Coronavirusul îi cruță pe majoritatea copiilor. Aceste teorii ar putea ajuta la explicarea motivului.

Foto: famveldman / 123rf

Specialiștii își spun părerea despre motivele biologice pentru care copiii ar putea fi mai protejați de cazuri grave de COVID-19.

 

Între toate regiunile, sexele și ocupațiile, noul coronavirus infectează fără discriminare. COVID-19 pare să năpăstuiască oamenii în mod generalizat — inclusiv copiii care, în ciuda unor prime rapoarte optimiste, nu par să fie mai imuni la virus. Cele mai recente cifre din China, unde a început epidemia anul trecut, sugerează că cei cu vârste mai mici de 18 ani pot contracta agentul patogen la rate comparabile cu cele ale adulților.

Dar rămâne o fărâmă misterioasă de binecuvântare: după ce sunt infectați, copiii par să aibă o probabilitate mai mică de a se îmbolnăvi grav, peste 90% dintre cazurile pediatrice manifestându-se ca moderate, ușoare sau chiar complet fără simptome. Această rezistență tinerească a mai fost observată la boli infecțioase, de exemplu la varicelă.

În acest moment, indivizii cu simptome observabile alcătuiesc grosul celor care sunt evaluați pentru SARS-CoV-2, virusul aflat la originea pandemiei. Mulți oameni cu simptome ușoare sau fără simptome probabil nu au fost detectați și, pe măsură ce eforturile globale de testare se accelerează, ratele de boală gravă raportate la copii s-ar putea încă schimba.

La 24 martie, autoritățile de sănătate publică ale Districtului Los Angeles au raportat decesul unui adolescent, considerat a fi primul deces legat de coronavirus al unui minor din Statele Unite. Totuși, rezultatele primelor teste ne spun că este „foarte probabil ca cei mici să fie afectați mai puțin”, spune Eric Rubin, cercetător al bolilor infecțioase și medic la Școala de Sănătate Publică a Universității Harvard și redactor-șef al New England Journal of Medicine.

Un tipar similar cu acesta a apărut în timpul epidemiilor de SARS și MERS: acele două boli respiratorii grave, cauzate tot de coronavirusuri, au părut să cruțe în mare măsură copiii. Oamenii de știință și clinicienii încă au multe de aflat despre noul virus și mecanismele de apărare ale sistemului imunitar împotriva lui, dar clarificarea motivului pentru care SARS-CoV-2 este mai puțin sever la copii i-ar putea ajuta pe specialiști să găsească noi metode de a combate răspândirea bolii.

„Modalitatea de a învinge acest virus este să înțelegem cu adevărat biologia și modul în care reacționăm la virus”, spune Gary Wing Kin Wong, pneumolog pediatric la Universitatea Chineză din Hong Kong și autor al unui studiu recent despre prevalența COVID-19 la copii. „Atunci îl putem aborda la toate nivelurile.”

Echilibrul delicat al sistemului imunitar

Toate bolile infecțioase declanșează un război biologic în organism între microbii maligni și o armată puternică de molecule imunitare. În condiții ideale, sistemul imunitar curăță organismul de agenții patogeni fără a provoca prea multe pagube colaterale celulelor umane sănătoase. Dar orice număr de factori poate perturba acest echilibru delicat. Sistemele imunitare slăbite sau epuizate pot fi incapabile să lanseze o reacție suficient de robustă, permițând microbilor invazivi să facă ravagii. În alte cazuri, reacțiile imunitare prea zeloase pot face uneori mai mult rău decât înșiși agenții patogeni.

Este posibil ca adulții să simtă efectele COVID-19 mai sever decât copiii fiindcă sistemele lor imunitare nu reușesc să găsească compromisul între o reacție insuficientă și una excesivă, spune Rubin.

S-ar putea ca persoanele vârstnice, care constituie până acum majoritatea deceselor legate de COVID-19, să fie mai puțin norocoase deoarece sistemele lor imunitare au intrat în declin. Spre deosebire de copii, adulții suferă de obicei și de afecțiuni de fond, cum ar fi diabetul sau bolile cardiace, care pot slăbi capacitățile organismului de a lupta împotriva bolii.

