul și-a ridicat propria reședință între 1902 si 1906, o construcție de o eleganță deosebită și emblematică în același timp pentru stilul neoclasic în care a integrat, în semn de respect pentru țara care l-a găzduit, elemente de arhitectură brâncovenească”, adaugă Wanda Nicolau.

Reședința a fost naționalizată în timpul regimului comunist, și pentru o scurtă perioadă de timp, aici a fost „sediul operațiunilor locale ale serviciilor secrete sovietice, cel mai probabil al MGB, Ministerul Securității Statului, noua denumire a NKVD după 18 martie 1946”.

Până în 1991, când imobilul a fost revendicat de moștenitori, aici a mai funcționat „Întreprinderea de Construcții, Reparații și Administrare Locativă”, ceea ce a însemnat degradarea lui brutală, până la stadiul de ruină.

Actualii proprietari au redecorat complet imobilul, în perioada 2016 – 2018 și l-au pus în circuitul turistic al orașului, „astfel încât cei care trec pragul Palatului să poată gusta din plin experiența conjugată a două lumi”, după cum concluzionează Wanda Nicolau.

Lucrarea Hope for Bucharest, realizată de echipa de la Type Thrusday, le reamintește bucureștenilor că speranța pentru un oraș mai frumos e la îndemâna oricui.

Inițiativele care schimbă orașul

Street Delivery evenimentul care de 15 ani “eliberează strada de mașini și proiectează imaginea unui oraș pe care poți să-l iubești”, a invitat în acest an locuitorii urbei “să caute soluții pentru cartierele lor astfel încât să devină mai prietenoase, mai sigure și mai pregătite pentru situații de criză”, după cum spune Dona Teșcovschi.

Una dintre soluții a fost curățarea și revitalizarea porticelor care se află pe strada Ion Câmpineanu, vizavi de Sala Palatului. Cine a trecut măcar o dată pe aici a observat starea avansată de degradare. Lucrarea la care au participat peste 20 de persoane, coordonate de Bianca Dumitrașcu și Artemisa Pascu, le “amintește trecătorilor faptul că Bucureștiul ascunde multe spații frumoase și că speranța e chiar la îndemâna oricui, dacă alegem să o vedem și mai ales dacă ne implicăm atunci când e nevoie”, mai spune Dona.

„Muralul este și un tratat de pace între grafferi și streetartiști, care pentru prima dată în istoria artei urbane și-au dat mâna pe acest perete și au realizat o lucrare colaborativă. Gata cu tagurile, cu crossoverul și cu distrugerea lucrărilor, Leopardul Tăcerii a împăcat pe toată lumea, iar caria din dantura orașului a fost tratată”, mai spune Dona. shot #withgalaxy

Calcanul de pe Griviței colț cu Budișteanu a așteptat ani de zile un proiect artistic care să îl pună în valoare. Tot în cadrul Street Delivery, Irlo, Kero, Ocu și cei peste 18 artiști invitați au realizat lucrarea Leopardul Tăcerii, o metaforă al cărei înțeles îl deslușesc pe deplin doar cei care au fost cu ochii pe arta urbană recentă din oraș. “Dar ca să dăm totuși câteva indicii, îți putem spune că leopardul din imagine nu e tocmai un leopard, iar dacă te uiți cu atenție vei vedea că pielea lui nu are pete, ci un text-manifest ca o ghicitoare:

“Acesta nu este un leopard. Acestea sunt fricile noastre. Petele noastre. Păcatele noastre. Înainte să o dai de gard, întreabă-te: ce e un leopard?”, spune Dona.

Imobilul MARE poartă semnătura arhitecților de la Youssef Tohme Architects and Associates (YTAA).
Paul Neagu (1938 – 2004), Punte mediavală, lemn îndoit la cald, metal
shot #withgalaxy

Muzeul de Artă Recentă, primul muzeu privat deschis la noi în ultimul secol (după Muzeul Simu 1910 – 1964) și inaugurat în 2018, aduce un suflu proaspăt în oraș atât prin colecția de lucrări propusă publicului, cât și prin imobilul impunător în care se află.

Cele peste 550 de lucrări de pictură, sculptură, instalație, fotografie, obiect, colaje, artă conceptuală și video, care aparțin artișilor români din perioada anilor ’60 și până în prezent ilustrează călătoria discursului artistic local din perioada comunistă și până azi.

Bucureștiul minorităților

Rabinul Rafael Shaffer se grăbește spre templu, unde are de oficiat o nuntă. Prima care se organizează aici în ultimii doi ani de zile.

Altarul din templu, impunător și strălucitor. shot #withgalaxy
Candelabrele sunt de origine poloneză și au fost aduse aici în 1864. Picturile murale au fost refăcute milimetru cu milimetru în timpul renovărilor din anii 2000.
Vinul nu lipsește de la nici o sărbătoare. Cei doi tineri au venit tocmai de la Satu Mare pentru a să căsători în cel mai frumos templu din țară.
Perdeaua albă desparte zona bărbaților de cea a femeilor. În ortodoxia iudaică bărbatul este obligat să se roage și să stea departe de ispită. Pentru femei nu este obligatoriu, ele se roagă oricum.
Bunicii lui Gilbert Sheim au fost membri de bază ai comunității din jurul templului, iar amintirile lui din copilărie sunt legate acest loc. Acum, Gil este administratorul templului. El ne-a fost ghid și el este cel care a pus templul pe harta obiectivelor turistice din București.

