Bucureștiul bucureștenilor (III)

oraș
Girafa din fața Muzeului Antipa a devenit gazdă a protestelor anticorupție din 2017-2019, cu zeci de mii de participanți. Aici, la un an de la protestul diasporei din 10 august 2018, reprimat brutal de jandarmi.

O poveste în cinci părți despre oameni care au apucat de coarne probleme ale orașului și încearcă să le rezolve de unii singuri. Și despre cei mulți, care îi ajută de pe margine.

Text: Domnica Macri
Foto: Helmut Ignat

Partea a III-a. Grow Up and Make A Point

Scara metalică transparentă se răsucește în spirală în jurul fostului turn de apă din Pantelimon, care etalează o frescă verde-albastră – un far în cartierul cenușiu. Ai un pic senzația că pășești în gol. Din loc în loc, ai ferestre prin care poți privi în tubul lung, regândit să găzduiască expoziții atârnate pe cabluri sau concerte. Oricine poate urca gratis.

oraș
Foto: Helmut Ignat

Acum 11 ani, exasperați de lipsa oricărei acti-vități printre „blocurile gri”, Mădălina Roșca și o mână de prieteni au creat asociația Make a Point și au renovat acest cel mai înalt punct al Pantelimonului, numindu-l Turnul de Artă și animându-l cu evenimente culturale. Un spațiu în fosta Postăvărie Română le-a servit drept galerie, cinematograf și sală de dezbateri. Au pictat Uriașii de Pantelimon pe acoperișurile din jur, cu artiști internaționali și voluntari din cartier. Așa văzuseră ei în alte țări: spații alternative, ca să poți servi cultură și la tine în zonă, nu să mergi mereu în centru.

Privesc de sus, spre marile fabrici Postăvăria, Republica, Faur, Electroaparatajul devenit Mall –, iar Mădălina îmi povestește cum defineau ele viața cartierului și ce amintiri le-a auzit depănând pe fostele muncitoare care au urcat în turn. După cutremurul din 1977, casele și zona verde au fost înlocuite cu blocuri-cortină, iar după 1990, când uzinele s-au închis, cartierul a devenit un dormitor și mai sumbru.   

Mădălina și partenerul ei, Paul Arne Wagner, jurnaliști și documentariști, îmi oferă un tur de Pantelimon, lângă care locuiesc de 20 de ani fără să-l cunosc: mă bucur să descopăr potențialul Circului Foamei de la Delfinului; al Ostrovului, peninsula pe care o străbatem noaptea pe străduțe cu nume de pești; al Parcului Pantelimon. „Nu știu cum era în alte cartiere, dar aici, B.U.G. Mafia erau foarte prezenți, adică erai Dumnezeu dacă cumva te vedeai cu Uzi pe stradă”, spune Mădălina. „Ei au venit și au zis: «După blocurile gri e nașpa, și aici suntem noi, majoritatea», și chestia asta cred că a fost super-super-importantă în înțelegerea locuirii la români”. Mădălina a crescut în Pantelimon de la 7-8 ani: „Felia mea de cartier era practic toată lumea mea. E și acum o relație de dragoste și ură”, mărturisește ea. Mădălina și Paul încă mai visează ca într-o zi să recoloreze cartierul, într-o ediție a doua a Uriașilor.

Totuși azi Pantelimonul „nu mai e deșertul care era acum zece ani”, spune Paul, cu stadionul renovat și restaurantele și cafenele deschise în jur, creând un loc de recreere. Turnul de Artă a devenit un reper clar, apare pe vederi, pe o bere locală (București de cartier, varianta Pantelimon) și e vizitat de turiști din toată lumea, ca autentic punct local de belvedere. Pentru că, explică el, „cartierele-dormitor tu le vezi ca și cum nu au istorie. Și asta aproape nicăieri nu e adevărat. Adică și acolo era ceva înainte, erau case, erau fabrici, erau ferme, și pentru oamenii dintr-un cartier înseamnă foarte mult să afle ce este cartierul lor, de unde vine”.

oraș
Circul Foamei de la Delfinului. Foto: Helmut Ignat

*

Alma, Dana și Iulia (plus Adelina și Cristina, pe care nu le-am întâlnit) au ajuns să lucreze împreună după o discuție pe Facebook, într-un grup de părinți care se plângeau ce greu e să mergi prin oraș când ai copil mic. „Sunt probleme pe care nu le realizezi sută la sută până nu ești părinte și trebuie să împingi acel cărucior, uneori și de 20 kg, peste gropi, slalom printre mașini, peste borduri foarte înalte, pe treceri de pietoni peste șine de tramvai”, explică Dana Ostacie. Și fiind toate workoholice, cu joburi competitive și cu pornirea de-a rezolva mereu lucruri, s-au gândit că e păcat să lase frustrarea să se consume degeaba. „Că mulți facem lucrul ăsta”, continuă Dana. „Zici: așa e Bucureștiul, asta e! Și treci mai departe. Stai un pic, că nu e OK. Hai să tragem de o mânecă autoritățile să-și facă treaba cum trebuie. Sau când e ceva ce putem face chiar noi, ne-am ridicat mânecuțele și hai să facem.”