Organismul în curs de îmbătrânire seamănă mult cu „o mașină care funcționează de 15 ani — nu într-o formă bună”, spune Wong. „Când vine un invadator, acesta poate fi capabil să provoace o distrugere mai rapidă.”

Și sistemele imunitare foarte imature ar putea fi în pericol, deoarece încă nu au avut timp să dezvolte reacții la o gamă largă de agenți patogeni. Deși cazurile de COVID-19 în rândul nou-născuților sunt încă rare, un studiu din China efectuat pe 2.143 de copii (cu vârste sub 18 ani) diagnosticați cu această boală a constatat că majoritatea cazurilor grave sau critice aveau cinci ani sau mai puțin.

Însă după câțiva ani de maturizare, sistemele imunitare ale copiilor pot ajunge la o stare într-un fel tocmai potrivită, devenind suficient de puternice ca să țină sub control o infecție fără să reacționeze exagerat. Multe dintre cele mai grave cazuri de COVID-19 la adulți par să rezulte din reacții imunitare hiperactive care ajung să distrugă celule sănătoase alături de cele infectate, lucru care poate fi mai puțin comun la copii. Wong compară aceste atacuri necontrolate cu trimiterea unui întreg batalion de tancuri să se ocupe de doi hoți care jefuiesc o casă: „Ajungi să distrugi tot satul.”

Când expunerea anterioară ajută — sau face rău

SARS-CoV-2 este unul dintre șapte coronavirusuri despre care se știe că infectează oamenii. Două dintre celelalte, care sunt responsabile de SARS și MERS, pot fi de asemenea mortale; restul sunt relativ inofensive, cauzând numai răceli obișnuite în marea majoritate a cazurilor.

Kanta Subbarao, virusologă și medic specialist în boli infecțioase pediatrice la Institutul Peter Doherty pentru Infecție și Imunitate din Melbourne, bănuiește că expunerea anterioară la coronavirusuri mai blânde poate juca un rol în avantajul copiilor împotriva COVID-19 comparativ cu adulții. Cufundați în mediile din curțile școlilor, este posibil ca cei mici să genereze în mod permanent anticorpi pentru acești agenți patogeni neînsemnați — iar acei anticorpi ar putea fi suficient de adaptabili pentru a învinge și noul coronavirus.

Însă experiența anterioară în învingerea unui coronavirus s-ar putea să nu fie întotdeauna un lucru bun. Când un agent patogen invadează organismul, anticorpii vor recunoaște trăsăturile unice ale acelui microb anume, se vor atașa de suprafața lui și îl vor dezarma înainte de a-l da unei globule albe, care îl distruge. Strategia este foarte eficace atunci când anticorpii se potrivesc perfect cu virusul. Dar când aceiași anticorpi recunosc doar parțial un agent patogen, este posibil să nu reușească să îl incapaciteze în totalitate. Virusul poate să infecteze atunci globula albă care îl consumă, facilitând răspândirea bolii.

Acest fenomen similar cu un cal troian, în care sistemul imunitar ajută neintenționat un virus să infecteze celule sănătoase, se numește amplificare dependentă de anticorpi (ADA). S-a arătat că procesul are loc în cazul virusului dengue și al virusului Zika, iar câteva studii timpurii sugerează că și coronavirusurile l-ar putea folosi.

Dacă este așa, ADA ar putea ajuta la explicarea motivului pentru care noul coronavirus este mai mortal pentru adulți, ale căror sisteme imunitare izbucnesc mai drastic în fața unei infecții. Dar dovezile privind acest proces nu sunt incontestabile, spun experții. De asemenea, SARS-CoV-2 nu pare să aibă o predilecție anume pentru infectarea globulelor albe, subgrupul principal pe care îl țintesc în general virusurile care folosesc această tactică, spune Rubin.

