Copiii vor să socializeze. Știința spune că trebuie.

copiii
Foto: MIKIMAD / GETTY IMAGES

Motivul pentru care e atât de dificil să ții copiii la distanță unii de alții poate fi găsit chiar în ADN-ul lor.

Nicholas Barnes, de 11 ani, a fost totdeauna un copil sociabil. Înainte de pandemie, programul lui, destul de încărcat, cuprindea școala, clubul micilor cercetași, baschet, biserică și joacă alături de copiii din cartierul lui din Winter Park, Florida.

Acum, singurii oameni pe care Nicholas îi mai vede în carne și oase sunt părinții și cei doi frați mai mari. Dar chiar înainte ca școala să se mute online, interacțiunea lui cu prietenii de vârsta lui devenise extrem de limitată. La o petrecere restrânsă, doar cu familia, de ziua fratelui lui, în iulie, a avut dificultăți să descrie ceea ce a simțit față de întâlnire. „M-am bucurat să văd cum ai mei se bucurau să fie împreună,” a spus el. E un sentiment complex, la care nu s-a mai gândit până acum. Dar e și un sentiment profund ancorat în genele noastre, și care poate explica în parte de ce izolarea socială ca urmare a pandemiei e deosebit de dificilă pentru copii.

Oamenii au evoluat să aibă nevoie unii de alții. Din cam aceleași motive, și copiii au nevoie unii de alții. Primatele din care ne tragem erau cândva creaturi solitare, care interacționau rareori în afara familiilor lor restrânse, exact ca bebelușii de azi. Apoi, cu milioane de ani în urmă, primii oameni au început să la adune laolaltă, ceea ce a dus la dezvoltarea abilităților de comunicare și a limbii. În mod similar, odată ce bebelușii trec de primii doi ani, jocul le devine mai cooperant și li se dezvoltă limbajul.

Pentru primatele din care ne tragem, dezvoltarea limbajului a însemnat un creier mai mare, care a avoluat să recompenseze comportamentul social. Vedem acest lucru și la copii. Interacțiunea cu cei de vârsta lor le permite să învețe comportamente noi, le inspiră curiozitate și creativitate și le oferă ocazia să descopere cine sunt. Copiii au nevoie să socializeze. E o nevoie biologică.

„Interacțiunea socială e un motivator,” spune Lori Markson, profesor asociat de științe psihologice și ale creierului la Universitatea Washington din St. Louis. „Ne sporește și ne motivează abilitatea de a învăța. Îi privim pe ceilalți ca pe niște resurse, iar copiii sunt atenți la interacțiunile sociale de timpuriu.”

Pentru cei mai mulți copii, înseamnă că învățarea comportamentelor sociale și abordarea subiectelor dificile pentru școală sunt adesea mult mai ușoare în grup decât de unii singuri, spune Markson. Asta poate fi o problemă acum, când mulți copii urmează școala online sau au arte de interacțiuni fizice lmitate de protocoalele de distanțare socială. 

Chiar dacă ești pe Zoom și primești parte din semnalele sociale și feedbackul obișnuit, nu e același lucru,” spune Markson.

Cu toate că cei mici se pot descurca bine în clasele virtuale, Markson a observat că mulți dintre ei își pierd motivația de a participa la activități care le plăceau cândva pentru că nu le mai pot face împreună cu prietenii. Dar dacă părinții înțeleg știința care explică de ce au copiii nevoie de socializare, îi pot ajuta să înfrunte aceste dificultăți — și să găsească noi moduri de a socializa.

Cum suntem construiți ca ființe sociale

Unul din modurile în care copiii se dezvoltă social este prin cooperare. Nu este o simplă abilitate învățată la grădiniță: e ceva dezvoltat acum milioane de ani la primatele din care ne tragem. Pentru a supraviețui, ele au avut nevoie să învețe cum să se ajute unele pe altele să dezvolte unelte și să vâneze.

„Suntem profund sociali, la fel ca maimuțele și primatele,” spune Robin Dunbar, antropolog al evoluției la Universitatea Oxford. „Depindem de cooperarea la nivel de grup pentru a rezolva problemele supraviețuirii de zi cu zi și a ne reproduce cu succes. Aceasta este adaptarea primatelor, mai presus de orice.”

Deși copiii de azi nu învată de obicei să vâneze, ei își dezvoltă prin joc abilități sociale esențiale. Acest lucru, la rândul său, îi face să se simtă bine, pentru că acest tip de socializare eliberează endorfine, hormonii din sistemul nervos care ne fac să ne simțim entuziasmați sau relaxați. 

