În Brazilia, familiile au doar 10 minute pentru a-și lua rămas bun

Familia Divei Barbosa privește de la o distanță, în timp ce groparii de la Vila Formosa o îngroapă pe bătrâna de 85 de ani, care a murit suspectă de COVID-19. Foto: Gui Christ

Având al doilea cel mai mare număr de cazuri de coronavirus din lume, Brazilia a impus restricții la înmormântări, iar familiile nu mai pot jeli.

De: Jil Langlois
Foto: Gui Christ

Peste 1,5 milioane de oameni sunt înmormântați la Cimitirul Vila Formosa din São Paulo, considerat a fi cel mai mare din America Latină. Mormintele mai vechi sunt în dreapta, iar cele proaspăt săpate, în stânga. Foto: Amanda Perobelli, Reuters

São Paulo, Brazilia – Mirosul înțepător de dezinfectant plutește în aer, în timp ce bărbații de la Cimitirul Vila Formosa l-au coborât în groapă pe Manoel Joaquim da Silva.

Un deces cauzat de un caz suspect de COVID-19 este considerat risc biologic, iar ștampila D3 de pe documentele bărbatului în vârstă de 79 de ani înseamnă că, înainte ca dricul să ajungă, groparii au fost nevoiți să îmbrace echipamentul complet de protecție personală – mănuși groase de cauciuc, mască N95 și un costum alb din plastic, cu glugă.

Pentru familie – ca pentru mulți alții de pe glob – însemnă că au avut doar 10 minute pentru a-și lua rămas bun.

Cei doi fii ai lui Da Silva, protejați de mănuși și măști, au apucat părțile laterale ale sicriului de lemn pentru a-l conduce pe tatăl lor pe ultimul drum, peste movilele de pământ dintre mormintele deschise. A urmat nepoata lui, cu o coroană de flori albe și roșii, aduse în ultima clipă, apoi iubitul ei. Manoel a lucrat într-o bucătărie până la pensionare. Când și-a dat seama că pensia lui nu era suficientă, s-a întors la muncă, pentru a vinde bilete la loterie pe străzile orașului. Era plăcerea lui să discute cu clienții, dar știa că trebuie să se conformeze și să se autoizoleze atunci când în São Paulo s-a declarat oficial carantină, pe 24 martie.

O săptămână mai târziu, a intrat în spital. Două săptămâni mai târziu, a fost înmormântat; rezultatele testului său de coronavirus încă nu erau gata.

Stânga: un gropar exhumează rămășițe mai vechi pentru a pregăti un mormânt.
Dreapta: un gropar curăță un loc de înmormântare din Cimitirul Vila Formosa. Unul dintre cele trei cimitire publice din São Paulo, Vila Formosa a înregistrat aproape două ori mai multe înmormântări în luna aprilie decât aceeași lună a anului trecut. Foto: Gui Christ

Nu s-a ținut nici un priveghi pentru tatăl celor trei, nici o slujbă de înmormântare cu familia și prietenii, nu s-au spus povești despre dragostea lui pentru munca grea, pentru pisici și câini, pentru plăcerea de a cânta piese samba clasice prin casă. În Brazilia, priveghiurile pot fi evenimente impresionante, în care sicriul este deschis, iar particpanții îl îmbrățișează pe defunct.

În schimb, trupul Da Silva era învelit în plastic, iar sicriul era sigilat. Având probleme de sănătate, soția lui de 60 de ani, nu a putut fi acolo pentru a-și lua un rămas bun, iar fiica sa a rămas acasă să aibă grijă de ea.

Cei patru care au ajuns la înmormântare, stăteau unii lângă alții, urmărind tăcuți cum bărbații se grăbeau să acopere sicriul.

Când a fost aruncată ultima lopată de pământ, o movilă printre rândurile de morminte vacante care așteptau să fie ocupate, cel mai mic fiu al lui Manoel, Rodrigo Manoel da Silva, și-a lăsat bărbia pe piept:

– Nu trebuia să fie așa, șopti el, în timp ce un alt dric trase lângă Q56, secțiunea cimitirului unde se odihnește tatăl său. Toată lumea voia să fie aici. Ar fi trebuit să fie aici. Ar fi meritat mai mult.

De la sosirea noului coronavirus în Brazilia, înmormântările au fost scurte. Multe dintre victimele din São Paulo, unde sunt majoritatea cazurilor și a deceselor din țară, sunt trimise la Cimitirul Vila Formosa, considerat cel mai mare din America Latină, având 750.000 de metri pătrați. Peste 1,5 milioane de oameni sunt îngropați în cadrul complexului format din două părți și fondat în mai 1949.

Fiii lui Manoel Joaquim da Silva transportă sicriul tatălui lor. Bărbatul de 79 de ani a murit înainte de a primi rezultatele testului de COVID-19. Foto: Gui Christ

Unul dintre cele trei cimitire publice din oraș, Vila Formosa a înregistrat aproape 1.684 de înmormântări în luna aprilie – aproape de două ori mai multe decât aceeași lună a anului trecut. Angajații sunt copleșiți în timp ce muncesc pentru a-i îngropa pe decedați, în timp ce respectă recomandările. Aproximativ 60% dintre groparii care lucrează pentru serviciile funerare municipale au peste 60 de ani și au fost obligați să își ia concediu pentru a diminua riscurile de a se îmbolnăvi de coronavirus. Municipalitatea a angajat 220 de lucrători temporari printr-o companie terță pentru a ține pasul cu decedații. Pentru familiile rămase în urmă, pierderea este palpabilă. Îi jelesc nu doar pe cei dragi, ci și pierderea ritualurilor tradiționale de doliu.

