Odată cu schimbările aduse de coronavirus, pe canalele de socializare abundă știrile false despre animale

În timpul carantinei pandemice, când canalele de obicei aglomerate ale Veneției au ajuns pustii, unele postări virale de pe canalele de socializare au susținut că în apă au revenit lebedele și delfinii. Nu era adevărat. Dar, într-adevăr, apa din canal este mai curată, fiindcă trec mai puține ambarcațiuni. Foto: 123rf

Poveștile inventate despre animale sălbatice care prosperă în orașele sub carantină dau speranțe false – dar aduc celebritate virală.

 

Săptămânile trecute, pe Twitter, presărate prin barajul neîncetat de știri despre înmulțirea cazurilor de COVID-19, carantine și lipsa echipamentelor medicale, câteva povești vesele au mai înseninat atmosfera: se întorseseră lebedele pe canalele venețiene pustii. La fel și delfinii. Iar un grup de elefanți trecuseră fără nicio grijă printr-un sat din Yunnan, China, se îmbătaseră cu vin de porumb și adormiseră tun într-o grădină de ceai.

Textele acestea despre triumful faunei în țări puternic lovite de noul coronavirus au primit sute de mii de retweet-uri. Au devenit virale pe Instagram și Tik Tok. Au ajuns la știri. Dacă există și o parte bună a pandemiei, spunea lumea, aceasta era: animalele își reveneau, umblau libere într-o lume fără oameni.
Numai că nu era adevărat.

Lebedele din postarea virală apar regulat pe canalele din Burano, o insuliță din zona metropolitană venețiană, unde au fost făcute fotografiile. Delfinii „venețieni” au fost filmați într-un port din Sardinia, în Mediterana, la sute de kilometri depărtare. Sursa pozelor cu elefanți beți nu a găsit-o nimeni, dar un buletin de știri din China a demontat postările virale: ce-i drept, printr-un sat din provincia Yunnan chiar trecuseră elefanți recent, dar prezența lor nu este neobișnuită, nu sunt ei cei care apar în fotografiile virale, nu s-au îmbătat și nu au adormit în nicio grădină.

Fenomenul evidențiază viteza cu care se pot răspândi zvonurile senzaționale, de genul „prea frumoase ca să fie adevărate”. Oamenii simt impulsul de a da mai departe postările care le trezesc emoții. Când ne simțim stresați, imaginile optimiste cu animale pot fi un antidot irezistibil. Răspândirea fenomenelor sociale are o asemenea putere, conform unui studiu din 2016, încât poate urma aceleași modele ca cele ale contagiunii epidemice.

Când neadevărurile ajung virale

Tweet-ul controversat al lui Kaveri Gannapathy Ahuja despre lebedele „revenite” în Veneția a ajuns la un milion de like-uri.

„Iată un efect neașteptat al pandemiei”, spune textul. „Apa din canalele Veneției e limpede, pentru prima dată de cine știe când. Se văd peștii, s-au întors lebedele.”

Ahuja, care locuiește în New Delhi, India, spune că a văzut niște fotografii pe canalele de socializare și s-a gândit să le adune într-un tweet, fără să știe că lebedele erau, de fapt, o prezență obișnuită în Burano și înainte de ravagiile coronavirusului în Italia.

„Am vrut doar să împărtășesc ceva ce mi-a adus bucurie în vremurile noastre sumbre”, a declarat ea. Nu se aștepta ca tweet-ul ei să ajungă viral sau să facă vreun rău. „Aș vrea să existe o opțiune de editare pe Twitter pentru astfel de situații,”, spune Ahuja.

Totuși nu a șters mesajul și nici nu intenționează s-o facă; afirmă că este în continuare relevant, pentru că apele din Veneția sunt mai curate ca niciodată (pentru că s-a redus traficul ambarcațiunilor) or asta, spune ea, e cel mai important. A postat tweet-uri despre numărul „fără precedent” de like-uri și retweet-uri pe care le-a primit în urma mesajului. „E un record personal, n-aș vrea să-l șterg”, spune ea.