„Suntem programați să căutăm relații și interacțiuni sociale, pentru că ne împlinesc o mare parte din nevoi și ne stimulează dezvoltarea,” spune Markson. „Dar în același timp, ajungem să tânjim după ele și să le dorim, iar aceste sentimente pozitive ne motivează să ne angajăm social.”

De ce socializarea îi ajută pe copii să se dezvolte

De când și-a văzut prietenii ultima dată, Nicholas are ochelari noi și o tunsoare la modă și e pe cale să încerce noi hobby-uri și stiluri personale. Mama lui, Nicole Barnes, crede că băiatul e la o vârstă când copiii încep să se dumirească cine vor să fie când vor fi mari.

„Copiii de vârsta lui Nicholas trec printr-o transformare,” spune Barnes, o profesoară vetarană care predă limba engleză la liceu. „Dar pentru el, această transformare va avea loc la noi acasă. Așa că toate căutările legate de identitate și de locul lui în lume sunt în așteptare.”

Familia Barnes enunță o ideee pe care antropologii evoluției o studiază de decenii: că socializarea îi ajută pe copii să își formeze personalitatea de adult.

De fapt, unii antropologi cred că învățarea socială este singurul motiv pentru care există copilăria, perioada de creștere în care tinerii sunt în grija celor mai mari și învață de la ei. În Pleistocen (cunoscut și sub numele de Era Glaciară), Homo habilis, unul dintre strămoșii noștri hominizi mai recenți, a devenit primul care să treacă prin această etapă distinctă a vieții e care o numim copilărie. Până atunci, cercetătorii speculează că odraslele hominizilor se alăturau grupului, preluând roluri de adulți, la puțină vreme după ce erau înțărcați.

Acum, copiii sunt programați să treacă prin această etapă socială a copilăriei. Codul lor genetic îi determină pe cei mai mici să exploreze lumea din jur și să învețe cum să se comporte. Cei mai mari și adolescenții folosesc învățarea socială pentru a înțelege și procesa emoțiile, personalitățile și dorințele. Cu alte cuvinte, socializarea îi învață pe copii cine sunt.

„Pe măsură ce copiii se dezvoltă, se uită la ceilalți și încep să se compare cu ei,” spune Markson says. „Acest tip de comparații sociale influențează felul în care ne formăm sentimentul sinelui și identitatea. ” Sentimentul sinelui este esențial pentru dezvoltare, pentru că îi ajută pe copii să cultive stabilitatea emoțională și reziliența, două lucruri de care adulții au nevoie ca să aibă succes, indiferent ce fac în viață.

Cum păstrăm intactă viața socială a copiilor

Cu toate că, într-adevăr, mare parte din viața normală e acum suspendată, izolarea socială totală nu e realistă — sau naturală — pentru cei mai mulți copii. Pentru a avea o bună dezvoltare socială, copilul are nevoie să se joace cu cei de seama lui — așa cum au făcut strămoșii noștri de-a lungul a milioane de ani.

Când primatele din care ne tragem au început să se adune în grupuri tot mai mari, au evoluat mecanisme care să recompenseze comportamentul camaraderesc, așa cum făcea inițial puricatul. În mod similar, când copiii se conectează virtual, creierele lor vor elibera mai multe substanțe neurochimice care să îi facă să se simtă conctați cu prietenii dacă fac ceva împreună, în loc să stea pur și simplu de vorbă.

De exemplu Ozlem Ayduk, profesor de psihologie la Universitatea din California-Berkeley, și-a încurajat copiii să ia masa regulat cu prietenii pe zoom. Adăugând mâncare și distracție în ritualurile online, le va fi mai ușor să imite interacțiunea în persoană — cel puțin pentru creierele lor.

Crearea unui ritual social regulat e un alt mod de a genera acele chimicale care dau senzația plăcută de conectare. Pentru Nicholas, asta înseamnă o întâlnire telefonică zilnică cu cel mai bun prieten, ca să stea de vorbă și să joace Minecraft timp de două ore.

În plus, când e făcut corect, un grup de carantină cu una sau două familii le poate da ocazia copiilor șansa să socializeze și să își dezvolte instrumentele de învățare socială. (Bonus: astfel de grupuri le pod da și părinților o binevenită pauză de la izolare!)

„Chiar dacă cei mici sunt lipsiți de un aspect esențial al dezvoltării lor, e important să avem în vedere că toate acestea sunt temporare,” spune Markson says. „Oamenii, și în special copiii, sunt foarte rezilienți și vor reuși să teacă prin asta. Vom fi cu toții în regulă.”

— REBECCA RENNER

21 octombrie 2020

 

Citește și De ce copilul tău are nevoie de joacă

Be the first to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*