Misterul asteroidului Pallas, dezlegat

Foto: 123rf

O echipă europeană de cercetare, din care face parte și un român, a dezlegat misterul asteroidului Pallas, analizând date obținute cu ajutorul telescopului VLT (Very Large Telescope), se arată într-un comunicat de presă al Agenției Spațiale Române.

Dr. Mirel Birlan, cercetător la Observatorul din Paris și la Institutul Astronomic al Academiei Române, face parte dintr-o echipă de oameni de știință care a obținut imagini ale asteroidului Pallas, al treilea obiect ca mărime din centura de asteroizi, pentru a înțelege mai bine orbita sa extrem de înclinată. Echipa a descoperit că suprafața asteroidului este presărată cu atât de multe cratere, încât oamenii de știință l-au poreclit „minge de golf”. Echipa de cercetare a ajuns la concluzia că aceste cratere sunt o consecință a unei perioade din istoria asteroidului marcată de coliziuni violente și că aceasta ar putea fi explicația înclinației neobișnuite a orbitei sale, care a surprins oamenii de știință câteva secole la rând.

Diametrul asteroidului Pallas este aproape a șaptea parte din diametrul Lunii. Timp de secole, astronomii au observat că asteroidul orbitează în jurul Soarelui de-a lungul unei orbite extrem de inclinate comparativ cu majoritatea obiectelor cerești din centura de asteroizi. Această înclinație a rămas mult timp un mister.

Acum, o echipă europeană de cercetare, condusă de Dr. Pierre Vernazza de la Laboratoire d’Astrophyisque de Marseille din Franța, din care face parte și Dr. Mirel Birlan, a obținut imagini ale lui Pallas folosind Telescopul VLT (Very Large Telescope) al organizației European Southern Observatory (ESO) —  un ansamblu de patru telescoape, fiecare dintre ele având o oglindă cu diametru de 8 metri, situat într-o zonă muntoasă din Chile.

Forma asteroidului, în 3D

Imaginile de rezoluție înaltă dezvăluie o suprafață cu multe cratere. În plus, echipa a reconstituit forma asteroidului în 3D, relevând un obiect împânzit de cratere atât la poli, cât și în regiunile ecuatoriale. Cercetătorii au identificat 36 de cratere cu un diametru mai mare de 30 km, acoperind mai bine de 10% din suprafața asteroidului —  dovada că Pallas a cunoscut o perioadă turbulentă de coliziuni de-a lungul istoriei sale, de două sau chiar trei ori mai intensă decât cea a asteroizilor mai mari precum Ceres și Vesta. Suprafața cu multe cratere ar putea să explice și de ce Pallas și-a păstrat forma inițială, de imediat după formare, în timp ce perioada marcată de coliziuni ar putea fi explicația pentru orbita înclinată a asteroidului.

Depozit important de sare

Imaginile asteroidului au evidențiat, de asemenea, o pată strălucitoare pe suprafața asteroidului Pallas. Cea mai probabilă explicație pentru originea acestei descoperiri este aceea că pe suprafața asteroidului există un depozit important de sare, cu proprietăți de reflexie mult diferite de alte regiuni ale suprafeței. Cel mai probabil aceste săruri din regiunile strălucitoare sunt datorate unui amestec de apă și compuși din siliciu.

Familia de asteroizi Pallas

Cercetările realizate de echipa europeană au dus și la descoperirea familiei de asteroizi Pallas, un grup de asteroizi de mici dimensiuni. Simulări ale ciocnirilor cu Pallas sugerează că această familie ar putea fi rezultatul unei coliziuni violente cu un obiect cu diametru între 20 și 40 de km, de acum 1,7 miliarde de ani.

Asteroidul 3200 Phaeton, identificat drept sursa curentului de meteori Geminide, vizibil de pe Pământ în luna decembrie, face parte din familia Pallas și ar putea să ne ofere indicii pentru înțelegerea originii corpului mamă. Din acest motiv, observarea meteorilor și colectarea meteoriților care provin din fragmentele asteroidului Phaeton ne pot da indicații prețioase despre formarea și evoluția asteroidului Pallas.

Rezultatele au fost publicate în Nature Astronomy.

Sursa: Agenția Spațială Română
Foto: 123rf, Agenția Spațială Română

Be the first to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*