Ce face geniul geniu?

Andrew Newberg examinează în laboratorul său de la Universitatea Thomas Jefferson componentele neurologice ale creativității, folosind tehnica RMN pentru a compara creiere de „geniu” cu ale unui grup de control. Geniul are mai multe fibre conectoare între emisferele cerebrale și prin urmare o mai bună comunicare între ele. Foto: Paolo Woods

Citește editorialul numărului de mai al revistei National Geographic România.

„Cântă, zeiţă, mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul…”

Pentru cei din vechime, explicaţia era simplă. Realizările superioare ale unui Homer, Socrate, Augustus sau Grigore I cel Mare erau inspirate de muze, daimoni, genii sau porumbelul sfântului duh. Omul era doar canalul prin care forţe supraumane doreau să schimbe lumea. (Chiar și mai aproape de zilele noastre, Srinivasa Ramanujan a descoperit în vis formule matematice pe care le considera mesaje de la Namagiri, zeița hindusă a cifrelor.)

Însă aceste vederi s-au demodat după revoluţia ştiinţifică de acum 500 de ani, care a lansat Umanismul pe bulevardul istoriei. Plimbându-se la braţ cu ştiinţa, noua religie a umanismului a pus oamenii în locul zeilor, propovăduind noi dogme: drepturile omului, individualismul, libertatea de exprimare, democraţia şi piaţa liberă. După ce a luat la măturat zei şi muze, a relocat îngeri şi demoni în interiorul psihicului uman, a reamenajat raiul şi iadul ca stări mentale, umanismul a depășit visului sofistului Protagoras, făcând din om nu doar măsura tuturor lucrurilor, ci și cheia de boltă a universului. Geniul a fost sanctificat, dat peste cap și la nivel semantic, ajungând să însemne talent înnăscut, izvorul creativităţii şi al inspiraţiei umane.

Însă cel mai probabil, ca şi predecesorul său, conceptul modern al geniului e tot un construct fictiv, superba haină a unui arhetip necesar, dar, totuşi, doar „o judecată societală care ridică pe piedestal câţiva aleşi şi îi trece cu vederea pe ceilalţi”, după cum crede Scott Barry Kaufman, director ştiinţific la Institutul pentru Imaginaţie din Philadelphia.

Cu toții suntem potenţiale genii, cu condiţia excepțională ca anumite planete de pe cerul interior al fiecăruia – inteligenţa, creativitatea, contextul favorabil, ocazia, perseverența, productivitatea, percepţia – să se alinieze fericit.

Şi, totuşi, oare ce misterioase explozii de intuiție au luminat ca un foc de artificii revelator mintea celor care au născocit acul, roata, banii, cifrele sau teoria relativității? Ce trebuie pus în eprubetă pentru a obține un Leonardo Da Vinci?

De la psihologi specializați în teste IQ până la neurologi cartografi ai creierului sau geneticieni care cercetează trăsăturile umane la nivel molecular, o întreagă pleiadă de oameni de știință au luat în cătare problema geniului. Însă deocamdată, în ciuda strădaniilor lor, tărâmul de unde se întrupează Evrika rămâne terra incognita.

Citeşte mai multe despre cât de minunate sunt căile minţilor geniale în reportajul nostru din ediția de mai a revistei National Geographic.

Cătălin Gruia



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*