Reîmpădurire în Făgăraș

reîmpădurire
Reîmpăduriri pe tăieri rase. Foto: Ionuț Crețu (Conservation Carpathia)

Fundația Conservation Carpathia cu partenerul Asociația Ocolul Silvic Carpathia au finalizat reîmpădurirea de toamnă a unor terenuri grav degradate în Munții Făgăraș, adăugând încă 14 hectare celor 73 deja plantate în primăvară, arată organizația într-un comunicat.

Anul acesta, cei doi parteneri au plantat în total  375.000 de puieți de fag, paltin, brad si molid e 87 de hectare din Munții Făgăraș. S-a lucrat în condiții foarte dificile, atât primăvara cât și toamna, cu în jur de 200 de zilieri diferiți, organizați în echipe mici, oameni angajați din satele învecinate.

În ultimii nouă ani conservaționiștii au umplut cu 2.9 milioane de puieți golurile lăsate în munte de exploatările agresive făcute în urmă cu 10-15 ani, pe un total de circa 830 de hectare, în munții Făgăraș, Iezer-Păpușa și Leaota. Începând de anul trecut, datorită volumului mare de muncă au recurs și la externalizarea lucrărilor de reîmpădurire unui furnizor local din zona Rucăr, județul Argeș, creând astfel mai multe locuri de muncă în zona rurală învecinată.

reîmpădurire
Foto: Ionuț Crețu

Ce presupune reconstrucția ecologică?

Cea mai vizibilă activitate și cea mai populară este plantarea, dar efortul pentru a avea o nouă pădure este mult mai consistent. Înainte de replantare, se face o inventariere a parcelelor forestiere pentru a afla nivelul de regenerare existent și pentru a înțelege compoziția inițială a speciilor, astfel încât să se adopte soluțiile cele mai bune pentru refacerea habitatelor originare. Lipsa speciilor cu importanță pentru biodiversitate, cum ar fi frasinul, ulmul, paltinul, scorușul sau tisa a condus la o degradare a calității ecologice a pădurilor.

Pentru a reface ecosistemului forestier inițial, fundația, prin ocolul silvic propriu, crește în cele nouă pepiniere și două solarii speciile care lipsesc și plantează puieți fără valoare din punct de vedere comercial, dar foarte importanți pentru biodiversitate. În funcție de specie, puietul viabil pentru reîmpădurire se obține între 3 și 5 ani, la care se adaugă, în medie, 5 ani de îngrijire în munte, a puieților plantați: monitorizare, recompletare, dacă s-au uscat, tăierea ierbii din jur, pentru a nu fi sufocați de vegetația care are un ritm mai alert de creștere.

„Combaterea eroziunii solului este un pas foarte important în reconstrucția ecologică: ploile torențiale au spălat versanții dezgoliți, iar șanțurile pe care au fost târâți buștenii s-au transformat în ravene și de 3 metri adâncime. Lucrătorii fundației au folosit mini-excavatoare pentru a umple șanțurile cu resturi rămase din exploatările vechi și au refăcut înclinația naturală a terenurilor, înainte de a le fixa prin plantări.

„Dacă nu s-a mai putut face dreptate pentru pădure, măcar să încercăm să reparăm greșelile altora din trecut,” declară Mihai Zotta, șeful ocolului silvic Carpathia. „Natura are nevoie de respect. Și noi, oamenii, de natură. Un aspect foarte important este cel socio-economic. Peste 200 de zilieri angajați anual pentru diverse activități silvice au o sursă importantă de venit la sat. Ne bazăm pe ei – munca la pădure este departe de a fi una ușoară și este normal să fie bine plătită.”

Fondurile accesate de la Comisia Europeană, prin proiectul LIFE Nature, suplimentate de alte granturi/donații private (Fundația OAK, Mossy Earth, Forests without Frontiers, Zentiva, Agent Green etc.) au ajutat Fundația să refacă circa 100 de hectare anual.

reîmpădurire
Foto: Ionuț Crețu

Lege versus realitate

Realitatea tăierilor ilegale, chiar și după 10-15 ani, este una dură. Cu cât tăierile rase au fost mai întinse și la mai mare altitudine, cu atât forța pădurii de a se reface, de a se regenera în mod natural a fost mai scăzută. Dezastrele ecologice există și se văd și din satelit și în teren. Legislația silvică prevede obligativitatea proprietarilor de a planta, dacă pădurea nu se reface singură, în termen de maxim doi ani de la o tăiere. Dar în zonele unde tăierile au fost ilegale, rar s-a pus această problemă.

De cele mai multe ori este socotit prejudiciul ce ține strict de arborii tăiați, nu și de daunele cauzate de efectele secundare, provocate de activități nesustenabile. În zona noastră de proiect am asistat cel mai des la eroziunea solului și colmatarea apelor potabile, inundații agresive și la restângerea habitatului animalelor sălbatice. Refacerea unui ecosistem este cel mai greu lucru, pentru că nu ai cum să pui la loc tot ce a existat acolo înainte, oricât ne străduim,”  a mai spus Mihai Zotta.

Acțiunea de plantare a fost parte a proiectului LIFE Carpathia, „Crearea unei zone de natură sălbatică în sudul munților Carpați, România”, LIFE18 NAT/RO/00108. Principalul scop al proiectului este reconstrucția habitatelor degradate și aplicarea unor măsuri de conservare care să permită refacerea proceselor naturale și care, deopotrivă, să creeze beneficii comunităților locale din zona munților Făgăraș.

reîmpădurire reîmpădurire reîmpădurire reîmpădurire

9 decembrie 2020

Despre alte eforturi de conservare a naturii și frumuseților României, citește și Ghid de netăiat craca de sub picioare

Be the first to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*