Pământul stabilește recorduri de căldură. Într-o zi va fi mult mai cald de atât.

Eddie Lopez și fiul lui, Eddie Jr., se joacă lângă o gură de captare de pe râul San Gabriel din California în timpul recentului val de căldură. Foto: ROBERT GAUTHIER, LOS ANGELES TIMES/GETTY IMAGES
Eddie Lopez și fiul lui, Eddie Jr., se joacă lângă o gură de captare de pe râul San Gabriel din California în timpul recentului val de căldură. Foto: ROBERT GAUTHIER, LOS ANGELES TIMES/GETTY IMAGES
Când canicula a pus la încercare vestul Statelor Unite săptămâna aceasta, temperaturile din Valea Morții, în California, s-au ridicat la 54 de grade Celsius, marcând cea mai mare temperatură măsurată oriunde pe glob din 1931 încoace și a treia cea mai călduroasă zi din istorie. Punct.
Dar Pământul a văzut și zile mai fierbinți în trecut, și o să le mai vadă și în viitor. În timpul așa numitelor perioade de seră, când atmosfera e supraîncărcată cu gaze cu efect de seră, planeta era mult mai caldă decat astăzi și valurile de caniculă erau de coșmar. Și cu toate că emisiile umane de carbon nu au împins încă planeta într-o nouă perioadă de seră, schimbările climatice fac valurile de căldură mai frecvente și mai severe, însemnând că recordul din Valea Morții nu va rezista prea multă vreme. Pămâmtul nu va fi la fel de fierbinte și neospitalier ca Venus prea curând — acolo temperaturile pot topi plumbul — dar zile de caniculă care să pună probleme pentru limitele umane de toleranță vom avea mai des pe măsură ce secolul înaintează, spun cercetătorii.

Iar într-un viitor foarte, foarte îndepărtat, Pământul ar putea chiar să ajungă ca Venus.

Trecutul fierbinte

Poate că nu așa pare dacă trăiești în California sau în Japonia în momentul de față, dar Pământul traversează acum ceea ce geologii consideră a fi o perioadă climatică de gheață: suficient de rece pentru a susține un ciclu glaciar. în care marile calote de gheață continentale cresc și descresc în jurul polilor. (În prezent, cea din emisfera nordică s-a retras în Groenlanda.) Pentru a avea o imagine despre cum ar arăta o lume mult mai caldă, trebuie să ne întoarcem în timp cel puțin 50 de milioane de ani, până în Eocenul timpuriu.

„A fost cam ultima perioadă de climă caldă prin care a trecut Pământul,” spune Jessica Tierney, paleoclimatolog la Universitatea din Arizona.

Perioade de seră și mai extreme au existat în timpuri geologice mai îndepărtate. În timpul perioadei de seră din Cretacic de acum 92 de milioane de ani, temperatura globală de la suprafața Pământului s-a ridicat la 30 de grade și a rămas caldă timp de milioane de ani, permițând pădurilor tropiale temperate să apară în jurul Polului Sud. Acum circa 250 de milioane de ani, trecerea dintre Permian și Triasic a fost marcată de un eveniment de încălzire extremă, când temperatura medie a Pământului a ajuns pe la 32 de grade Celsius pentru câteva milioane de ani, potrivit unei reconstrucții preliminare făcute de Institutul Smithsonian.

În acel interval de iad, Pământul a trecut prin cea mai mare extincție din istoria sa. Oceanele tropicale erau ca o baie fierbinte. Nu avem temperaturile zilnice din Permian (și din nicio eră atât de veche), dar este probabil ca în interiorul vast și uscat al supercontinentului Pangea o căldură ca cea resimțită săptămâna aceasta în Valea Morții să fi fost ceva obișnuit.

„Cu cât condițiile medii sunt mai calde, cu atât apar mai des evenimente de căldură extremă, ” spune Tierney. În zilele cele mai călduroase din cele mai calde perioade, „locuri precum deșerturile ar fi pur și simplu de necrezut de fierbinți”.

