Superpatogenul C. auris în spitalele copleșite de COVID

C. auris
Ilustrație computerizată a ciupercii unicelulare Candida auris. C. auris a fost identificată în 2009. Generează grave infecții rezistente la tratament la pacienții din spitale și are o rată mare a mortalității. Infectează sângele, pielea și urechile și a fost izolată și în probe respratorii și de urină.  Ilustrație: SCIENCE PHOTO LIBRARY / ALAMY STOCK PHOTO

Medicii se tem că o ciupercă periculoasă, C. auris, care poate coloniza pielea fără a genera simptome și rezistă la tratament, proliferează în spitalele supraaglomerate din cauza pandemiei.

De SOPHIE COUSINS

ÎN VACANȚA DE CRĂCIUN DIN 2015, Johanna Rhodes a primit un email panicat din partea unui doctor de la Royal Brompton Hospital, cel mai mare centru pentru boli de inimă și plămâni din Marea Britanie. O ciupercă oribilă invada pielea pacienților, răspândindu-se prin secția de terapie intensivă, în pofida protocoalelor de control intensive practicate de spital.

„Doctorul m-a rugat să arunc o privire… M-am gândit: cât de rău poate să fie?” își amintește Rhodes, o specialistă în boli infecțioase de la Imperial College din Londra care studiase rezistența la antifungice. Rhodes a intervenit atunci pentru a ajuta spitalul, unul dintre cele mai bune centre de cardiologie din lume, să identifice patogenul și să îl elimine din incinta sa. Era vorba de Candida auris, puțin cunoscută la ora aceea. Ce a văzut acolo a șocat-o: „Crezi că e rău COVID-19 până vezi Candida auris.”

Candida auris este un superpatogen, unul care fentează medicamentele create pentru a-l ucide —, iar primele semne sugerează că pandemia de COVID-19 ar putea alimenta infecțiile cu această ciupercă extrem de periculoasă. Aceasta deoarece C. auris proliferează mai ales în spitale, care anul acesta au fost luate cu asalt de pacienți din cauza coronavirusului.

Superciuperca se menține cu încăpățânare pe suprafețe precum cearșafurile, barele paturilor, ușile și aparatura medicală — de unde e ușor să colonizeze pielea și să treacă de la un om la altul. În plus, pacienții care au în ei tuburi — catetere, respiratoare, sonde alimentare — au cel mai mare risc de infectare cu C. auris, iar aceste intervenții invazive au devenit mult mai frecvente din cauza insuficiențelor respiratorii asociate cu COVID-19.

„Din păcate, au existat locuri unde am constatat o resurgență a C. auris,” spune Tom Chiller, șeful secției de boli micotice de la Centrele SUA de Control și Prevenire a Bolilor (CDC). „Am văzut că ajuns și în unele unități de boli acute și în unele centre de COVID-19 … teama este că odată instalată într-un loc, este greu să mai scapi de ea.”

Înainte de emergența din 2009, ciupercile din genul Candida erau cunoscute pentru cazurile benigne de micoze pe care le provocau: o spuzeală albă pe limbă sau în zona genitală. Câteva mii de infecții cu C. auris s-au răspândit de atunci în cel puțin 40 de țări, unde în 30 până la 60 la sută din cazuri au fost legate de decese. Prin comparație, coronavirusul ucide doar 1 la sută de din pacienții infectați, dar a îmbolnăvit un număr mai mare de oameni într-un timp mai scurt.

Există teama că dacă C. auris devine mai răspândită în spitale sau în rândul publicului general, ar putea încuraja criza tot mai gravă arezistenței la tratament, care deja infectează milioane de oameni din toată lumea. Anul trecut,  CDC a clasificat C. auris drept unul dintre principalele riscuri privind rezistența la tratament în America. Acum, deși este prea devreme pentru a confirma o legătură  directă, S.U.A. au înregistrat 1.272 de cazuri confirmate de C. auris în 2020, o creștere de 400 la sută față de totalitatea cazurilor înregistrate în 2018, cele mai recente date disponibile.

Însă numărul real este probabil mult mai mare, pentru că pandemia de COVID-19 a întrerupt o mare parte din procesul de urmărire a C. auris la spitale și pentru că ciuperca adesea colonizează pielea pacientului fără să genereze simptome.

Astfel de superpatogeni pot contribui la zecile de mii de morți suplimentare care au loc în era COVID-ului. De aceea, doctorii din toată lumea dau acum alarma.

„Cum o s-o tratăm?”

În 2011, Anuradha Chowdhary lucra în laboratorul ei din New Delhi când a primit un set neașteptat de probe de sânge de la două spitale din oraș. Infecții micotice misterioase apăruseră la secțiile de terapie intensivă și de neonatologie, așa că Chowdhary, profesoară de micologie medicală la Institutul Vallabhbhai Patel Chest al Universității din Delhi a fost recrutată să identifice patogenul prin teste genetice și să recomande cel mai bun tratament. Rezultatele au lăsat-o fără grai.

Probele de ciupercă izolate de la pacienți nu se aflau în sistemul de identificare folosit de laboratoarele de microbiologie pentru a urmări infecțiile fungice, spune ea. „Era Candida auris. A trebuit să întreb: Ce este C. auris?”

Superpatogenul fusese identificat pentru prima dată cu doi ani înainte, în urechea unei paciente („auris” înseamnă în latină ureche), dar Chowdhary nu îl mai întâlnise până atunci. Cea mai mare surpriză a fost că toate probele erau rezistente la  fluconazol — medicamentul de primă linie pentru infecții micotice și candidoze. Între timp, de când ea și grupul ei și-au publicat studiul asupra focarului din New Delhi din 2013, cercetătorii au mai aflat că C. auris este aproape întotdeauna rezistentă la acest tratament și la toate produsele din aceeași familie chimică — cunoscute drept azoli. Unele variante nu reacționează nici la celelalte două clase de medicamente antifungice.

