Ce să aşteptăm şi ce să nu aşteptăm de la Europa în materie de gaze de şist

Foto CORBIS

Explică Torsten Wöllert, şef de unitate adjunct în Direcţia Combaterea Schimbărilor Climatice, Comisia Europeană

În ce stadiu este acum Comisia Europeană în stabilirea unei politici privind gazele de şist?

Comisia are în plan anul acesta să evalueze problemele de mediu, climă şi securitate energetică legate de exploatarea gazelor de şist şi să pregătească un cadru legislativ.

Dacă chiar vrei să modifici sistemul energetic, ai nevoie de gândire la scară largă

Şi ce aduce această evaluare în plus faţă de studiile de risc climatic şi de mediu şi sănătate publică deja făcute de Comisie?

Studiile nu erau complete, ci doar parţiale, iar Cadrul de evaluare nu e numai despre riscuri, e şi despre avantaje. Încearcă să găsească un echilibru între posibilele riscuri sau efecte negative, şi posibilele efecte pozitive. Ai un risc de mediu, un posibil efect asupra climei, dar şi efecte asupra importurilor de energie.

Întrebarea e ce se întâmplă dacă produci gaze de şist în Europa. E ceva ce trebuie bine înţeles şi care ţine de statele membre.

Pentru că, după ce extragi gazele, fără probleme, fără contaminări, sunt trei posibilităţi.

Una e să reduci consumul de cărbune, ceea ce e bine pentru climă. Alta e să reduci importurile de gaze din Rusia, înlocuieşti gaz cu gaz, cu o diferenţă de plus minus 5%, e ceva neutru pentru mediu. Dar cu totul alta e să reduci din cota de energii regenabile pe care altfel le-ai fi produs.

Deci ce va face fiecare stat membru rămâne o întrebare deschisă. De aceea e important să avem o viziune completă a întregii politici energetice, piaţa, sprijinirea energiilor regenerabile, tranzacţionarea emisiilor. Acum avem un preţ extrem de mic pentru emisiile de carbon, astfel încât nu costă nimic să ţii în funcţiune o centrală veche pe cărbune, e chiar mai ieftină decât una modernă, pe gaz, ceea ce nu e în interesul societăţii, al inovaţiei, al mediului şi aşa mai departe. Toate aceste lucruri trebuie deci puse cap la cap. Iar gazele de şist sunt doar parte a acestui cadru pentru energie.

Ce încercăm să descoperim sunt toate interconexiunile dintre diversele energii, tehnologii, şi desiguri riscuri – pentru că nicio tehnologie nu e lipsită de risc. Iar la fracturarea hidraulică sunt riscuri specifice, pentru care Europa nu are nici o experienţă, nu s-a făcut niciodată pe scară largă, unele state o practică doar la scară mică. Iar dacă chiar vrei să modifici sistemul energetic, atunci ai nevoie de gândire la scară largă.

Abia începem să punem laolaltă toate implicaţiile.

Statele membre pot alege: produc sau nu gaze de şist.

Există posibilitatea ca la capătul acestei analize Comisia să interzică fracturarea hidraulică în Europa?

Teoretic, orice este posibil, dar practic nu cred. Avem un exemplu, captarea carbonului. Am făcut şi pentru asta un cadru legislativ, o directivă. Statele membre pot decide dacă vor capta sau nu carbonul pe teritoriul lor, unele au spus nu, iar altele chiar au început. Dar regulile sunt clare, responsabilităţile sunt clare şi – important în cazul tehnologiilor energetice – e clar şi cine va fi tras la răspundere în caz de accident.

Statele membre pot alege, pentru că mixul energetic face parte din competenţele naţionale: produc sau nu gaze de şist. Dar dacă decid că da, atunci au nevoie de un set de reguli comune.
E important pentru opinia publică, pentru că în unele ţări populaţia nici nu vrea să audă de fracturare până nu există reglementări europene. E important şi pentru industrie, pentru că aşa nu mai trebuie să respecte 27 sau 28 de seturi de reguli, sau poate chiar şi legi regionale în unele state, care sunt cu totul diferite. E o chestiune de costuri. Dacă ai standarde comune, industria poate transfera experienţă, echipamente, poate face economie de scară. Dacă nu (spun analizele preliminare şi se va confirma la evaluare) costurile ar putea fi prea mari ca să mai ai un impact net asupra economiei.

A existat un vot negativ referitor la extragerea gazelor de şist în Parlamentul European. Ce efecte are el asupra deciziei politice?

