50 de ani de la aselenizare

Foto: 123rf

În dimineața zilei de 16 iulie 1969, cei trei astronauți de origine americană, comandatul Neil Armstrong și piloții Buzz Aldrin și Michael Collins se aflau la Centrul Spațial Kennedy de unde urmau să se îmbarce în racheta care îi va propulsa în spațiu și în istorie.

Pe 20 iulie, 1969, după un zbor lung, Armstrong coboară din modulul lunar Eagle. Este primul om care pășește pe Lună în timp ce rostește celebrele cuvinte: “Un pas mic pentru om, un pas uriaș pentru omenire”. La scurt timp, i se alătură Aldrin. Milioane de oameni urmăresc cu sufletul la gură evenimentul istoric la televizor.

Cei doi petrec două ore și jumătate pe Lună, timp în care colectează probe (roci, praf sau pietricele) și fac fotografii. Lasă în urma lor steagul american, un disc cu mesaje din partea mai multor lideri, o ramură de măslin din aur, o placă pe care scrie “Aici omul de pe planeta Pământ a pus pentru prima dată piciorul pe lună, iulie, 1969, d.Hr. Venim cu gânduri pașnice în numele întregii omeniri”. Pe 24 iulie 1969, echipajul se întoarce triumfător acasă. Visul președintelui american Kennedy fusese îndeplinit: oamenii ajunseseră la Lună și se întorseseră în siguranță de acolo.

În ediția de iulie a revistei National Geographic România, puteți citi un amplu articol despre cum au ajuns oamenii pe Lună și despre ce urmează

Jurnalista National Geographic Nadia Drake menționează în articolul dedicat acestui eveniment următoarele: “Faptul în sine că ajunsesem pe Lună, exalta rasa umană, dându-i încredere că aveam să ajungem tot mai departe în spațiu. <<Oriunde mergeam, lumea nu spunea: Voi, americanii, ați reușit, ci, <<Am reușit!>>, își amintea Michael Collins, pilotul modulului de comandă al misiunii Apollo 11. “Noi, omenirea, noi, rasa umană, noi, oamenii, reușiserăm”.

Ce urmează

Având în vedere progresul tehnologic rapid din ultimii ani, apariția și ambițiile înalte al companiilor private care produc nave spațiale, devine tot mai clar că ne apropiem de o perioadă în care turismul spațial nu va fi doar o teorie.

“Două companii americane, SpaceX și Boeing, se apropie de certificarea modelelor proprii de nave spațiale, prin care NASA ajunge <<în pragul reușitei de a lansa astronauți americani, cu rachete americane, de pe teritoriul american>>, în cuvintele administratorului general al NASA, Jim Bridenstine. Navele acestea (care arată față de modulele înghesuite ale misiunilor Apollo ca un Boeing 787 Dreamliner pe lângă un avion cu elice din anii ’50) ar putea să transporte echipaj uman până la sfârșitul anului în curs sau începutul anului următor.

Între timp au făcut progrese importante și alte două companii private producătoare de nave spațiale – Virgin Galactic și Blue Origin –, ceea ce ne aduce tot mai aproape de o nouă eră a turismului spațial. Pentru început, acestea vor trimite clienți bogați la înălțimi de circa 100 km, până la granița cu spațiul, unde pasagerii vor încerca senzația de gravitație zero și vor vedea vidul întunecat al Universului și curbura albastră a Pământului”, scrie jurnalistul Sam Howe Verhovek în același articol din ediția de iulie a revistei National Geographic.

<<„Deschidem calea spre spațiu pentru a schimba lumea în bine.” (Virgin Galactic, înființată de miliardarul Richard Branson) „Pentru a conserva Pământul […], trebuie să plecăm în spațiu și să îi exploatăm resursele și energiile nelimitate.” (Blue Origin, compania lui Bezos) „Deschidem accesul către spațiu pentru a face mai bună viața pe Pământ.” (Rocket Lab) „Închipuiți-vă reducerea celor mai multe călătorii la mai puțin de 30 de minute sau posibilitatea de a ajunge oriunde pe glob în maxim o oră.” (SpaceX, rodul gândirii miliardarului Elon Musk, care afirmă că astfel de călătorii terestre vor deveni fezabile cu ajutorul zborului spațial.)>> Sunt doar câteva declarații recente menționate de Verhovek în același articol.

Vremea marțiană are variații spectaculoase, așa că astronauții ar avea nevoie de costume spațiale în care să se aventureze afară la temperaturi între -60 și -20 de grade celsius. Cel experimental din imagine, în dezvoltarea la un laborator de la Universitatea Dakota de Nord cu finanțare NASA, are 350 de componente. Foto: Centrul Spațial Kennedy, NASA

Și totuși, de ce mergem în spațiu?

“Acum 50 de ani, răspunsul era simplu. Ca să ajungem pe Lună!”, scrie Verhovek. “Firește, în sens general, pentru descoperiri; în sens specific, pentru prestigiul național. Pentru a lansa o mare proclamație de bunăvoință: <<Venim cu gânduri de pace în numele întregii omeniri>>. Toată lumea știa că ideea era să punem piciorul pe lună, să ne întoarcem în siguranță și apoi să ne împăunăm cu succesul. Dar în ziua de azi nu am mai putea număra răspunsurile pe degete. Toate merită analizate, pentru că nu putem decide dacă e sau nu cazul să explorăm spațiul atâta timp cât nu înțelegem ce căutăm acolo – sau ce avem de gând să facem”.

Texte: Nadia Drake, Sam Howe Verhovek
Foto: Dan Winters / National Geographic
Articolul complet poate fi citit în ediția de iulie 2019 a revistei National Geographic România.

Foto: Dan Winters / National Geographic, NASA (coperta)

Citește și

Război cu știința

MARTE: Cum ajungem, ce vom face acolo?

În căutarea altor lumi

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*