Recunoaștere târzie pentru descoperitoarea coronavirusului

Cercetătoarea June Almeida operează un microscop electronic în 1963 la Institutul Oncologic Ontario, din Toronto, Canada. Un an mai târziu, ea avea să devină prima persoană care a văzut un coronavirus, folosind tehnicile de microscopie pe care le dezvoltase ea însăși. Foto: Norman james, Toronto Star / Getty

Cercetătoarea June Almeida primește în sfârșit recunoaștere pentru munca de pionierat în virusologie pe care a făcut-o acum o jumătate de secol.

Când June Almeida a privit prin microscopul ei electronic, într-o zi din 1964, a văzut un punct rotund, cenușiu, acoperit cu țepi mici. Ea și colegii ei au notat că țepii formau o coroană în jurul virusului, similară coroanei solare.

Ce a văzut ea atunci avea să devină cunoscut drept un coronavirus, iar Almeida a jucat un rol esențial în identificarea lui. Realizarea a fost cu atât mai remarcabilă cu cât cercetătoarea de 34 de ani nu absolvise studii superioare.

Născută June Hart, ea crescuse alături de familie într-un bloc cu apartamente de închiriat din Glasgow, Scoția, unde tatăl ei era șofer de autobuz. June era o elevă strălucită, care aspiră să ajungă la universitate, însă nu prea erau bani de așa ceva. La 16 ani, a renunțat la școală și s-a angajat ca laborantă la Glasgow Royal Infirmary, unde folosea microscoape atunci când ajuta la analiza unor probe de țesut.

Patru coronavirusuri văzute printr-un microscop electronic. Țepii de pe suprafață le-au amintit cercetătorilor de razele soarelui, de unde numele de corona, cuvântul latinesc pentru coroană. Foto: BSIP, UIG/GETTY

 

După ce s-a transferat pe un post similar Spitalul St Bartholomew din Londra, l-a întâlnit pe cel care avea să îi devină soț, artistul venezuelean Enriques Almeida. Cuplul a emigrat în Canada, iar June a găsit o slujbă în care lucra cu microscoape electronice la Institutul Oncologic Ontario din Toronto. Acolo, ea a dezvoltat tehnici noi și a publicat mai multe lucrări în care descria structurile unor virusuri nemaivăzute până atunci.

Un nou mod de a privi prin microscop

Tehnica de microscopie dezvoltată de Almeida era simplă, dar revolutionară pentru domeniul virusologiei.
Când lucrezi cu particule microscopice, e greu să știi exact ce să cauți. Un microscop electronic bombardează specimenul cu electroni și apoi înregistrează interacțiunile dintre particule și suprafața specimenului. Cum electronii au lungimi de undă mult mai mici decât cele ale luminii, cercetătorii obțin o imagine mult mai precisă, cu mai multe detalii. Provocarea este de a discerne dacă bobița pe care o privești este un virus, o celulă sau altceva.

Pentru a rezolva această problemă, Almeida și-a dat seama că poate folosi anticorpi recoltați de la persoane infectate anterior pentru a localiza virusul. Anticorpii sunt atrași de antigenul lor — așa că atunci când Almeida a introdus particule învelite în anticorpi, acestea s-au adunat în jurul virusului, indicându-i prezența. Această tehnică le-a permis clinicienilor să utilizeze microscopia electronică pentru diagnosticarea infecțiilor virale ale pacienților.

Almeida a identificat o serie de virusuri, inclusiv rubeola, care poate duce la complicații în timpul sarcinii. Cercetătorii începuseră să studieze rubeola (zisă și pojarul mic sau pojărelul) de câteva decenii, dar Almeida a fost prima care a văzut virusul.

Descoperirea coronavirusului

Când abilitățile ei au început să capete recunoaștere, Almeida s-a întors la Londra, pe un post la St Thomas Hospital Medical School. Acolo a fost contactată în 1964 de dr. David Tyrrell, care coordona o secție dedicată răcelii comune la Salisbury, în Wiltshire. Echipa lui colectase de la un băiat bolnav din Surrey probe dintr-un virus similar gripei pe care îl numiseră „B814”, dar întâmpina dificultăți serioase în a-l cultiva în laborator. Cum metodele tradiționale dăduseră greș, cercetătorii începeau să suspecteze că B814 putea fi un nou tip de virus. (Pe lume sunt mai multe virusuri decât stele pe cer, dar numai unele ne infectează.)

Rămas fără opțiuni, Tyrrell i-a trimis niște probe lui Almeida, sperând că tehnica ei de microscopie va putea să identifice patogenul. „Nu ne făceam mari speranțe, dar merita încercat,” a scris Tyrrell în cartea lui, Cold Wars: The Fight Against the Common Cold (Războaie reci: Lupta împotriva răcelii comune).

Deși Almeida a avut un material de lucru limitat, descoperirile ei au depășit cu totul așteptările lui Tyrrell. Nu doar că a găsit și creat o imagine clară a virusului, dar și-a amintit că mai văzuse două virusuri similare în timpul cercetărilor ei anterioare: unul în timp ce analiza bronșita la puii de găină, iar al doilea când se uita la inflamația ficatului hepatic la șoareci. Scrisese o lucrare despre ambele, dar aceasta fusese respinsă. Cei care o revizuiseră consideraseră că sunt doar imagini de proastă calitate ale unor virusuri gripale. Cu probele de la Tyrrell, Almeida era acum convinsă că aveau în față un nou grup de virusuri.

Când Almeida, Tyrrell și coordonatorul lui Almeida s-au întâlnit să discute descoperirile, s-au întrebat cum să numească noul grup de virusuri. Privind imaginile, au fost inspirați de structura sa ca o coroană de raze și au optat pentru termenul latin corona. Așa a apărut coronavirusul.

O viziune dusă mai departe

Almeida a încetat munca în domeniul virusologiei în 1985, dar a rămas activă și curioasă. A devenit instructoare de yoga, a învățat să recondiționeze porțelanuri fine și și-a dezvoltat gustul și priceperea pentru antichități, pe care le vâna adesea împreună cu cel de-al doilea soț, Phillip Gardner, un virusolog la pensie.

Înainte de a muri, în 2007, la 77 de ani, Almeida a revenit la St. Thomas în calitate de consultant și a contribuit la publicarea unora dintre primele imagini de înaltă calitate cu virusul HIV, care provoacă SIDA.
Hugh Pennington, profesor emerit de bacteriologie la Universitatea din Aberdeen, a lucrat cu Almeida la St. Thomas și o descrie ca pe mentorul său: „Este fără îndoială printre cercetătorii de marcă ai Scoției din generația ei, dar din păcate în mare parte uitată,” a spus Pennington într-un interviu din ziarul The Herald. Deși, ironic, această epidemie de COVID-19 i-a adus din nou munca în lumină.

Astăzi, cercetătorii încă folosesc tehnicile create de ea pentru a identifica rapid și cu acuratețe virusurile. La 56 de ani de când a văzut pentru prima un coronavirus la microscop, munca lui June Almeida e mai relevantă ca oricând.

Articol publicat pe www.nationalgeographic.com

Text: Sidney Combs

Foto: Getty

Citește și

1 Trackback / Pingback

  1. National Geografic: Cercetătoarea June Almeida primește în sfârșit recunoaștere pentru munca de pionierat în virusologie de acum o jumătate de secol - #AuzimDeBine

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*