Mă uit destul de uluită la aceste mămici tinere, frumoase, elegante și elocvente cu care sorb acum un ceai undeva în centru. Au joburi full time și/sau copii mici și, în plus, s-au hotărât să repare ele ce nu funcționa prin cartierele lor. Pe lângă sesizări și telefoane pentru curățenie, locuri de joacă salubre, toalete în parcuri, astupat gropi în asfalt și marcaje corecte pe drumuri publice, au început să creioneze campanii de educare a publicului pe diverse teme mici, dar care le afectau direct: mucuri de țigară în locuri de joacă, mizeria lăsată de căței, mașinile parcate aiurea.

Pietonii din oraș trebuie să își negocieze în mod curent strada cu mașini parcate, bolarzi, gropi, bălți și nămeți. Foto: Helmut Ignat

Și-au folosit experiența profesională ca să facă materiale cu grafică atractivă, ușor de înțeles și convingătoare. Doar că la un moment dat, spune Alma Cazacu, „noi tot produceam toate materialele, tot ce făceam, din banii noștri, și ne-am dat seama că nu este sustenabil”. Așa că și-au făcut un ONG, Grow Up Romania, care a crescut organic până la vreo 8.000 de prieteni pe FB, „ceea ce e wow!”.

Cele cinci activiste au pus laolaltă Kitul Cetățeanului un plic cu afișe, fluturași și abțibilduri, un model de sesizare și s-au trezit cu oameni care au vrut să replice și ei același model la ei în oraș. Au apărut Grow Up Galați, Grow Up Brașov și un potențial Grow Up Piatra Neamț, pentru care ele au pus la dispoziție materiale și un ghid despre cum să comunice în comunitate.

E exact cum sperau să iradieze munca lor: producând instrumente pe care oricine să le poată folosi local. Grow Up a colaborat cu două primării de sector și cu un ADP, mergând chiar cu ei pe teren să distribuie pliante și să discute cu oamenii, convingându-i, de exemplu, să strângă după cățel.

 

POVESTE DIN CARANTINĂ

Robert Bobariu, ascuns în spatele măștii, îmi dă o cască, mănuși și genunchere, mă învață să încalec pe motor și demarăm în trombă să cumpărăm o pereche de ciorapi medicinali comandați pe Ștefan Cel Mare. Apoi mergem spre Militari, din farmacie în farmacie, în căutare de Euthyrox, care nu se găsește. Campania „Cumpărături la ușa ta” a făcut însă rost de câteva cutii, pe care le împarte, folie cu folie, la cazuri disperate. Geeks for Democracy s-a organizat „foarte corporatist” să livreze „Cumpărături la ușa ta” în timpul carantinei. Poate și pentru că inițiatorul, Marian Rădună, e director de logistică: a pus repede la punct un centru de colectare, un parc auto de împrumut, training pentru voluntari, un call-center și un sistem de donații pentru cazurile sociale din oraș. Anticipând volum mare, a făcut pachete standard. Voluntarii au dat buzna – vreo 530, din care 173 pentru call center – însă lucrează doar vreo 80 pe săptămână și se bat pe livrări. Acum, cu surplusul de energie și putere de lucru, Geeks se îndreaptă spre zona socială, aliându-se cu alte organizații într-o acțiune de mapare a sărăciei în toată țara. 

Dar să revin în urbea mea. Voluntarul Robert Bobariu e un IT-ist de 50 de ani super-meticulos și atent. Se dezinfectează când ajungem la destinație, își pune mănuși și pare ușor jenat și pentru faptul că îi țin eu ușile. Merge cu motocicleta la farmacii și la oamenii care au nevoie de ajutor de vreo trei ori pe săptămână, câte 3-4 ore. „Îmi lipsea drumul pana la serviciu și înapoi. M-am apucat să caut cum aș putea sa ies corect, și i-am găsit pe oamenii ăștia foarte faini, care au avut o idee foarte bună”, în care îmbini dorința de a face bine cu cea de a fugi de-acasă, spune el, fără ifose de erou.

oraș
O întrebare dureroasă domină în 2019 calcanul de pe strada Arthur Verona, refăcut la fiecare ediție a Festivalului Street Delivery cu graffiti care redau problemele capitalei. Evenimentul anual a fost inițiat în 2005 de Ordinul Arhitecților din România cu scopul de a promova spațiul public și un design urban mai prietenos și mai orientat către oameni, iar în vara aceasta, sub semnul pandemiei, a migrat, pentru prima dată, din centru spre cartierele Bucureștiului, inclusiv Pantelimon. Foto: Helmut Ignat

 

Acest articol a apărut în ediția de septembrie 2020 a revistei National Geographic România.

Citește și celelalte capitole:

Bucureștiul bucureștenilor (I) – Prea mici pentru un cutemur mare

Bucureștiul bucureștenilor (II) – Trafic de n-ai aer

Bucureștiul bucureștnilor (IV) – Nebunia și speranța fac Casă Bună

oraș oraș oraș oraș oraș oraș oraș oraș

Be the first to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*