Un dinozaur foarte tactil

Acest mic dinozaur care a trăit în Europa în Jurasic avea pe coadă solzi sensibili, care îi dădeau un simț tactil extraordinar și îl ajutau să vâneze noaptea prin apă, arată fosilele extrem de detaliate.

Text: JOHN PICKRELL

Uun dinozaur mare cât o găină, care a trăit acum 150 de milioane de ani în Germania de azi s-ar fi putut folosi de solzii senzoriali de pe coadă ca să pescuiască pe întuneric. Aceste organe senzoriale, remarcabil de asemănătoare cu cele ale crocodililor îl ajutau probabil să își simtă mediul înconjurător: lagunele puțin adânci ale arhipelagului preistoric ce acoperea cândva Europa.

Singura fosilă cunoscută a speciei Juravenator starki include un schelet aproape complet și niște țesut moale bine conservat — cu pielea din jurul cozii relevând aceste modele unice de pe coadă, arată un studiu publicat pe 5 octombrie în Current Biology.

„Pielea se păstrează foarte rar pe fosile, așa că atunci când încercăm să ne imaginăm dinozaurii vii pornind doar de la oase, detaliile despre cum arată învelișul lor exterior sunt adesea speculative,” spune Stephanie Drumheller-Horton de la Universitatea din Tennessee, Knoxville, care nu a fost implicată în cercetare. „Țesuturile moi pot pune cu adevărat carnea pe interpretările pe care le dăm noi acestor grupuri.”

Holotipul fosilei de Juravenator starki relevă structura scheletică a animalului. Pe specimen s-au găsit și solzi fosilizați de pe coadă. Foto: Prin amambilitatea lui PHIL R. BELL

Protuberanțele circulare de pe solzii fosilizați seamănă cu organele senzoriale integumentare (ISO) care acoperă corpul crocodililor moderni. Crocodilii le folosesc pentru a detecta mișcările prăzii din jur, precum și pentru a măsura temperatura și aciditatea apei.

Cercetătorii au presupus de mult că dinozaurii nu foloseau solzii doar ca înveliș protector, „dar realitatea e că solzii sunt organe extrem de adaptate, care îndeplinesc funcții și roluri multiple,” spune autorul studiului, Phil Bell, paleontolog la Universitatea din Noua Anglie, în Armidale, Australia. „Să vezi așa ceva la prima mână și cum interacționa probabil Juravenator cu mediul lui, pe baza capacității lui senzoriale, e absolut senzațional.”

Paul Barrett, paleontolog la Muzeul de Istorie Naturală din Londra, care nu a fost implicat în noul studiu, spune că deși e posibl ca acești solzi să fi fost pur ornamentali, totuși „autorul face o pledoarie convingătoare” că au avut o funcție senzorială, notând că similaritatea cu solzii crocodillor moderni „e izbitoare”.

Dacă acești solzi ai lui Juravenator conțin ISO, ei ar fi primele organe senzoriale de orice tip găsite în pielea unui dinozaur, spune Bell.

„Ca orice animal, dinozaurii aveau nevoie să colecteze informație despre mediu ca să își procure hrana și să se deplaseze eficient,” spune Barrett. „Pe lângă simțurile mai evidente, văzul, mirosul și auzul, simțul tactil le-ar fi putut oferi un alt mod de a obține aceste informații.”

„Morfologia solzilor e ceva ce nu cred că am mai văzut până acum la dinozauri și se potrivește destul de bine” cu cea a crocodillor moderni, spune Caleb Brown, curator pentru sistematica și evoluția dinozaurilor la Royal Tyrrell Museum din Drumheller, Canada, care nici el nu a participat la studiu.

Brown sugerează ca experții să se uite acum la alte specimene de dinozaur cu pielea bine conservată, să vadă dacă nu pot găsi astfel de solzi cu funcțiuni senzoriale, pe care i-au trecut inițial cu vederea.

Bântuind apeele pe timp de noapte

La fel ca în cazul crocodililor, solzii ar fi putut folosi la vânătoare, spun Bell și Hendrickx, permițându-i lui Juravenator să detecteze mișcarea prăzii din jur, în timp ce mergea prin apă în căutare de pește.

Specimenul are ochi relativ mari, ceea ce poate indica un animal nocturn. Și cu toate că fosila nu a păstrat nimic din conținutul intestinelor, s-a găsit pește în stomacul altor dinozauri înrudiți.

„E posibil ca Juravenator să fi fost strict nocturn, ceea ce ar face și mai importante abilitățile capabile să contracateze condițiile de lumină scăzută,” scriu autorii în noul studiu. Acest tip de strategie de vânătoare ar avea sens în lagunele cu apă puțin adâncă și în apele de coastă ale Europei din Jurasic, argumentează ei.

Studii recente au dedus prezența unor organe de simț similare pe fața unei rude a tiranozaurului, spune Drumheller-Horton. Dar „aceste studii au pornit din interior spre exterior, căutând canale pentru vase de sânge și nervi păstrați în oasele craniului.”

Până acum, găsirea de dovezi privind existența organelor senzoriale externe în alte părți din corpul dinozaurilor s-a dovedit dificilă. Rareori avem ocazia să le înțelegem biologia, iar când o avem, informația vine de obicei mai mult de la oase și, mai nou, de la pene.

„Oamenii sunt îndrăgostiți de ideea că toți dinozaurii aveau pene, dar asta e doar parțial adevărat,” spune Bell. „Doar o ramură anume din arborele teropodelor pare să fi avut pene peste tot, în timp ce majoritatea dinozaurilor aveau solzi.”

Viitoare specimene cu pielea fosilizată ar putea adăuga informații despre felul în care trăiau aceste animale preistorice. „Nu putem afla decât un număr limitat de lucruri despre biologia și comportamentul animalelor dispărute din schelete,” spune Brown. „Când un animal excepțional conservat vine cu detalii ale pielii, reușim să aruncăm o privire într-o cu totul altă lume.”

5 octombrie 2020