De ce unii oameni sunt mai vulnerabili la infecția cu coronavirus

Pentru anumite profesii și comunități, recomandările de sănătate publică sunt dificil sau chiar imposibil de respectat.

Seattle – Pe măsură ce pandemia de coronavirus se răspândește, preocuparea principală este cum să menținem rata de transmitere cât mai redusă.

Oamenii sunt atât gazde, în care virusul se dezvoltă și provoacă distrugeri, cât și principalii transmițători ai bolii. Odată ce purtătorul virusului contaminează obiecte – cunoscute profesioniștilor din domeniul medical drept vectori – apare provocarea de a curăța suprafețele și de a ne spăla mâinile pentru a împiedica răspândirea virusului.

Chiar și cu astfel de precauții, cei care sunt cei mai vulnerabili – persoanele în vârstă, care au afecțiuni medicale – sunt sfătuiți să aibă mai multă grijă. Însă, primele studii despre focarul de coronavirus și alte epidemii din trecut indică faptul că este și mai dificil să împiedici transmiterea între oamenii care au anumite locuri de muncă și cei care nu au un adăpost și sunt săraci.

Lecțiile învățate în primele epicentre ale epidemiei, precum orașul Seattle, și alte epidemii din trecut pot servi drept exemplu pentru restul Statelor Unite.

Risc inegal

Primele estimări de la Universitatea din Washington arată că 14,4 milioane de lucrători din Statele Unite au locuri de muncă în care expunerea la sau chiar infecția cu COVID-19 s-ar putea întâmpla mai repede.

Nu este deloc surprinzător că persoanele care lucrează în sistemul de sănătate au cel mai mare risc estimat de a se expune la infecții respiratorii asemănătoare cu coronavirusul. În China, unde a început focarul, peste 3.000 de lucrători medicali au fost infectați cu coronavirus până la sfârșitul lunii februarie. În Washington, au existat o serie de cazuri la aziluri, atât de pacienții, cât și membri ai personalului infectați.

Dar sunt și alte grupe care prezintă un risc ridicat de expunere săptămânal sau lunar: polițiștii, pompierii, cei care se ocupă de siguranța transporturilor, personalul de îngrijire precum bonele și ajutoarele; și cei care lucrează în spălătorii, operatorii la tratarea apelor uzate și tehnicienii dentari.

Rasa și etnia contează și ele. Spre exemplu, într-un sondaj efectuat în timpul H1N1 sau în timpul gripei porcine, respondeții de origine spaniolă au fost mai predispuși decât cei albi sau negri să afirme că activitatea lor nu poate fi prestată decât de la locul de muncă sau că le-ar fi dificil dacă ar sta acasă, departe de muncă, șapte, până la zece zile. De asemenea, respondenții negri și hispanici au spus că le-ar fi dificil să evite transportului public.

Sandra Quinn, profesoară la Universitatea din Maryland, care a condus sondajul, spune că o îngrijorează riscul ridicat al lucrătorilor cu venituri mici, care locuiesc în spații mult mai aglomerate, se chinuie să își ia liber de la muncă sau care au alte condiții medicale ce îi fac mai vulnerabili la COVID-19.

„Este furtuna perfectă pentru o catastrofă care va fi simțită cu adevărat de cei mai vulnerabili dintre noi”, spune Quinn. „Cel mai important lucru pe care oamenii îl uită adesea într-o situație de genul acesta este faptul că o boală infecțioasă în sine nu este un dezastru. Dezastru este atunci când se întâmplă într-un anumit context”. În SUA, coronavirusul se răspândește într-o țară cu minorități etnice și rasiale, orașe rurale și alte comunități unde există deja discrepanțe medicale.

La intrarea în University District Food Bank din Seattle, există o stație de spălare a mâinilor. Banca de alimente deservește aproximativ 1.300 de familii pe săptămână, iar directorul executiv Joe Gruber spune că nu au observat o scădere a numărului de cumpărători de la începutul crizei de sănătate publică. Însă, aproximativ o treime din voluntarii care lucrează la banca de alimente sunt persoane în vârstă, iar unii dintre ei au ales să renunțe la turele lor săptămânale pentru a-și proteja sănătatea.

