Zimbrul – fotojurnal din Armeniș

Kiwi, probabil cel mai impunător mascul de zimbru din Măgura Zimbrilor, foto: Daniel Mîrlea

Zimbrul, cel mai mare mamifer terestru din Europa, cutreiera cândva nestingherit lanțul carpatic.

Text, foto: Daniel Mîrlea

Zimbrul a dispărut de pe teritoriul țării noastre în 1790, iar la nivel european, ultimul zimbru sălbatic a fost omorât de braconieri în anul 1927, în vestul Caucazului. În acel an, populația de zimbri se rezuma la mai puțin de 50 de indivizi care se regăseau în grădini zoologice.

De atunci, se fac eforturi uriașe pentru a se reintroduce acest animal impunător în sălbăticie. Astfel, în momentul de față, populația actuală de zimbri, la nivel mondial, este de aproximativ 7000 de exemplare, dintre care aproximativ 5000 se află în sălbăticie.

Populația de zimbri din Măgura Zimbrilor este împărțită în mai multe turme, fiecare având câte o femelă lider. Turma din fotografie este cea mai mare, numărul total depășește 30 de exemplare, dintre care, 3 viței sunt născuți în 2020. Foto: Daniel Mîrlea
Un vițel de zimbru născut în 2020, în căutare de adăpost. Foto: Daniel Mîrlea
O parte dintre cei 8 zimbri reintroduși în 2020 în Măgura Zimbrilor explorează țarcul de aclimatizare. După perioada de adaptare, vor fi eliberați în sălbăticie. Foto: Daniel Mîrlea

În România, Rewilding Europe și WWF-România au implementat în anul 2014 un proiect de reintroducere a zimbrului în Carpații Meridionali. Datorită acestei inițiative, în momentul de față, situl Măgura Zimbrilor adăpostește cea mai mare populație de zimbri liberi din România, însumând undeva la peste 57 de exemplare.

Zimbrul are un impact pozitiv asupra biodiversității, acesta creează ochiuri de pădure, ajută la fertilizarea solului, dar și la menținerea unei diversități biologice ridicate.

Din punct de vedere fotografic, din ceea ce am putut observa în ultimii 3 ani, de când merg pe teren în acest sit, locul sălbatic devine “acasă” pentru familiile de zimbri existente aici. Observ cu bucurie formarea unor turme din ce în ce mai mari, mai ales pe timp de toamnă-iarnă atunci când se adună împreună pentru a se proteja de prădători. Numărul zimbrilor crește de la an la an, inclusiv noi generații care se nasc în sălbăticie, acestea urmând să aibă un rol foarte important din punct de vedere al diversității genetice.

O femelă în lumina apusului. Deseori, pe timp de seară, zimbrii pot fi găsiți în mici poienițe sau ochiuri de pădure, unde se hrănesc cu iarbă. Foto: Daniel Mîrlea
Deseori, zimbrii pot fi observați în desișuri, printre arbuști. Foto: Daniel Mîrlea
Toamna, atunci când femelele sunt în perioada de împerechere, masculii stau cu turma. În stânga este femela Guni, liderul unui grupul, iar în dreapta masculul Ulyse. Foto: Daniel Mîrlea

Prin documentarea acestui proiect, încerc să contribui și eu la eforturile de conservare care se fac în zonă, la conștientizarea importanței prezervării naturii, cât și a impactului pe care îl avem noi, oamenii, asupra mediului înconjurător.

Citește și

Prima generație de zimbri sălbatici

Program pentru monitorizarea zimbrilor

Reîntoarcerea zimbrilor

1 Comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*