Atracția postării

Paulo Ordoveza este dezvoltator web și expert în verificarea imaginilor; are contul de Twitter @picpedant, pe care demontează postările virale false – și îi demaschează pe falsificatori. Vede la prima mână „lăcomia de viralitate” care îi împinge pe unii să propage dezinformarea. E o „supradoză de euforie rezultată din miile de like-uri și retweet-uri noi”, spune el.

Când avem multe like-uri și comentarii „primim o recompensă socială imediată”, spune Erin Vogel, psiholog social și asistent post-doctoral la Universitatea Stanford. Cu alte cuvinte, ne dau o stare de bine. Studiile au arătat că postările pe canalele de socializare ne sporesc temporar stima față de noi înșine.

Poate nevoia de a căuta lucruri care să ne facă să ne simțim bine ne este exacerbată acum, când lumea încearcă să facă față pandemiei, economiei în cădere și izolării bruște. „Ne simțim singuri și este tentant să ne agățăm de senzația aceea, mai ales dacă postăm ceva care le insuflă oamenilor multă speranță”, spune Vogel. Ideea că animalele și natura pot prospera în criza aceasta „ne poate da senzația că lucrurile au un sens și un scop – că am trecut prin toate acestea cu un motiv”, mai spune ea.

Aceasta a fost tema comună a multor tweet-uri virale. „Natura ne-a apăsat butonul de reset”, spunea un tweet care anunța, în mod fals, că delfinii înotau în canalele venețiene.

„Cred că lumea vrea din tot sufletul să creadă în puterea naturii de a se recupera”, spune Susan Clayton, profesor de Psihologie și studiul mediului la College of Wooster, Ohio. „Oamenii speră că, orice am fi făcut noi, natura are puterea de a se ridica mai presus.” (Iată o imagine incredibilă – și reală – cu un rechin și povestea despre cum a ajuns virală.)

Aproximativ jumătate din americani afirmă că au fost expuși la știri sau informații despre coronavirus inventate, conform unui nou sondaj de la Centrul de Cercetare Pew. O știre falsă și veselă despre delfini într-un canal nu cauzează probleme atât de mari dar, relativ vorbind, răspândirea de speranțe nefondate în vremuri de criză poate face și ea rău.

Vogel spune că poveștile acestea neadevărate care ne dau o senzație de bine riscă să sporească neîncrederea populației, într-o perioadă în care oricum ne simțim vulnerabili. Descoperirea că o știre bună nu este reală „poate fi și mai demoralizatoare decât dacă n-am fi auzit-o deloc”.

Oazele de speranță de pe canalele de socializare promit să joace un rol esențial în menținerea moralului în săptămânile și lunile care urmează, în care lumea se auto-izolează în locuințe și păstrează legătura cu ceilalți prin ecranul dispozitivelor. „Încurajez oamenii să împărtășească lucruri pozitive”, spune Vogel. „Dar nu e nevoie să fie formidabile. Doar adevărate.”

Nota editorului: Vreți să verificați fotografii online? TinEye și Google au opțiuni de căutare care fac posibilă urmărirea amprentei digitale a imaginilor. Bellingcat, un site open-source care face investigații și verifică date despre încălcarea drepturilor omului și zone de război, oferă și el un ghid detaliat. Dacă o postare pare prea frumoasă ca să fie adevărată, căutați pe canalele de socializare ca să vedeți dacă nu a demontat-o deja cineva. Discuția aceasta detaliată, inițiată de fondatorul Bellingcat, Eliot Higgins, identifică locul fotografiei cu lebedele ca fiind Burano.

Iar dacă sunteți în căutare de vești bune adevărate și povești fascinante, citiți materialul acesta despre reintroducerea reușită a speciei Pekania pennanti în statul Washington, sau acesta, despre un diavol-de-mare roz, sau priviți fotografiile acestea uimitoare din interiorul unei colonii de albine.

 

Be the first to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*