Interviu de Susan Goldberg cu Arianna Huffington
Mulțumim că împărtășești cu noi ce știi despre somn. Thomas Edison îl numea „o absurditate” și „un obicei prost”. E o idee înrădăcinată în cultură?
Cred că este adânc înrădăcinată, dar ne aflăm într-un moment de transformare. Ceea ce îi oprește pe oameni să acorde prioritate somnului este teama că vor rata ceva, cumva. Avem expresii care confirmă asta – „O să dorm când oi fi mort”. Dar acum există modele de urmat, oameni care acordă prioritate somnului și sunt super-eficienți.
Ești cunoscută ca o persoană ambițioasă. Ai avut un moment în care ai spus „Trebuie să schimb ce fac”?
Da, în 2007, când am leșinat din cauza lipsei de somn și a surmenajului. Fiind o mamă divorțată, cu două fiice adolescente, mă hrăneam cu iluzia că era prețul succesului și al gestionării tuturor aspectelor vieții. Abia după ce am leșinat am început să studiez această epidemie de surmenaj. Se scrisese mult despre importanța alimentației și a exercițiilor fizice, dar somnul era încă subestimat și ignorat. Și astfel am scris cartea.
Va acorda vreodată cultura noastră prioritate dormitului suficient?
Importanța sa devine tot mai cunoscută. Sigur că mai există oponenți, care încă se laudă cât de puțin dorm, dar ei devin un fel de dinozauri. Una dintre metaforele pe care le folosesc este că somnul e ca rufele spălate. N-o să le scoți cu zece minute mai devreme ca să economisești timp. Trebuie să termini toate ciclurile mașinii de spălat. Și ciclurile noastre de somn trebuie parcurse; altfel ne trezim și ne simțim ca niște rufe ude și murdare.
Leave a Reply