În România, cantitatea de gaze cu efect de seră a scăzut cu 57,56% între 1989 şi 2010.
Suişurile şi coborâşurile economiei după căderea comunismului au imprimat o mişcare asemănătoare şi emisiilor. Dezindustrializarea masivă din prima parte a anilor ’90 a declanşat un declin abrupt al consumului de energie, tot mai puţini combustibili fosili fiind arşi pentru electricitate, procese industriale, prelucrare sau construcţii. Mai mult, reducerea medie anuală a emisiilor, cu aproximativ 9,5% între 1997 şi 1999, s-a datorat în mare parte debutului primului reactor nuclear de la Cernavodă. După 1999, dezvoltarea economiei a propulsat şi cantitatea gazelor cu efect de seră; creşterea consumului şi a mobilităţii populaţiei a inclus deşeurile şi transportul printre principalele motoare. Cea mai recentă prăbuşire a emisiilor (cu aproape 16%) a avut loc în 2009, când, pe fundalul crizei, producţia industrială a scăzut cu 15%, iar consumul de energie – cu 13%. Criza a redus consumul, dar a limitat şi investiţiile în sursele regenerabile de energie. Un alt neajuns important rămâne risipa: România va trebui să-şi îmbunătăţească eficienţa energetică, în prezent de patru ori mai mică decât media Uniunii Europene. —Alexandra Popescu
Surse: Eurostat, UNFCCC, Agenţia Naţională pentru Mediu, Institutul Naţional de Statistică, Agenţia Internaţională pentru Energie
* Articol apărul în ediția de august 2012 a NG RO.
Leave a Reply