“Având în vedere că intrăm în contact cu multe persoane vulnerabile, este foarte important să ne gândim cum putem păstra integritatea serviciilor noastre cât de mult timp putem”, spune Gruber.

Persoanele fără adăpost reprezintă o preocupare deosebită în Seattle, care nu este doar regiunea americană cea mai afectată de noul coronavirus, ci și unul din orașele cu cei mai mulți oameni fără adapost din țară. O mare parte din cei 11200 de rezidenți din Seattle nu au adăpost, ceea ce înseamnă că dorm afară, și nu într-un adăpost sau o reședință temporară. Mulți sunt în vârstă sau suferă de probleme cronice de sănătate.

“Chiar și în cele mai bune condiții, atunci când nu ai un adăpost, este imposibil să ai grijă de sănătatea ta, ca să nu mai punem la socoteală focarul actual”, spune Margot Kushel, profesor de medicină și director al Centrului pentru Populații Vulnerabile de la Universitatea din California, San Francisco.

În timpul focarului SARS din Canada, agențiile fără adăpost s-au luptat să găsească produse de curățenie și siguranță și ar fi beneficiat de sfaturi explicite de igienă. Screening-ul pentru SARS a fost dificil, deoarece mulți din comunitatea celor fără adăpost prezentau deja unul sau mai multe simptome-cheie. De asemenea, mulți furnizori de servicii nu au știut cum și unde pot fi trimise în carantină persoanele fără adăpost bolnave.

Infecțiile “sunt un fel de test-limită pentru inegalitate”, spune Jon Zelner, profesor asistent de epidemiologie la Universitatea din Michigan.

Distanțarea socială

Recomandările oficiale pentru a proteja persoanele vulnerabile vor fi familiare oricui a urmărit știrile: Spălați-vă des mâinile cu săpun și apă, acoperiți-vă gura când tușiți sau strănutați și stați acasă dacă sunteți bolnav.

Multe firme și centre urbane iau, măsuri de „distanțare socială”, ținând temporar oamenii la distanță, în efortul de a încetini răspândirea virusului. Multe companii din toată țara au solicitat tuturor angajaților, care pot face acest lucru, să lucreze de acasă pentru următoarele săptămâni. Sezonul NBA a fost suspendat după ce un jucător s-a infectat cu virusul și numeroase evenimente au fost amânate pe ambele coaste din SUA, inclusiv Maratonul de la Boston și campionatul de golf profesionist Masters Tournament.

În timp ce alte orașe încă se pun la punct, efectele acestor măsuri de distanțare socială pot fi resimțite în jurul orașului Seattle. Traficul rutier este mai lejer, iar afacerile mici se luptă să supraviețuiască. Înainte ca școlile publice să se închidă oficial, prezența la cursuri deja scăzuse, potrivit lui Tim Robinson, purtător de cuvânt al școlilor publice din Seattle.

Cu toate acestea, pentru cei mai săraci și mai vulnerabili locuitori permaneți ai orașului, distanțarea socială nu este întotdeauna o opțiune. Și cum mai multe persoane vor lua virusul, autoritățile vor face tot ce pot pentru a le îngriji.

Într-o conferință de presă, din 5 martie, guvernatorul Jay Inlsee a declarat că statul intenționează să acopere costurile testării coronavirusului pentru cei care nu sunt asigurați. De asemenea, comisarul pentru asigurări sociale a obligat asiguratorii să renunțe la costurile de testare. Programul național de asigurare medicală, Medicare a fost extins pentru a acoperi telemedicina – vizitele medicale prin videoconferință sau prin telefon – în zonele cu focare, iar oficialii au achiziționat un motel pentru a-i plasa în carantină pe pacienții cu coronavirus.

„Ultima linie de apărare o reprezintă de multe ori oameni care au greutăți economice”, spune Zelner. „Oamenii vor sta acasă, dar trebuie să meargă la magazin. Cine lucrează în magazinele alimentare? Veți comanda ceva online, ca să nu ieșiți. Ei bine, cine vă livrează pachetele?”

Citește și

Cum acționează coronavirusul asupra organismului

Vor încetini temperaturile de primăvară răspândirea COVID-19?

Articol publicat pe www.nationalgeographic.com
Text: Aviva Hope Rutkin

Foto: 123rf

Be the first to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*