Procesul e foarte clar. Comisia studiază acum toate aspectele. Rezultatele consultării cu părţile implicate, care durează de trei luni, vor fi publicate mâine (7 iunie 2013). Pe baza tuturor datelor, a studilor, analizelor, vom prezenta cadrul de evaluare. Nu se va întâmpla înainte de sfârşitul anului.

Anul viitor va fi un an dificil pentru că se schimbă Comisia, se schimbă Parlamentul. Probabil va fi un an de pregătiri şi discuţii cu experţii, deoarece pentru decizia politică va fi nevoie de o nouă Comisie, care să propună măsuri concrete.Ele pot lua forma unei directive, cum a fost în cazul captării de carbon, dar pot lua şi altă formă, nu ştim încă.

Nu vom avea nici un fel de reglementare până la sfârşitul lui 2014

Poate fi o decizie de a adapta legislaţia existentă, directivele relevante (nouă la număr) despre care s-a constatat că nu acoperă şi fracturarea hidraulică?

Da, exact, acesta e a doua posibilitate, să ne uităm la legile care s-ar aplica la exploatarea gazelor de şist şi, dacă au lacune, să încercăm să le completăm.

Asta ar puta dura până la finele lui 2014, când noua Comisie ar putea veni cu propunerile, iar ele trebuie aprobate de statele membre, deci Consiliul European, şi de Parlamentul European, care va fi şi el reînnoit şi va deveni funţional tot la sfârşitul anului. Deci nu vom avea nici un fel de reglementare până atunci.

Asta înseamnă că dacă statele membre decid să înceapă fraturarea între timp, nu le împiedică nimic? La ora aceasta, în materie de gaze de şist cerinţele referitoare la permise, la studii de impact de mediu, la controlul apelor uzate, la folosirea surselor de apă, la monitorizarea şi inspectarea emisiilor din aer, sunt la discreţia statelor?

Pentru moment da. Nu le putem opri. Polonia de exemplu a adoptat deja o legislaţie, rămâne de văzut dacă merită sau nu urmată de UE (Europa se mişcă mai încet pur şi simplu pentru că e nevoie de consens între 28 de membri).

Dar dacă va apărea un cadru european de reglementare, vor trebui să schimbe legea ulterior. Şi am discutat cu o mulţime de companii, iar ele nu doresc aşa ceva. Dacă o companie urăşte ceva, e să i se schimbe regulile în fiecare an. Ai alegeri, ai un guvern nou şi pac! se schimbă regulile. E foarte costisitor pentru companii.

E în interesul tuturor să adoptăm un cadru de reglementare civilizat

Dacă va fi aleasă varianta minimală, de acoperire a lacunelor legislative, va garanta de exemplu protecţia apelor?

Nu asta e varianta minimală. Trebuie să spun că ieri, aici la Green Week, ministul polonez al mediului Marcin Krolec a declarat în mod public că el nu crede că trebuie să existe de loc o legislaţie europeană în privinţa gazelor de şist.

Eu unul cred ca Europa nu va urma niciodată opinia unui singur stat membru, pentru că avem 28. Dacă vrei o soluţie europeană, cauţi o soluţie de compromis şi găseşti ceva acceptabil pentru toţi. Aşa a fost cu captarea carbonului. Nu vrei, bine, dar dacă vrei să captezi carbonul, fă-o civilizat.
Una din probleme la captarea carbonului, sau fracturare hidraulică, sau orice altă amre tehnologie energetică, e că dacă se întâmplă un accident, oricunde, dă peste cap toată industria, ca la Fukushima sau Cernobâl. Ei bine, nu vrei aşa ceva. E o risipă de  investiţii şi un risc inutil. Aşa că încercăm să convingem pe toată lumea, inclusiv statele membre, că e în interesul lor să adoptăm un cadru de reglementare civilizat.
Industria are acum o organizaţie de lobby, Shale Gas Europe, aici la Bruxelles, şi am vorbit cu ei şi îşi doresc un cadru legislativ. Sigur, pe urmă se pune problema cât de  strict. ONGurile de mediu vor un cadru cât mai strict, companiile unul cât se poate de lax. Dar practic toată lumea e de acord că e nevoie de aşa ceva pentru că previne riscurile şi prmite economia de scară.

O lege cadru care nu asigură calitatea apei nu valorează nici cât hârtia pe care e scrisă

Oamenii ar fi dori să ştie dacă acest cadru va fi suficient de strict cât să le protejeze apele.

Asta e ambiţia, ăsta e scopul Comisiei Europene. O lege cadru care nu asigură calitatea apei nu valorează nici cât hârtia pe care e scrisă. Dacă legea cadru nu protejează apele, nu atunci nu văd de ce să mai existe o lege.

– A consemnat Domnica Macri

Green Week 2013, 6 iunie 2013



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*