Vânătoare de eclipse solare

Urmărind eclipsele solare pe tot globul

Text: Cătălin Beldea
Foto: Cătălin Beldea, Cătălin Fus, Alson Wong

Anul acesta, la 11 august, am sărbătorit 21 de ani de la Marea Eclipsă Europeană. A fost prima mea eclipsă totală de Soare și fenomenul pentru care m-am pregătit de pe la 8 ani. Atunci, la 8 ani, am început să fiu fascinat de cer, de stele, de comete și a fost pentru prima dată când am deschis o carte de astro. O mai am și acum, e manualul de clasa a 12-a de astronomie și acolo am văzut pentru prima dată o poză cu o eclipsă totală de Soare. De fapt erau două. Una cu coroana solară – close-up, alta ultra-wide, cu zgârie-nori în fundal, peste care era desfășurată o eclipsă cu fazele ei. La 22 de ani, când încă eram student, am văzut și fotografiat eclipsa mult așteptată. Poza mea cu coroana a stat ani de zile în biblioteca familiei și nu era invitat să nu ne întrebe ce reprezintă acea gaură neagră împrejmuită cu un nor circular gălbui. Era coroana Soarelui, iar eu eram tare mândru de realizarea mea. Apoi am încercat să mă angajez la Observatorul Astronomic. Însă cei de acolo aveau alte planuri, așa că mi-am văzut de viața cu picioarele pe pământ fără a mai ridica privirea spre astre pentru vreo șase ani. A fost perioada în care am fost furios pe astronomie, a fost perioada când am vrut să uit tot ce învățasem, dar nu puteam, pentru că era cam tot ce știam…

Eclipsa văzută de la 10.000m altitudine, de deasupra Mării Norvegiei, în 2015
Faza parțială a eclipsei de Soare, Wyoming, USA, în 2017

Anul 2006 m-a prins la un trust de presă din București. Nu scriam, dar mi-ar fi plăcut să scriu măcar despre ce mi-ar fi plăcut să fac. Și așa m-am gândit să le propun un proiect de expediție spre eclipsa din Turcia, din acel an. I-am zis “Eclipsa Bizanțului” și unuia dintre publisheri i-a plăcut. Am găsit și finanțare, așa că am plecat într-o aventură pe care nu bănuiam că o voi continua la nesfârșit. Pentru că, odată ce am văzut coroana solară din 2006, mi-am propus să le văd pe toate din viața asta. Și așa am făcut, cel puțin până azi. Au urmat expedițiile din Siberia, China, Pacificul de Sud, Australia, Kenya, Marea Norvegiei, Indonezia, SUA și Chile. Plus o eclipsă parțială aproape ireală, de la paralela 68, din Laponia, văzută fix la miezul nopții! Pentru mine, coroana solară e ca un virus. L-am luat în 1999 și nu pot scăpa de el! Și nici nu-mi doresc să scap!

Pandemia de coronavirus, de data aceasta un virus real și cât se poate de letal, a venit pe neașteptate și a afectat absolut toate planurile de expediții și excursii, fie ele turistice sau cu scop științific. Eclipsa inelară de Soare care a traversat Africa și sudul Asiei, din 21 iunie 2020 a fost cea mai puțin urmărită și studiată din ultimii, poate, 100 de ani! Numai localnicii au putut vedea fenomenul, niciun “eclipse-chaser” nu a făcut deplasarea către această eclipsă și cunosc bine comunitatea de cercetători și entuziaști vânători de eclipse din America, Japonia și din Europa.

Protuberanțe sau explozii la marginea Soarelui, fotografiate la eclipsa totală din Wyoming, USA, în 2017
Forma ovală a umbrei Lunii așternute peste Atacama, Chile, în 2019

Următoarea totală?

Se întâmplă pe 14 decembrie anul acesta și traversează două oceane și numai un continent, cel sud-american, prin sud. Se poate vedea cu trepiedul înfipt în pământ numai din Chile și Argentina. Eu plănuiesc să ajung în Argentina, împreună cu un grup de eclipso-maniaci condus de un doctor în astronomie de la NASA.

Voi reuși să ajung și la a 11-a mea eclipsă totală consecutivă? Nu știu, pentru că totul depinde de evoluția pandemiei, de responsabilitatea noastră a tuturor și de restricțiile de zbor și de carantină din țările europene și cele de pe alte continente. Îmi doresc să ajung în umbra Lunii în decembrie? Mai mult ca orice!

Voi posta pe paginea mea personală de Facebook stadiul expediției, așa că vă invit să mă urmăriți și să îmi țineți pumnii. Iar dacă voi avea și parte de cer senin, voi publica într-una din edițiile print National Geographic imaginile cu coroana solară de anul acesta. Până atunci vă las în compania unei galerii foto cu eclipsa, de la câteva din aventurile mele anterioare. Pe curând!

Coroana solară alungită, tipică în minimum solar – Atacama, Chile, în 2019
Ultimul “inel cu diamant”, văzut la eclipsa totală de Soare din Atacama, Chile, în 2019

Citește și

Stele variabile

România văzută de National Geographic

Universul lui Einstein după Big Bang

Be the first to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*