Cum o duce râsul în Făgăraș

Primul program de monitorizare cu metode științifice, cantitative a speciei râs (Lynx lynx) într-o zonă pilot din Carpații Meridionali s-a încheiat cu succes: în Făgăraș trăiesc 23 de adulți și nouă pui de râs.

Specialiștii Fundației Conservation Carpathia au monitorizat cea mai mare felină sălbatică a Europei, într-o zonă pilot de 1200 kmp din estul Munților Făgăraș, Piatra Craiului și Munții Leaota în trei sezoane consecutive de toamnă-iarnă, din 2018 până în 2020, pe parcursul a până la 105 de zile de monitorizare în fiecare sezon. Cele 150 de camere cu senzor de mișcare au identificat 23 de râși adulți, 9 masculi, 6 femele, 8 indivizi cu sex nedeterminat, dar și 9 pui alături de femele.

Monitorizarea făcută de Fundația Conservation Carpathia își propune evaluarea stării de conservare, menținerea unei populații viabile de râși și crearea unui model de monitorizare a faunei sălbatice la nivel național. 

Cum au fost monitorizați râșii

În mod tradițional monitorizarea carnivorelor mari s-a realizat în România prin numărarea urmelor pe zăpadă. Totuși, râsul se deplasează foarte mult, astfel devenind imposibil să atribuim o urmă unui anumit exemplar, existând riscul ca același animal să fie numărat de mai multe ori. Lucru care s-a întâmplat în România mai ales în perioada în care erau permise cote de vânătoare la această specie.

Pentru a elimina aceste incertitudini, Fundația Conservation Carpathia a folosit o metodă modernă de monitorizare, fără capturarea și perturbarea comportamentului normal al animalului. Monitorizarea cu camere cu senzor de mișcare presupune fotografierea râșilor în habitatul lor, specialiștii identificând mai apoi râșii pe baza imaginilor obținute. Această metodă este eficientă în studierea populațiilor de feline a căror blană prezintă un tipar unic de la individ la individ, așa cum se întâmplă și cu râsul. Pe baza numărului de recapturi ale fiecărui râs, specialiștii Fundației au estimat mărimea, densitatea și structura populației din zona pilot, folosind modele matematice complexe ce iau în considerare imigrația, mortalitatea, comportamentul și disponibilitatea habitatului. Evaluarea mărimii populației este esențială pentru a pune în practică un management durabil al acestei specii necunoscute din Carpații Românești. Astfel de date ne arată dacă populația menține o tendință ascendentă sau descendentă în contextul schimbărilor de habitat, diminuării resurselor de hrană șamd.

Modelele matematice au prezis o densitate de 1.7 râși / 100 kmp (interval confidență=1.1-2.6). Aceste valori de densitate sunt mai mari decât în Carpații Slovaciei, Alpii Elvețieni sau Munții Jura la granița dintre Franța, Elveția și Germania. 

„Dacă menținem această populație viabilă pe termen lung, păstrăm intactă întreaga comunitate de carnivore, inclusiv speciile pradă ale acestora (cerb, căprior, capră neagră etc.) la nivelul întregului continent European. De ce? Pentru că populațiile din România sunt sursă importantă de gene și pentru alte populațiile aflate în pragul dispariției, precum cele din Europa Centrală și de Vest, atât prin recolonizare naturală cât și prin programe recente de reintroducere”, a declarat Ruben Iosif, specialist faună la Fundația Conservation Carpathia.

Raportul complet al monitorizării este disponibil aici: https://bit.ly/31qZ4LD, Appendix 1 și Appedinx 2.

Despre râs

Râsul figurează pe lista animalelor strict protejate prin Directiva Habitate a Uniunii Europene, este al treilea mare prădător al Europei, după urs și lup cu care este în competiție pentru speciile lor pradă, căpriorul sau capra neagră. Este un carnivor foarte discret care se ferește de contactul cu oamenii. Acesta nu atacă animalele domestice, desfășurându-se cu discreție în habitatele forestiere și se apropie doar pe timp de noapte de comunitățile locale din jurul Carpaților.  

Râșii sunt animale teritoriale, care cutreieră zone de până la 400 km², de aceea au nevoie de suprafețe de pădure continue pentru a supraviețui, o condiție din ce în ce mai greu de asigurat. În perioada de iarnă, când zăpada mare forțează toate animalele către altitudini mai joase, râsul și prada sa depind de ecosistemele create de agricultura tradițională din jurul Munților Carpați. Și aici intervine particularitatea României, pentru că aceste zone, aceste mozaicuri de fânețe, livezi și petice de pădure, nu sunt încă total antropizate și fragmentate, oferind spațiu acestor animale.

Cele mai mari amenințări la adresa râșilor din România sunt fragmentarea și degradarea habitatelor lor naturale, lipsa unui management bazat pe metode științifice, vânarea excesivă a speciilor sale de pradă, braconajul. Ca și celelalte carnivore mari, respectiv ursul și lupul, râsul este indicator al unui ecosistem sănătos și echilibrat. Menținerea unei populații viabile și sănătoase de râși reprezintă menținerea unei păduri  sănătoase, unde există atât carnivore mari, cât și speciile lor de pradă.

Be the first to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*