De ce am pus o fetiță transgen pe coperta National Geographic

Editorial de Susan Goldberg, redactorul-șef al ediției internaționale a revistei National Geographic

Publicăm un număr despre gen într-un moment în care convingerile despre identitatea sexuală se modifică pe zi ce trece.

Multă lume discută acum despre Avery Jackson, o fată de nouă ani din Kansas City, prima persoană transgen care apare pe coperta ediției internaționale a National Geographic. De când am postat avanpremiera noului număr pe Facebook, am primit nenumărate comentarii în care oamenii și-au confruntat opiniile – mergând de la mândrie și gratitudine la furie. Unii au amenințat chiar că vor renunța la abonamente.

Asemenea comentarii sunt doar o parte din dezbaterea de fond despre gen. Numărul de ianuarie se concentrează în primul rând pe tineri − și pe modul în care sunt asumate rolurile de gen în diversele părți ale lumii.

Pentru unul din reportaje, pentru care am realizat și o serie de materiale video, am mers în opt țări și am făcut portretele a 80 de copii de nouă ani. Ei ne-au vorbit în mod deschis și curajos despre felul în care identitatea sexuală le influențează viețile.

Unul dintre copii a fost Avery. Ea trăiește declarat ca o fetiță transgen de când avea cinci ani – și a surprins toată complexitatea discuției pe tema genului.

Azi, nu mai vorbim de roluri de gen pentru fete și băieți − ci despre înțelegerea tot mai clară a întregului spectru al genurilor.

Toate portretele copiilor au fost frumoase. Ne-a plăcut în mod special cel al lui Avery – puternică și mândră. Ni s-a părut că ea reprezenta cel mai bine conceptul de „revoluție a genului”. Ca și ea, toți purtăm etichete puse de alții. Cele plăcute − „generos”, „amuzant”, „deștept” – sunt purtate cu fală. Pe cele dureroase le purtăm ca pe o povară întreaga viață, ca niște condamnări de care ne vom strădui mereu cu disperare să scăpăm.

Cea mai durabilă etichetă și probabil cea mai influentă, e prima pe care o primim fiecare din noi. „E băiat!”, sau „E fată!”. Deși Sigmund Freud a folosit cuvântul „anatomie“ în celebra sa axiomă, în esență el a vrut să spună că genul ne este destinul.

Nasreen Sheikh locuiește cu părinții ei și doi frați într-o mahala din Mumbai. Ar vrea să devină doctoriță, dar deja crede că o ține în loc faptul că e fată. „Dacă ar fi fost băiat, aș fi avut șansa să facă bani și să „cumpere lucruri pentru familia ei“. Foto: ROBIN HAMMOND

Astăzi, aceasta și alte convingeri despre gen se schimbă rapid și radical. De aceea dedicăm numărul de luna aceasta unei explorări a genului în știință, în sistemele sociale și în civilizații de-a lungul istoriei.

După cum scrie Robin Marantz Henig în articolul nostru de la pagina 48, suntem înconjurați de „noțiuni în evoluție despre ce înseamnă să fii femeie sau bărbat și semnificațiile termenilor transgen, cisgen, de gen neconform, genderqueer, fără gen sau oricare dintre cei peste 50 de termeni pe care îi oferă Facebook utilizatorilor pentru profilurile lor.

În același timp, oamenii de știință descoperă noi complexități în înțelegerea biologică a sexului. Mulți dintre noi am învățat la biologia din liceu că sexul unui bebeluș este determinat de cromozomii sexuali, punct: XX înseamnă că e fată; XY înseamnă că e băiat. Dar, din când în când, XX și XY nu spun întreaga poveste.“

Pentru o perspectivă asupra genului orientată spre viitor, am vorbit cu zeci de tineri, din Americi până în Orientul Mijlociu, din Africa până în China. În același articol în care apare și Avery, acești observatori perspicace și articulați ne-au reflectat în mod curajos lumea noastră.

Nasreen Sheikh, din imagine, locuiește cu părinții ei și doi frați într-o mahala din Mumbai. Ar vrea să devină doctoriță, dar deja crede că o ține în loc faptul că e fată. „Dacă aș fi fost băiat, aș fi avut șansa de a face bani și de a purta haine bune“ – spune ea.

Mă aștept ca Nasreen să învețe că numai genul nu exclude o viață bună (nici nu o garantează, de altfel). Dar să fim clari: în multe locuri, fetele sunt în pericol în mod deosebit. |n pericol de a fi retrase de la școală și stropite cu acid dacă îndrăznesc să participe la cursuri. În pericol de mutilare genitală, căsătorie în copilărie, agresiune sexuală. 

Sperăm că aceste povești despre gen, vom genera conversații înțelepte despre cât de departe am ajuns dar și câte mai sunt de făcut pentru a schimba această stare de lucruri.

Vă mulțumim că citiți National Geographic.



7 Comments

  1. Abia astept sa pun mana pe numarul din aceasta luna. Ma bucura tare mult discutia pe care incercati sa o deschideti chiar la inceput de an. Felicitari pentru curajul de a pune pe harta Romaniei o problema spinoasa!

  2. Am o intrebare: de ce National Geographic, o revista care pana acum promova stiinta si cultura a coborat la nivelul la care sa se apuce sa promoveze propaganda marxist- bolsevica? Si mai mult, intr-o tara care a trecut prin comunism?

    De ce un brand atat de respectat ca National Geographic le ofera o cale de comunicare celor care vor sa distruga structura societatii prin redefinire conceptului de identitate sexuala?

    • Pentru că suntem in 2017. Pentru că nu poți nega ceva ce există. Pentru că nu trebuie să gândim ca marxist-bolșevicii.

    • Cristina, dacă aș fi în locul tău, văzând că o revistă de așa magnitudine promovează libertatea de gen, mi-aș pune întrebarea dacă sistemul meu de valori e la locul lui în problema asta. Și apoi m-aș pune la punct cu niște noțiuni de ideologie politică pentru ca să înțeleg că libertatea de gen este în opoziție clară cu marxist-bolșevicii, cei care s-ar întreba de ce le oferă National Geographic o cale de comunicare celor care vor să distrugă structura socității prin redefinirea conceptului de identitate sexuală.

      • Relativizarea genului e o forma ordinara de manipulare politica exercitata de adeptii noii stangi influenti in mediile politice si academice occidentale ajunsi influenti si la noi. Ideologia politica e de fapt corectitudine politica, o forma de schizoidie inferentiala mai periculoasa decat cenzura bolsevica, e o forma de neobolsevism. Faptul ca o revista de o asemenea magnitudine se preocupa de un astfel de subiect nu arata altceva decat actualitatea deviantei in prezent. Daca tie Andreea (apropos, misto sa nu stii sa-ti scrii propriul nume, sau esti transexuala si preferi numele italienesti) iti plac aiuristii, e fix problema matale.

  3. O rusine pentru o revista serioasa ! Sa susti devierea de la normal, sa faci ura de rasa, sa iti bati joc de oamnenii sanatosi la minte…este disgratios , este o nemernicie !

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*