Un adio pe fugă

Gilberto Júlio și-a dat șapca jos și a închis ochii. Era o după-amiază târzie și mai avea doar câteva minute cu bunica lui. Groparii de la cimitirul Vila Formosa s-au grăbit să-și termine treaba, purtând mănuși în timp ce manevrau frânghiile înfășurate în jurul sicriului Divei Barbosa de 85 de ani, în timp ce se apropiau de locul de odihnă. Un alt dric sosise deja, o altă familie era în stare de șoc și lacrimi. Nu voiau să-i lase să aștepte.

Doar câțiva din cei cinci copii ai Divei, 13 nepoți, 18 strănepoți și un stră-strănepot au fost la înmormântarea ei. 10 persoane au voie la cimitir pentru fiecare persoană înmormântată, indiferent dacă decesul a fost legat de coronavirus sau nu. Restul așteaptă acasă, știind că în curând un apel telefonic va veni să le descrie momentul de rămas-bun.

Doar patru membri ai familiei lui Manoel Joaquim da Silva au putut participa la înmormântarea lui. Din cauza pandemiei de coronavirus, numai 10 persoane au voie la o înmormântare, chiar dacă decesul respectiv nu a fost legat de COVID-19. Foto: Gui Christ

Dar nimeni nu poate descrie ultimele momente ale Divei. Mai întâi a mers la o clinică locală cu insuficiență respiratorie, despre care credea că este cauzată de astm, o boală care o afectase de mult timp, alături de diabet și hipertensiunea arterială. Două săptămâni mai târziu, a fost transferată la un spital din apropiere, unde avea să-și petreacă următoarele două luni sedată și intubată, fără să poată vorbi. Familia ei nu avea voie să o vadă.

Personalul spitalului a testat-o pentru COVID-19 în ziua în care a sosit, dar ceva nu a mers bine și a trebuit să fie testată din nou. Întrucât familia ei stătea lângă mormântul ei, încă nu primiseră rezultatele pentru cel de-al doilea test.

Lacrimile șiroiau pe obrajii nepoatei sale, Tatiane Ferreira.

Își amintește de bunica ei ca fiind rezervată, dar puternică, care a învățat-o să nu depindă niciodată de nimeni, decât de ea însăși. Diva se trezea mereu pe la 4:30 a.m., gata să aibă grijă de casa ei, de nepoții și de copiii lor și de cei care veneau în vizită.

Wesley Reis înregistreză cu telefonul înmormântarea unchiului său, Givaldo Neri Reis, care a murit din cauza COVID-19, în timp ce fratele lui Givaldo, Ueliton Neri Reis, citește din Biblie. Foto: Gui Christ

Tatiane și restul familiei au făcut un pas în lateral, în timp ce un dric a tras lângă ei. Un bărbat cu o Biblie îmbrăcată în piele în mână aștepta alături de cei șase membri ai familiei ca cei patru lucrători să termine de săpat mormântul fratelui său.

Givaldo Neri Reis avea doar 46 de ani când a fost internat la spital cu ceea ce medicii au crezut inițial că este o pneumonie. La trei săptămâni, s-a confirmat că are COVID-19. Nu avea boli preexistente, așa că familia lui era sigură că se va vindeca.

În schimb, Ueliton Neri Reis a citit un pasaj din Biblie în timp ce fratele său era îngropat pentru odihna veșnică, pierzându-și vocea în timp ce i-a ieșit pe gură cuvântul „Dumnezeu”.

În același timp, Wesley Reis își ținea telefonul mobil în fața gurii pentru a se asigura că restul familiei poate vedea înmormântarea unchiului său în videoclipul live pe care l-a înregistrat. Cei mai mulți dintre ei, inclusiv mama lui Givaldo, în vârstă de 71 de ani, au trebuit să stea acasă.

Umerii unui alt bărbat începură să se agite în timp ce suspina ușor. Ueliton a continuat să citească, cu glasul ridicându-se și căzând în timp ce pământul era aruncat pe sicriu cu lopețile grele. Wesley încerca să-și țină telefonul cu mâinile tremurânde. Își stergea lacrimile. Probabil că voia să vadă cât mai bine înmormântarea unchiului său. Știa că era ultima dată când avea să îl vadă.

Un alt dric a tras lângă Wesley. Cele 10 minute ale sale se apropiau de final.

Prima înmormântare a zilei la Cimitirul Vila Formosa. Brazilia are al doilea cel mai mare număr de cazuri de COVID-19 din lume, după SUA. Foto: Gui Christ

Citește și

În această așezare din Kenya, lupta împotriva coronavirusului necesită solidaritate

De ce săpunul e mai bun decât clorul în lupta cu coronavirusul

Odată cu schimbările aduse de coronavirus, pe canalele de socializare abundă știrile false despre animale

Ce știu și ce nu știu oamenii de știință despre tratarea coronavirusului

1 Trackback / Pingback

  1. Mortii de COVID-19, jeliti pe fuga de familii, in Brazilia. Au doar 10 minute sa-si planga rudele decedate | FIN

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*