O proteină-cheie în răspândirea COVID-19

Însă, concentrându-se asupra celulelor pe care le țintește noul coronavirus, oamenii de știință au elaborat o altă teorie privind motivul pentru care boala ar putea afecta adulții în mod mai acut. La fel ca ruda sa SARS-CoV-1 (care cauzează SARS), SARS-CoV-2 pornește infecția atașându-se de o proteină numită ACE2. Acea proteină se găsește pe suprafața celulelor în tot corpul, dar mai ales în anumite părți din plămâni și intestinul subțire.

Unii cercetători au emis ipoteza că celulele pulmonare ale copiilor ar putea produce proteine ACE2 mai puține — sau poate chiar de forme diferite. Dacă este adevărat, această ciudățenie de dezvoltare care apare la copii ar putea paraliza cu ușurință virusul în timp ce încearcă să infecteze celulele și să se răspândească.

Însă după cum arată Rachel Graham, epidemiologă și virusologă specializată în coronavirusuri la Universitatea North Carolina de la Chapel Hill, coronavirusurile nu au nevoie de multe ACE2 pentru a se infiltra în celule — iar mai puțin din această proteină nu este întotdeauna mai bine. În mod paradoxal, una dintre multele funcții ale ACE2 presupune stimularea mecanismelor noastre de apărare împotriva virusurilor care atacă calea respiratorie, prin dezactivarea unei enzime care contribuie la distrugerea țesuturilor. Studiile efectuate pe rozătoare sugerează, de asemenea, că nivelurile de ACE2 scad odată cu vârsta, ceea ce poate contribui la capacitatea slăbită a persoanelor mai în vârstă de a învinge bolile respiratorii.

Începuturi

Cercetătorii încă nu înțeleg care dintre aceste teorii — sau dacă vreuna — ar putea explica aparenta rezistență a copiilor la COVID-19. „Cred că este un teren deschis”, spune Rubin. „Pur și simplu nu știm.”

O multitudine de variabile nelegate de vârstă complică lucrurile și mai mult, de exemplu genetica, mediul local, medicamentele unei persoane și altele. „Fiecare dintre acești factori este probabil parțial responsabil de rezultatul final”, spune Wong. „Va fi nevoie de timp ca să ne dăm seama de un sistem biologic.” Dar acest lucru va fi crucial pentru limitarea pandemiei și poate a epidemiilor care vor urma.

„Acesta este al treilea exemplu de coronavirus de origine animală care a cauzat o boală gravă” la oameni, spune Subbarao. „Este foarte important să înțelegem asta ca să ne putem pregăti mai bine pentru viitor.” Deocamdată, adaugă ea, „putem găsi puțină consolare în datele potrivit cărora copiii nu se îmbolnăvesc grav [în mod frecvent]. Acest lucru ar trebui să îi liniștească pe părinți.”

Totuși, Subbarao și alți specialiști avertizează că persoanele cu simptome ușoare sau fără simptome pot răspândi totuși noul virus. Deși copiii înșiși nu se află în mod deosebit în pericolul de a fi victime ale bolii grave, spune Wong, ei „pot fi un factor important în determinarea propagării pandemiei.”

Părinții ar trebui să își informeze copiii și să îi îndemne să aibă o bună igienă, spune Graham. Pe măsură ce se închid mai multe școli și grădinițe, copiii reduc contactul între ei, dar poate chiar mai importantă este restricționarea interacțiunilor copiilor cu rudele vulnerabile, cum sunt bunicii.

Deși aceste schimbări de comportament nu sunt ușoare, copiii pot fi motivați să le facă. Copiii „au un instinct înnăscut către compasiune”, spune Maryam Abdullah, psihologă de dezvoltare și directoare a unui program de creștere și educare a copiilor la Universitatea California, Berkeley’s Greater Good Science Center. „Există mitul acesta că dezastrele scot la iveală ce este mai rău în oameni. Dar vedem în repetate rânduri … copii care vor să [se ofere să] susțină și să ajute. Asta e ceva ce trebuie să reținem, acum mai mult ca niciodată.”

Articol publicat pe www.nationalgeographic.com
Text: Katherine J. Wu
Foto: 123rf

 

Be the first to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*