Viața sălbatică poate exista în mediul urban dacă i se oferă condiții.
Text, foto: Helmut Ignat
„Cuvântul erete este un arhaism ce înseamnă dușman. Făcea referire la invadatorii turci și tătari și a fost utilizat pentru majoritatea păsărilor de pradă, pornind de la credința că toate răpitoarele de zi fură păsările de curte. Paradoxal e cum restul speciilor au fost redenumite treptat șoimi, ulii, acvile sau vânturei, iar tocmai Circus aeruginosus, discret și temător față de om, a rămas cu acest stigmat”, spune biologul Vlad Cioflec.
Cel mai mare dintre ereți nu este un obișnuit al mediului urban, ci o pasăre foarte legată de întinderile de vegetație specifică zonelor umede, deasupra cărora zboară de obicei la mică înălțime, în căutarea hranei (ouă, păsări, rozătoare mici).
Totuși, de câțiva ani, una dintre cele circa 2.000 de perechi din România a preferat ca loc de cuibărit Parcul Natural Văcărești din capitală, producând aici în fiecare sezon doi-trei pui, care devin independenți după aproximativ două luni. Primăvara și vara, familia de ereți oferă adevărate acrobații aeriene în timpul ritualului nupțial sau prin hârjonelile cu alte specii, în special cu ciori.
Dar cel mai interesant spectacol este cel al hrănirii la înălțime, când puii deveniți adolescenți preiau în aer hrană de la adulți, uneori se mai și joacă cu ea, pasându-și-o unul altuia. Din păcate pentru fotograf, așteptarea între două hrăniri poate dura și peste o oră, iar spectacolul propriu-zis − doar câteva secunde, de obicei la o înălțime care îl face greu de urmărit în zilele cu soare strălucitor de vară.
Deși locuiesc de ceva timp într-un mediu puternic antropizat, ereții din Parcul Natural Văcărești nu sunt foarte îngăduitori cu apropierea oamenilor, așa că pot fi observați doar de la distanță, prin lunete, binocluri, teleobiective. Prezența ereților de stuf în oraș constituie încă o dovadă că viața sălbatică poate exista în mediul urban dacă i se oferă condiții.
Leave a Reply