Viitorul tot mai cald

Toate perioadele recente de seră ale Pământului par să aibă un lucru în comun: au fost precedate de o revărsare de gaze cu efect de seră în atmosferă, fie că proveneau din erupții vulcanice care să emane dioxid de carbon, fie din metanul care bolborosea de sub fundul mării. Oamenii fac un experiment planetar similar astăzi, arzând enormele rezerve de combustibili fosili și ridicând nivelul de dioxid de carbon atmosferic la rate nemaivăzute de la dispariția dinozaurilor, acum 65 de milioane de ani, și poate chiar de mult mai devreme.

Ca și în trecut, temperaturile medii globale sunt din nou în creștere rapidă. Și zilele extrem de calde sunt și ele tot mai frecvente, studiu după studiu ajungând la concluzia că recentele temperaturi record ar fi fost imposibile fără influența noastră.

E dificil de prevăzut exact cum va ajunge Pământul dacă continuăm să îndesăm carbon în atmosferă, spun experții. După cum scria Michael Wehner, un cercetător de fenomene meteo extrem de la Laboratorul Național Lawrence Berkeley National Laboratory, într-un email: „Creșterea temperaturilor în viitoarele valuri de căldură depinde foarte mult de cât de mult carbon emitem, și până când.”

Dar cercetări recente făcute de Wehner și colegii lui oferă o imagine a ce ar putea însemna valurile de căldură de mâine dacă nu limităm emisiile de carbon deloc: până la sfârșitul secolului, un val de caniculă din California ar putea ajunge la cu 5-6 grade Celsius mai mult decât azi.

Și acea temperatură din Valea Morții, care apare o dată pe secol? „M-aș aștepta ca un evniment la fel de rar cum e azi 54 de grade să fie de 60 de grade într-un viitor cu emisii ridicate,” spune Wehner.

O soartă ca a lui Venus?

Dacă ești nihilist, ai putea spune că asta nu-i nimic în comparație cu ce se va întâmpla cu Pământul în viitorul îndepărtat. Cercetătorii planetari au prezis de mult ca pe măsură ce Soarele îmbătrânește și devine mai strălucitor, suprafața Pământului se va încălzi în cele din urmă până va începe să mocnească, ca apa pe foc mic. Vaporii de apă, un puternic gaz cu efect de seră, vor umple atmosfera, provocând un refect de seră în lanț care, într-un miliard de ani, ne-ar putea transforma lumea în ceva nu prea diferit de vecina noastră, Venus. Acolo, sub o atmosferă densă, toxică, sulfuroasă, temperaturile de la suprafața planetei se apropie de 480 de grade.

„S-a presupus că pe măsură ce Soarele continuă să devină mai strălucitor, același lucru se va întâmpla și pe Pământ,” spune Paul Byrne, cercetător planetar la Universitatea de Stat din Carolina de Nord. El adaugă că acum miliarde de ani, e posibil ca venina noastră să fi avut la rândul ei un climat agreabil și oceane.

E posibil ca Venus să nu fi fost afectată deloc de soare. O modelare recentă sugerează că vinovate ar putea fi o serie de paroxisme vulcanice care au dus la „emisii biblice de CO2 în atmosferă,” spune Byrne. Dar în ambele scenarii — moartea planetară de căldură de la soare sau de la vulcani — arată modul în care evenimente cu mult dincolo de controlul nostru ar putea trimite Pământul într-o vrie fierbinte.

„Dacă vor fi exact 475 de grade Celsius sau nu, nu știu,” spune Byrne, referindu-se la temperatura de pe Venus. Dar dacă Pământul va intra într-o tranziție de tip venusian, „ va fi cald rău, rău de tot”.

Chiar dacă mărgica noastră albastră reușește să scape de soarta lui Venus, nu are cum să evite să fie spulberată peste circa cinci miliarde de ani. Cam atunci Soarele se va expanda, devenind o gigantă roșie și distrugând Pământul cu răsuflarea lui de foc.

„Opinia prevalentă este că Soarele va înghiți Pământul,” spune Byrne. „O să fim [cuvânt cenzurat].”

Citește și

căldură căldură căldură

Be the first to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*