Fotografiile în succesiune rapidă arată cum un strănut proiectează salivă și mucus mult dincolo de limita impusă de regulile de distanțare socială, și cum micro-picăturile pot rămâne în aer mai mult timp decât se credea.
Pentru oricine care a ajuns să se teamă când aude pe cineva strănutând sau tușind zilele acestea, cercetarea făcută de Lydia Bourouiba nu vine cu prea multe motive de liniștire.
Bourouiba, cercetătoare în dinamica fluidelor la MIT, a petrecut ultimii câțiva ani folosind camere de mare viteză și lumini pentru a arăta cum expulziunile din organismul uman împrăștie patogenii, cum ar fi noul coronavirus. Încetinite la 2.000 de cadre pe secundă, materialele video și tot din laboratorul ei arată cum o ceață deasă de salivă și mucus erup din gura unei persoane cu peste 100 km/h și ajung până la 9 metri de sursă. Când strănutul s-a sfârșit, un nor turbulent de vapori (gaz care conține picături) poate rămâne suspendat în aer câteva minute, în funcție de mărimea picăturilor.
Înțelegerea exactă a modului în care acești nori călătoresc și se dispersează este esențială pentru limitarea unor infecții respiratorii precum COVID-19. Deocamdată persistă multe semne de întrebare cu privire la modul în care se răspândește. Cercetarea lui Bourouiba pune în lumină actuala dezbatere științifică cu privire la mișcarea coronavirusului prin aer, sugerând că un astfel de transfer prin aer ar putea fi mai probabil decât se credea anterior.
Directivele de la Centrele de Prevenție și Control (CDC) din SUA, care le recomandă oamenilor să stea la cel puțin 2 metri distanță unul de celălalt, sunt probabil insuficiente, pentru că nu iau în calcul dinamica fluidelor, spune Bourouiba. Ea și colegii eu au găsit o picătură provenită din strănut la o distanță de peste patru ori mai mare. Cu toate că strănutul nu este un simptom frecvent în cazul COVID-19, o persoană asimptomatică suferind de alergii sezoniere sau care strănută ocazional poate răspândi virusul.
„Acest lucru are implicații asupra numărului de persoane pe care îl poți permite într-un spațiu,” spune ea. Are implicații asupra modului în care organizezi munca în echipă și ședințele de lucru, în special dacă aerul nu este împrospătat regulat.”
Picături mari și mici
Când un virus care infectează sistemul respirator părăsește organismul, se află într-o picătură de salivă și mucus. Timp de decenii, cercetătorii au făcut distincția între picăturile mari — de peste 5-10 microni — și cele mai mici, numite aerosoli.
Cu cât picătura este mai mare, cu atât sunt șanse mai mari ca ea să cadă repede pe sol sau pe obiectele din jur. Dacă o persoană atinge picăturile și apoi își atinge fața poate să contracteze virusul. De aceea e atât de important ca oamenii să se spele des pe mâini. Picăturile mai mici, însă, sunt mai puțin predictibile. Pot călători la distanțe mai mari, deși în anumite condiții se evaporă repede.
Agenții precum CDC și OMS clasifică bolile în funcție de transmisia lor predominantă prin picături mari sau mici. Se consideră că COVID-19 se transmite mai ales prin particule respiratorii mari.
Dar cercetarea lui Bourouiba sugerează că această distincție ar putea fi arbitrară. Studiul ei arată că un strănut poate emite picături de diverse mărimi până la 8-9 metri de vârful nasului. Cât anume rămân în aer până se evaporă depinde de mai multe condiții, inclusiv umiditate și temperatură. Aerosolii se usucă în general mai repede, dar micile particule conținătoare de virus pot rezista minute bune dacă sunt prinse în norul cald și umed al unui strănut.
Iar experții încă nu știu cât coronavirus e necesar pentru a îmbolnăvi pe cineva. „Nu avem încă o doză infectantă, adică la câte particule ar trebui să fii expus? E greu de spus,” spune Joshua Santarpia de la Centrul Medical al Universității din Nebraska. Studiile făcute pe gripă arată că nu toate căile de transmisie au aceeași probabilitate de a te îmbolnăvi și că picăturile mai mari conțin cantități mai mari de virus, crescând probabilitatea de infectare.
„Încă se deliberează dacă se poate transmite COVID-19 prin aerosoli,” spune Ben Cowling, epidemiolog la Universitatea din Hong Kong. Într-un studiu publicat la începutul lunii în Nature Medicine, Cowling și echipa lui de cercetare a constatat că gripa se transmite prin aerosoli și bănuiește că și noul coronavirus se transmite prin aer la distanțe mici.
„Gripa este similară în multe feluri,” spune Donald Milton, expert în transmiterea bolilor prin aerosoli la Universitatea din Maryland. „Ne luptăm cu gripa de o sută de ani și încă nu există consens asupra felului în care se transmite, pentru că e greu de stabilit.”
Acoperă-ți gura când tușești
Mult din tot ceea ce știm despre modul în care acest coronavirus se transmite prin aer se bazează pe probele colectate din camerele oamenilor bolnavi de COVID-19. Dar acest tip de studii vine cu o serie de incertitudini.
„E destul de greu să colectezi virusul din aer pentru că însăși colectarea particulelor fine printr-un filtru tinde să le usuce,” spune Milton. „Nu poți spune decât că ai ARN-ul, dar nu e clar dacă e încă infecțios.”
Experții în sănătate cred că este improbabil ca activitățile care te fac să gâfâi, precum mersul pe bicicletă sau alergatul, să sporească șansele de transmitere, însă un studiu publicat ieri în New England Journal of Medicine a constatat că vorbitul tare poate lansa picături respiratorii până la un metru de vorbitor.
Măștile pot contribui la reducerea răspândirii, dar sunt cel mai eficiente când sunt purtate de cei care au virusul și trebuie să fie folosite corect pentru a-i proteja pe ceilalți. Deocamdată nu există probe că purtatul măștii îi protejază pe oameni de contractarea unei infecții respiratorii, potrivit OMS. Totuși, cum și persoanele fără simptome ar putea răspândi COVID-19, CDC a recomandat purtarea măștilor textile în public.
Dat fiind că cercetarea lui Bourouiba arată la ce distanțe formidabile își pot lansa oamenii picăturile respiratorii, unul dintre cele mai importante lucruri e ca fiecare să își acopere gura și nasul când tușește sau strănută.
Text: Sarah Gibbens
Foto: Lydia Bourouiba, MIT
Articol publicat pe www.nationalgeographic.com
Foarte tari pozele!