Ți-ai pierdut simțul mirosului? Nu e neapărat coronavirus.

O femeie miroase florile unui vișin ornamental de pe malurile râului Elba din Dresda, Germania. Foto: Robert Michael / Picture Alliance via Getty Images

Unii au identificat reducerea capacității olfactive ca pe un semn de COVID-19 — dar cercetătorii au date limitate și nu prea concludente.

Ai o gogoașă cu de toate, și totuși nu mai miroase a nimic? Gelul tău de duș și-a pierdut brusc aroma de cocos? Tot mai multe surse sugerează că pierderea mirosului, cunoscută drept anosmie, este un simptom de COVID-19. Însă oamenii de știință nu sunt atât de siguri.

Citând un val de dovezi anectotice din toată lumea, Academia Americană de Otorinolaringologie și Chirurgie Cervico-Facială a sugerat recent că anosmia și tulburările olfactive legate de ea ar putea fi folosite pentru trierea cazurilor de infectare cu noul coronavirus. Potrivit Academiei, se înmulțesc rapoartele despre persoane care au fost testate pozitiv și nu aveau alte simptome, în afară de misterioasa reducere a mirosului.

Alți experți din comunitatea medicală au respins ideea, spunând că legătura care se face cu coronavirusul nu este suficient de solidă. Până acum, nici CDC (Centrul pentru Controlul și Prevenția Bolilor din SUA), Nici OMS (Organizația Mondială a Sănătății) nu au adăugat anosmia pe lista lor de simptome ale COVID-19. Chiar dacă există o legătură, spun cele două organizații, pur și simplu pierderea mirosului nu este suficientă pentru a spune cu certitudine că ai coronavirus.

„E posibil ca la COVID-19, pierderea mirosului să nu fie mai frecventă decât la orice altă infecție respiratorie,” spune Steven Munger, directorul Centrului pentru Miros și Gust din Gainesville al Universității din Florida.

Până la 40 la sută dintre oamenii cu alte infecții virale, precum gripa sau răceala, trec prin pierderi temporare ale simțului olfactiv, care revine de obicei de la sine în câteva săptămâni. Condiția e frecventă și la persoanele cu alergii. Tulburări prelungite ale mirosului, care afectează între 3 și 20% din populația generală, apar mai adesea la persoanele în vârstă, dar pot fi cauzate și de traume severe la cap, boli neurodegenerative sau polipi nazali care blochează fluxul normal al aerului și trebuie să fie îndepărtați chirurgical.

„De ce capătă mirosul atâta atenție?” se întreabă Munger. „Oamenii sunt speriați și încercăm să înțelegem această boală. Încercăm să identificăm lucruri care să ne ajute să recunoaștem COVID-19 cât mai devreme cu putință.”

Legătura cu mirosul

Unul dintre neajunsurile primelor indicii cu privire la pierderea mirosului este că se bazau pe relatări anecdotice, mai curând decât pe observații pe termen lung, care ar fi necesare pentru a stabili o legătură clară cu COVID-19. În plus, oamenii au dificultăți în a-și descrie propriile probleme legate de miros și de gust, pentru că cele două simțuri sunt atât de strâns legate.

„E posibil să spună că și-au pierdut gustul, când de fapt și-au pierdut mirosul, sau nu își dau seama în ce măsură l-au pierdut,” spune Munger. Poți să verifici dacă papilele gustative încă mai funcționează luând o gură de ceva cu gust puternic, precum oțet, sare sau zahăr.

De exemplu, un studiu britanic publicat săptămâna trecută a cules date despre simptomele de COVID-19 de la pacienți printr-o aplicație online. Datele arată că aproape 60 la sută dintre cei 579 de utilizatori care au declarat că au ieșit pozitivi la testul de coronavirus au spus că își pierduseră mirosul și gustul. Dar o proporție importantă dintre pacienții care au avut testul negativ — 18 la sută din 1.123 de persoane — au relatat și ei probleme olfactive și gustative.

