Telescopul spațial Hubble, 30 de ani de descoperiri științifice

Această imagine este unul dintre cele mai fotogenice exemple ale numeroaselor creșe stelare pe care telescopul spațial Hubble NASA / ESA le-a observat pe parcursul celor 30 de ani de viață. Imaginea prezintă nebuloasa uriașă NGC 2014 și pe vecina sa NGC 2020 care împreună fac parte din Marele Nor al lui Magellan, galaxia-satelit a Căii Lactee, aflată la 163.000 de ani-lumină de Pământ și unde se formează stele. Foto: NASA, ESA și STScI

Pe 24 aprilie 1990, oamenii de știință lansau în spațiu telescopul Hubble, probabil cel mai cel mai popular instrument științific din lume.

Până acum 400 de ani, tot ce știam despre univers, erau observațiile făcute cu ochiul liber. Apoi, Galileo Galilei și-a îndreptat telescopul spre cer și ne-a arătat o altă lume. Treptat, am aflat că Saturn avea inele, Jupiter, luni, iar pata nebuloasă de pe cer nu era un nor, ci Calea Lactee, o înșiruire de nenumărate stele.

Mai târziu, telescoapele s-au mărit și ne-au oferit și mai multe detalii despre univers. Pe 24 aprilie 1990, oamenii de știință lansau telescopul Hubble (numit așa după astronomul american Edwin Hubble, cel care a descoperit expansiunea universului), probabil cel mai cel mai popular instrument științific din lume.

Hubble a transformat felul în care înțelegem universul și a schimbat astronomia pentru totdeauna

Telescopul a fost dezvoltat de NASA, în parteneriat cu Agenția Spațială Europeană și orbitează la 340 de mile deasupra suprafeței Pământului. Hubble poate observa obiectele din spațiu și fenomenele astronomice mai clar decât telescoapele aflate la sol pentru că se află în afara atmosferei și poate capta imagini care nu sunt influențate de turbulențele atmosferice.

Folosind date Hubble, astronomii au produs imagini șocante ale nebuloaselor planetare − învelișurile de gaz ejectate de stelele instabile, care se sting −, și au captat imaginea discurilor protoplanetare din Nebuloasa Orion și din alte regiuni în care se formează stele, confirmând că planetele își încep viața sub forma unor discuri de praf și gaz, așa cum se formulase în teorie.

Au verificat existența găurilor negre situate în centrul galaxiilor și au identificat o legătură teoretică între astfel de găuri negre și semnalele strălucitoare numite quasari. Au confirmat că misterioasele explozii de lumină de înaltă energie, numite explozii de raze gamma, sosesc de peste tot din univers, iar o categorie de explozii rezultă din implozia stelelor masive.

Dar cea mai ciudată și mai neașteptată descoperire, una care avea într-adevăr „să ne modifice profund conceptele fundamentale de spațiu și timp”.

Citește aici povestea telescopului spațial Hubble și descoperirile științifice pe care le-a făcut.

„Telescopul spațial Hubble a modelat imaginația unei generații întregi, inspirând nu numai oamenii de știință, ci pe toată lumea”, spune Günther Hasinger, de la Agenția Spațială Europeană. „Este esențial pentru cooperarea excelentă și de lungă durată dintre NASA și ESA.”

În 1995, telescopul spațial Hubble al NASA a trimis această imagine iconică a Nebuloasei Vulturului, unde se crede că se formează stele noi, supranumită „Stâlpii Creației”. Foto: NASA
De ultimă oră: Această imagine a galaxiei poreclite Sombrero, aflată la 50.000 de ani-lumină şi mai strălucitoare decît 400 de miliarde de sori. Foto: NASA
Imagine a galaxiei poreclite Sombrero, aflată la 50.000 de ani-lumină şi mai strălucitoare decât 400 de miliarde de sori. Foto: NASA
Stele tinere scânteiază în Nebuloasa Carina, o „creşă“ stelară aflată la 7.500 de ani-lumină de Pământ, într-una dintre primele imagini trimise de venerabilul Telescop Spaţial Hubble, după „renovarea“ din primăvara trecută. Cu noile sale instrumente, Hubble poate să bată până în cele mai întunecate unghere ale universului – vezi această coloană de praf şi gaze –, în căutarea originilor acestuia. Foto: NASA/ESA/Echipa Hubble SM4 ERO.
Stele tinere scânteiază în Nebuloasa Carina, o „creşă“ stelară aflată la 7.500 de ani-lumină de Pământ. Hubble poate să bată până în cele mai întunecate unghere ale universului. Foto: NASA/ESA/Echipa Hubble SM4 ERO.
Imaginea Ultra Deep Field ilustrează galaxii foarte îndepărtate de noi. Timpul de expunere necesar pentru a o captura a fost de aproximativ un milion de secunde (11 zile). Foto: NASA, ESA, S. Beckwith (STScI) și echipa HUDF
Galaxia spiralată Rubin, situată la 232 de milioane de ani-lumină distanță în constelația nordică Perseus. Galaxia este de 2,5 ori mai mare decât Calea Lactee și numără de 10 ori mai multe stele. Galaxia a fost poreclită Rubin după astronomul Vera Rubin (1928 – 2016), care a studiat rata de rotație a galaxiei în căutarea materiei întunecate. Foto: NASA, ESA, B. Holwerda
Într-o ultimă rafală de vânt, steaua în agonie din centrul Nebuloasei Fluturele aruncă nori de gaz fierbinte, ca nişte aripi dantelate cu o anvergură de mii de miliarde de kilometri. De când şi-a început misiunea, Hubble transmite pe Pământ cele mai detaliate imagini de până acum, cu cea mai mare profunzime, care se apropie tot mai mult de limitele absolute ale universului vizibil. Foto: NASA, ESA, echipa Hubble SM4 EROion
Nebuloasa Crabului, o rămășiță de supernovă. Foto: NASA, ESA, J. DePasquale (STScI), R. Hurt (Caltech/IPAC)
Nebuloasa Eskimo se află la o distanță de 5000 de ani-lumină de Pământ. Foto: NASA
Imaginea Nebuloasei Cap-de-cal, situată în constelația Orion, a fost lansată cu ocazia a 23 de ani petrecuți de Hubble în spațiu. Foto: NASA, ESA și echipa Hubble Heritage (AURA / STScI)

Citește și

NASA a descoperit hidrogen pe fundul oceanului de pe Enceladus

NASA a descoperit trei noi planete potențial locuibile

Prima imagine cu o gaură neagră

50 de ani de la aselenizare

1 Trackback / Pingback

  1. Acum 30 de ani se lansa probabil cel mai cel mai popular instrument științific din lume - Editia de Dimineata

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*