Biologul Radu Popa, expert în studiul vieţii din mediile extreme si ecologie energetica şi este profesor cercetător la University of Southern California. El a descris o nişă de organisme care trăiesc în cristalele de olivine şi care se hrănesc cu silicaţi. Studiile sale au reţinut atenţia NASA care acum investighează bazaltele pentru a găsi medii habitabile pe Marte. Radu Popa se află printre experţii care primesc acum direct date de la roboţii marţieni, inclusiv Curiosity. Pe 10 mai, Radu Popa a prezentat la Seara de Ştiinţă a National Geographic periplul lui Curiosity în căutarea olivinelor de pe Marte.

Biologul Radu Popa, expert în studiul vieţii din mediile extreme si ecologie energetica şi este profesor cercetător la University of Southern California. El a descris o nişă de organisme care trăiesc în cristalele de olivine şi care se hrănesc cu silicaţi. Studiile sale au reţinut atenţia NASA care acum investighează bazaltele pentru a găsi medii habitabile pe Marte. Radu Popa se află printre experţii care primesc acum direct date de la roboţii marţieni, inclusiv Curiosity. Pe 10 mai, Radu Popa a prezentat la Seara de Ştiinţă a National Geographic periplul lui Curiosity în căutarea olivinelor de pe Marte.

3 Comments

  1. Gandirea stiintifica actuala se afla inca in limitele spatiului tridimensional, prin simplul motiv ca ignoram faptul ca spectrul electromagnetic, axa frecventelor, este si el tot o dimensiune spatiala. De multe ori m-am intrebat de ce undele electromagnetice, nu sunt percepute ca elemente ale unei dimensiuni spatiale. Doua unde de aceeasi frecventa nu pot ocupa acelasi spatiu tridimensional, ceea ce se accepta in spatiul cu trei dimensiuni, dar doua unde diferite ca lungime (frecventa) pot trece prin acelasi spatiu tridimensional fara sa se „afecteze” reciproc, ceea ce nu mai corespunde ideii spatiului cu trei dimensiuni, fiind necesara acceptarea spatiului cu patru dimensiuni. Astfel ca spectrul electromagnetic, atat de bine ierarhizat pe dimensiunile undelor electromagnetice, devine a patra dimensiune a spatiului. Saa cun doua corpuri distantate pe celelalte axe ale spatiului sunt independente intre ele, tot astfel si doua unde respecta aceasta lege naturala, argument clar ca spatiul are lungime, latime, inaltime si ierarhie spectrala evidenta, deci minim 4 dimensiuni. In plus apare si ideea ca spectrul electromagnetic este infinit, cuprins intre macro si micro, ingloband astfel toate fenomenele observate in natura, de la subparticule, la macrounivers. Curios, dar putem observa ca stiinta se bazeaza foarte des pe date ce apartin spectrului electromagnetic, fara ca oamenii de stiinta sa observe faptul ca si acesta este o dimensiune a spatiului fizic, la fel de concreta ca si celelalte trei. Astfel ca vom reprezenta pozitia unei unde electromagnetice pe axele spatiale: lungime, latime, inaltime si spectru electromagnetic, intelegand in acest fel mai bine unitatea observatiiler referitoare la natura.
    Undele pot fi singulare, grupate tridimensional dar identice ca lungime sau grupate in acelasi spatiu tridimensional (punct in spatiul tridimensional) pe zone spectrale diferite, caz in care avem structuri percepute ca niste corpusculi (materia solida). Deoarece undele a doua grupari pot sau nu pot ocupa la impact acelasi spatiu tridimensional, avem situatia ambelor cazuri amintite anterior, gruparea noua fiind partial variabila tridimensional si partial variabila pe axa spectrala. Astfel ca intre masa si volumul structurii rezultante si cele anterioare este o diferenta perceptibila evidenta. Structurile fuzioneaza spectral si fisioneaza tridimensional. In aceasta situatie, fisiunea atomilor este un fenomen de extindere pe anumite frecvente electromagnetice, in timp ce fuziunea atomilor este tendinta uniunii lor pe locurile libere ale axei electromagnetice.
    Cand ne referim la undele electromagnetice le imaginam ca elemente fizice in miscare perpetua in spatiul tridimensional, ori exista si unda „statica”, cea care genereaza undele in miscare. Cand lovim cu o piatra suprafata apei, generam unde care se deplaseaza, iar central o unda statica tridimensional, o unda „alfa”. Aceste unde alfa stau la baza structurilor in patru dimensiuni ale materiei asa zis solide.
    O unda monocroma de „deplasare” poate traversa un corp alcatuit din unde alfa, daca la nivelul de frecventa similara ei corpul nu poseda o unda alfa identica, sau nu emite unde similare de deplasare. Astfel corpul devine transparent la acea frecventa electromagnetica. In cazuri contrare undele incidente sunt reflectate.
    Structurile ce detin unde alfa, sunt numite in prezent subparticule, particule, atomi, molecule, macromolecule, structuri ale materiei vii si corpuri cosmice, adica materie „solida”. Este interesant de remarcat ca daca analizam legatura dintre dimensiunile structurilor materiale si spectrul electromagnetic, la nivel de rezonanta, constatam ca in spectrul electromagnetic perceptibil clasic, predomina structurile biologice, celula vie fiind considerata a avea structuri intre undele gamma si radio. Restul materiei rezonante cu spectrul electromagnetic avand structuri la nivel atomic si molecular-macromolecular repetabile, aglomerate in corpuri de dimensiuni diverse. Diferenta dintre aceste aglomerari si materia vie, consta in faptul ca materia vie creaza mai multe structuri bine definite la mai multe nivele dimensionale spectrale, conferind o adaptabilitate mai mare la mediu.
    Dar oricata diferenta ar fi intre structurile materiei vii si cea aparent nevie, nu putem spune cert ca ar exista doua tipuri de materie: vie si nevie. Este posibil ca materia asa zis nevie sa aiba structuri biologice la nivele dimensionale diferite de cepe perceptibile. Un corp cosmic aparent lipsit de viata, este de fapt un corp viu, dar pe alte portiuni ale spectrului electromagnetic, astfel ca viata este un fenomen absolut generalizat si localizat in functie de conditiile locale pe alte zone ale spectrului electromagnetic.

  2. Radu știe ,ca om,ca limitele cunoașterii, în trup omenesc,sunt limitate.
    Eu mă rog pentru Radu,sa nu plece de pe pământ, îngrădindu-si limitele cunoașterii,la ce poate realiza omul.
    Pe pământ, tainele nu se cerceteaza și descopera,ele se revelează,din iubire .
    Omul, pana nu-și recunoaște Creatorul,va fi ca un copil îndărătnic ,care-și pune limite cunoașterii ,de Dumnezeu,Sfinți și Ingeri,de veșnicia binecuvântată.
    Radu,te îmbrățișez cu drag și pe cei dragi ție. Mi-E dor de Silvia.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*