O altă provocare este de a înțelege ce prevestește pierderea mirosului în legătură cu severitatea bolii, dat fiind că simptomele clasice precum febra și tusea sunt indicii clare că organismul se luptă. Într-un studiu în curs din European Archives of Oto-Rhino-Laryngology, 85 la sută dintre pacienții care au au avut cazuri ușoare până la moderate au raportat că și-au pierdut simțul mirosului. Aceasta susține alte dovezi inițiale că pierderea mirosului survine la pacienții cu puține simptome sau deloc, spune Eric Holbrook, director de rinologie la Massachusetts Eye and Ear. El adaugă însă că studiul este limitat pentru că se ocupă doar de acele cazuri ușoare. Nu poate spune daca pierderea mirosului este asociată și cu desfășurări mai severe ale COVID-19.

„Doctorii culeg date extrem de repede, dar sunt foarte multe date subiective,” spune Holbrook, care studiază cum poate fi tratată pierderea permanentă a mirosului. „Nu am văzut un studiu atent care că urmărească, din momentul când pacientul e diagnosticat, cât de severă e boala și cât durează pierderea olfactivă.”

Va reveni simțul mirosului?

Pentru a înțelege mai bine cum se manifestă pierderea mirosului la pacienții de COVID-19, Holbrook și colegii săi au propus un studiu care să le administreze pacienților de la Massachusetts General Hospital din Boston teste atât pentru detectarea coronavirusului, cât și pentru capacitatea olfactivă. Pacienții care reclamă simptome olfactive și al căror simț nu revine după vindecarea de coronavirus ar urma să fie urmăriți timp de câteva luni pentru a culege informații valoroase asupra persistenței acestei legături.

Din fericire, pierderea mirosului în urma unei infecții nu înseamnă că el dispare pentru totdeauna. Se crede că virusurile provoacă inflamarea neuronilor senzoriali din nas, afectând capacitatea celulelor nervoase de a transfera informația despre mirosuri la creier. Spre deosebire de cele din ochi și urechi însă, celulele nervoase din bulbul olfactiv se regenerează pe tot parcursul vieții.

„De aceea, dacă îți pierzi mirosul, adeseori ți-l vei recăpăta,” spune Holbrook. „Dar nu știm cât durează să se înlocuiască un neuron. Poate dura un an sau doi.”

Când oamenii nu mai simt mirosurile, poate fi o pierdere emoțională uriașă. Steven Munger, Centrul pentru Miros și Gust șl Universității din Florida.

COVID-19 este atât de nou încât cercetătorii nu știu exact când și-ar putea recăpăta mirosul pacienții care reclamă anosmie.

Pentru a le grăbi recuperarea, unii medici oferă o terapie numită „antrenament olfactiv”, care crește sensibilitatea la miros și ajută creierul să proceseze corect semnalele. Pacienții inhalează patru arome, precum cuișoare, eucalipt, lămâie și trandafir, câte 15 secunde odată, de două ori pe zi, timp de trei luni, iar apoi trec la un alt set de mirosuri timp de alte trei luni. „Poți folosi uleiuri esențiale,” spune Holbrook.
Interesul subit pentru modul în care coronavirusul afectează funcționarea olfactivă este un imbold pentru acest domeniu, care în mod tradițional primește mai puține fonduri de cercetare decât cele ale văzului și auzului.

Simțul olfactiv este una din bucuriile vieții, spune Holbrook. Imaginați-vă să nu vă puteți bucura de aroma cafelei prăjite sau a unei adieri de iasomie. Mai important, pierderea capacității olfactive  devine o problemă de sănătate publică dacă oamenii devin incapabili să simtă o scurgere de gaze sau fumul unui incendiu sau mirosul unei mâncări alterate.

„Cei mai mulți oameni consideră mirosul ca pe un dat de la sine înțeles,” adaugă Munger. „Când și-l pierd, poate fi o uriașă pierdere emoțională.”

Articol publicat pe: www.nationalgeographic.com
Text: Sarah Elisabeth Richards

Citește și

De ce săpunul e mai bun decât clorul în lupta cu coronavirusul

Ce știu și ce nu știu oamenii de știință despre tratarea coronavirusului

Odată cu schimbările aduse de coronavirus, pe canalele de socializare abundă știrile false despre animale

Cum combatem microbii oriunde am merge

Be the first to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*