Ascunsă între blocurile comuniste din zona Unirii și case vechi care mai mult stau să cadă, este cea mai mare sinagogă în funcțiune de la noi și una dintre cele mai frumoase clădiri ale Bucureștiului, Templul Coral.

Templul a fost construit între 1864 – 1866, la inițiativa evreului polonez Isaac Leib Weinberg care și-a dorit să rămână astfel în memoria orașului. Planurile arhitectului austriac Ludwig von Forester le-au urmat îndeaproape pe cele ale Leopoldstädter Tempel din Viena (distrusă în timpul Nopții de cristal, în 1938). „Când am văzut fotografiile cu sinagoga din Viena am avut o senzație de deja vu de nedescris”, spune Gilbert Shaim, administratorul templului. „La acest templu nu venea oricine. A fost construit de oameni bogați pentru oameni bogați, dar cu timpul, s-a democratizat”, mai spune Shaim.

Templu nu a scăpat de furia legionarilor din 1941. L-au devastat și i-au torturat pe cei pe care i-au găsit aici, dar templul nu au reușit să îl distrugă. După război, imobilul a fost  recondiționat mai mult improvizând cu ce materiale aveau la îndemână, iar după cutremurul devastator din 1977, a fost iar recodiționat alături de ICRAL.

La începutul anilor 2000, templul era foarte fragil și aproape să se prăbușească. Așa a început în 2005 e cel mai amplu proiect de restaurare și reconsolidare din istoria lui. Oficial lucrările s-au încheiat în 2014, dar mai sunt multe de îmbunătățit.

De ce se numește Templul Coral? „Avea un cor care cânta liturghia alături de participanții la slujbă și se creea astfel o atmosferă de operă. Când eram copil se creea chiar un trialog între cantor, copiii de altar între care mă aflam și eu și corul de sus din care făceau parte bărbați mai în vârstă. Acum mai suntem câțiva care ducem tradiția mai departe”.

Giuvaierul neșlefuit din mijlocul orașului

Aleea care înconjoară lacul este perfectă pentru alergarea de seară.
Vara, tinerii din cartier își petrec mult timp la umbra coloanelor și înoată în apele tulburi ale lacului.
Peisajul industrial din depărtare sau apa nu tocmai limpede nu par să fie un obstacol atunci când vine vorba de o partidă de pescuit în Lacul Morii. shot #withgalaxy

Nu are strălucirea și eleganța Lacului Herăstrău, dar cei care locuiesc în cartierul Crângași se gândesc la el ca la giuvaierul neșlefuit din mijlocul Bucureștiului. Lacul Morii este locul unde locuitorii din zonă se răcoresc în verile călduroase, pescuiesc sau învață să facă windsurfing. Cei care stau aici de o viață își amintesc că în perioda comunistă pe lac erau vaporașe de agrement, bărcuțe și hidrobiciclete care porneau chiar de la debarcaderul aflat pe insula Îngerilor, care este de fapt o peninsulă.

„Pe de-o parte, lacul a fost învăluit dintotdeauna de acea legendă urbană legată de cimitirul pe care apele Dâmboviței l-a înghițit în perioada comunistă. Iar pe de altă parte, având un rol destul de important în adolescența mea, pe acest lac am învățat să practic windsurfing și-am admirat sute de apusuri de soare, poate chiar cele mai spectaculoase din oraș. Promenada spre insulița sau baraj a reprezentat dintotdeauna punctul de atracție al lacului pentru locuitorii cartierului”, mai spune Mircea Constantin.

***

Toate fotografiile au fost realizate cu Samsung S20 Ultra, în cadrul campaniei See the world differently. Explore with Galaxy care pleacă de la ideea că post izolare, oamenii vor avea un interes mai mare să descopere locuri și lucruri noi, cărora poate nu le acordau atenție în trecut.  Samsung te provoacă să descoperi lumea prin lentila celui mai bun telefon pe care îl are în prezent, Galaxy S20. (p)

 

2 Comments

  1. A.I. Cuza a fost ales ca domnitor al Tarii Romanesti, in 1859, in fosta cladire de pe locul in care se afla in prezent Palatul Patriarhiei (construit intre anii 1906-1916), si care initial a fost sediul Camerei Deputatilor.
    Apa sfintita nu serveste la racorirea oamenilor, se ia numai dimineata, pe nemancate.
    Pentru racorire este apa potabila.

5 Trackbacks / Pingbacks

  1. Locuri vechi și noi din București care merită (re)descoperite - today media - platformă cu știri, comunicate de presă, bloguri
  2. National Geographic a inclus Dealul Patriarhiei între zonele Capitalei care merită (re)descoperite - Calendar Ortodox 2020
  3. National Geographic a inclus Dealul Patriarhiei între zonele Capitalei care merită (re)descoperite – IKONAPRESS
  4. National Geographic a inclus Dealul Patriarhiei între zonele Capitalei care merită (re)descoperite - Basilica.ro
  5. National Geographic a inclus Dealul Patriarhiei între zonele Capitalei care merită (re)descoperite - Editia de Dimineata

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*