De aceea Chowdhary s-a hotărât acum să se ocupe de pacienții de COVID-19 în stare critică, admiși la o secție de terapie intensivă din Delhi și care au făcut candidemie, o infecție a sângelui cu Candida. Într-un mic studiu publicat pe 27 august 20202, echipa ei a constatat că 10 din 15 asemenea pacienți aveau C. auris rezistentă, căpătată probabil din spital.

Toate probele de C. auris izolate puteau tolera fluconazolul, dar patru dintre ele erau rezistente și la amfotericină B, un antifungic de linia a doua. Rezistența la două clase de medicamente este deosebit de îngrijorătoare, pentru că India are acces limitat la cea de-a treia opțiune de tratamente antifungice: echinocandinele. Șase dintre pacienți au murit.

„Ce ne îngriijorează acum este că vedem cazuri publicate de pacienți cu COVID-19 și alte infecții fungice, în care oamenii ajung în stare foarte gravă și mor,” spune Rhodes, în timp ce ea și alți clinicieni din Marea Britanie înfruntă valul de toamnă al pandemiei. „Ne așteptăm să vedem același lucru și cu C. auris.” 

Și ea și Chowdhary subliniază importanța testărilor și urmăriri contactelor — intervenții cheie în controlul COVID-19, care sunt critice și în lupta împotriva răspândirii C. auris. Ele insistă ca pacienții să facă analize de rutină pentru această superciupercă, adică o recoltare de piele, sânge sau urină în care să se caute ADN-ul patogenului. Dacă pacientul are un rezultat pozitiv pentru C. auris, se face o analiză numită antibiogramă, pentru a stabili la ce clasă de medicamente antifungice e susceptibilă infecția.

Aceste tactici pot ajuta la urmărirea deceselor cauzate de superciupercă, un proces adesea complicat de faptul că patogenul se ia de obicei din spital, dintre oameni care deja sunt bolnavi.

„Dacă nu o identificăm, nu vom ști dacă pacientul moare de COVID-19 sau de o altă infecție,” spune Chowdhary. Dar „dacă e rezistentă la medicamente, cum o s-o tratăm?”

Duelul pandemic

În 2019, Organizația Mondială a Sănătății a pus rezistența la antibiotice printre principalele zece amenințări la adresă sănătății din lume. Teama agenției este că omenirea revine la o vreme când infecții astăzi ușor tratabile — ca tuberculoza sau gonoreea —  nu vor mai putea fi ținute sub control.

Folosirea excesivă a antibioticelor la nivel global, atât la animalele de la ferme cât și la oameni, este o cauză stabilită a emergnței superpatogenilor. Dar, în ceea ce privește viitorul, Ramanan Laxminarayan, fondatorul și directorul Centrului pentru Dinamica, Economia și Politica Bolilor din Washington, D.C., spune că el și alți cercetători sunt preocupați de rolul pe care îl vor juca schimbările climatice în răspândirea infecțiilor fungice.

O evaluare de studii publicată anul trecut în mBio, un jurnal al Societății Americane de Microbiologie, sugerează că C. auris „ar putea fi primul exemplu de nouă boală fungică rezultată din schimbarea de climată.” Când oamenii suferă de infecții, fac de obicei febră, ca mijloc de apărare. Temperatura contribuie la uciderea patogenilor, conform unui concept cunoscut drept zona de restricție termală la mamifere. Analiza susține că pe măsură ce specii de fungi precum C. auris se adaptează la temperaturi mai mari ale mediului din cazua încălzirii globale, ele ar putea depăși această barieră termică.  Asta înseamnă că în viitor nu doar că infecțiile fungice se vor răspândi, dar vor apărea și unele noi care se vor manifesta la oameni.

„Rezistența la antifungice ar putea fi la fel de periculoasă ca rezistența la antibiotice,” spune Laxminarayan says, făcând aluzie la superbacterii precum Clostridioides difficile sau tuberculoza multi-rezistentă. Aceste bacterii puternice produc 99 la sută dintre cele 2,8 milioane de infecții cu superpatogeni raportate anual în SUA, ducând la circa 35.000 de morți.

India e privită de multă vreme ca un incubator de patogeni rezistenți la tratament, iar acum a devenit și epicentrul asiatic al pandemiei de COVID-19. În New Delhi, jumătate din angajații laboratorului lui Anuradha Chowdhary au ieșit rcent pozitivi la testul de COVID. Doi au murit. În pofida dificultăților personale, ea este recunoscătoare că oamenii se trezesc în legătură cu pericolul reprezentat de C. auris.

„Toți credeau la început că asta e o problemă care ține de India — că nu era problema lor,” spune ea. „Mă chinuiam și lucram de una singură, dar mă bucur acum că lumea se ocupă. Infecțiile fungice nu trebuie neglijate.”

 

23 octombrie 2020

 

Citește și Rezistența la antibiotice, tot mai ridicată la nivel mondial

1 Comment

  1. Oms banuiesc ca functioneaza prin cotizatii ale tuturor statelor….si atunci de ce mai vorbim de atatea bacterii,virusi si altele …..ar trebui sa aiba macar 1 centru mare de cercetari unde principala lor activitate zilnica sa fie descoperirea de antidoturi pentru diverse epidemii sau boli.
    Si in situatia actuală ma asteptam la mai mult de la ei nu doar arbitrare si consiliere!

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*