Ce conţine noul pachet de măsuri pentru aer curat propus de Comisia Europeană

Foto: Markus Hanke/www.MarkusHanke.de/Corbis

Comisarul European pentru Mediu Janez Potočnik a lansat pe 18 decembrie la Bruxelles un mult aşteptat pachet de măsuri pentru îmbunătăţirea calităţii aerului, după un proces complex de revizuire a actualelor politici, demarat acum mai bine de doi ani.

Pachetul cuprinde o nouă directivă, care va reglementa instalaţiile medii de ardere, o revizuire a plafoanelor naţionale de emisii, începând însă de dupa 2020, şi un amendament la Protocolul de la Gothenburg (privind reducerea acidifierii, eutroficării şi ozonului troposferic)

Revizuirea politicii vine pe fondul noilor studii ştiinţifice, în special din domeniul sănătăţii, care arată că poluarea aerului ne costă anual 58.000 de morţi premature şi ne privează de 330-340 de miliarde de euro, în costuri externe legate în special de sănătate, dar şi de productivitatea muncii, pierderi de recolte şi altele. Efectele se resimt cu precădere în mediul urban, unde trăiesc majoritatea europenilor: boli cardiovasculare, astm la copii, alte probleme respiratorii şi cancer.

Cu toate că în urma consultărilor publice efectuate în ultimi ani, vasta majoritate a publicului larg european a cerut limite mult mai stricte pentru noxe, mai apropiate de cele indicate de Organizaţia Monidală a Sănătăţii pentru reducerea riscurilor de sănătate,  membrii Comisiei au considerat că o creştere a standardelor de calitate a aerului ale UE nu va fi eficientă decât dacă asistăm la reduceri reale ale poluării de la principalele surse.

„Dacă am fi mărit acum limitele, nu ar fi servit la nimic, având în vedere că 9 state sunt deja în infringement pentru depăşirea limitelor anuale la poluarea cu particule (PM10) şi 17  pentru depăşirea celor zilnice“, a explicat Tom Verheye, responsabil cu Calitatea Aerului şi Emisii Industriale în Direcţiei Mediu a CE.

În timpul unei discuţii cu jurnaliştii, marţi, la Bruxelles, Comisarul Potočnik a explicat că echipa sa a preferat să opteze pentru un pachet cu costuri de aplicare mici, acceptabil atât penru guverne şi pentru industrii, să abordeze poluarea de la sursă, şi să adopte o nouă tactică în politica de infiringement, astfel încât, dacă vor continua să nu respecte limitele impuse în prezent, statele să ajungă în 2-3 ani să fie taxate cu penalităţi zilnice, care sunt greu de suportat.

De aceea, Directiva pentru Calitatea Aerului Ambiental rămâne nemodificată.

În schimb, Comisia a introdus limite de poluare într-un domeniu până acum nereglementat – instalaţiile medii de ardere, pornind de la premiza că în mediu urban, o treime din emisiile poluante provin de fapt de la sistemele de încălzire.

De la data transpunerii noii directive în legislaţia naţională, instalaţiile de ardere între 1 şi 50 MW (aici intră centralele termice de cartier sau cele pentru clădiri mari, instalaţiile industriale de mici dimensiuni, etc) vor avea la dispoziţie 13 luni să se înregistreze la autoritatea competentă şi vor trebui să se conformeze limitelor de emisii pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi particule (praf) fixate pentru 2020, 2025 şi 2030. Sunt exceptate instalaţiile de ardere reglementate prin alte directive, cele menite să purifice gazele emise în diverse procese industriale, motoarele de propulsie pentru vehicule, nave şi aeronave, si altele. Statele pot face excepţii pentru instalaţiile care operează sub 500 de ore pe an şi alte derogări.

În ceea ce priveşte amendamentele la Directiva 2003/35/EC ea reduce plafoanele naţionale de emisii începând cu 2020. Faţă de plafoanele stabilite pentru 2005, în vigoare până acum, România, va trebui să reducă emisiile de dioxid de sulf (SO2) cu 77% după 2020 şi cu 93% după 2030, cele de oxizi de azot (NOx) cu  45% după 2020 şi  cu 67% după 2030, cele de compuşi organici volatili alţii decât metanul cu 25% după 2020 şi cu 64% după 2030, de amonic cu 13% după 2020 şi cu 24 % după 2030. Până cum nereglementate, emisiile de particule fine (PM2,5) vor trebui reduse cu 28% după 2020 şi cu 65% după 2030, iar cele de metan cu 26% după 2030.

Potrivit lui Verheye, odată ce îşi va produce efectele, directiva va duce la reducerea în cascadă a poluării, având în vedere că o bună parte din poluarea urbană vin din exterior  şi oraşele/regiunile/ţările nu o pot controla.

În fine, amendamentele la Protocolul de la Gotheborg, care reglementează începând din 2010  nivelul emisiilor care contribuie la acidifiere, eutroficare şi poluare cu ozon troposferic, au introdus printre substanţele nocive şi particulele, cu referire specială la carbon (funingine), pentru care se vor crea inventare naţionale în vederea unei viitoare limitări.

Prin noile măsuri, Comisia Europeană îşi propune să se alinieze cu nivelurile de emisii considerate acdeeptabile de Organizaţia Mondială a Sănătăţii abia în 2050. Reprezentanţii CE spun că limitele OMS sunt extrem de dificil de atins, mai ales în oraşe, şi că politica aleasă a încercat să creeze condiţii ca, împreună cu măsuri ulterioare (un nou pachet pentru schimbări climatice, de  exemplu) să poată da rezultate concrete, chiar înainte de termen.

Potrivit unor calcule date publicităţii de  CE, aplicare acestei politici, care ar putea fi aprobată în curs de 1-3 ani, ar evita 58.000 de decese premature, se vor salva de la poluarea cu azot 123.000 km2 de ecosisteme (peste jumătate din suprafaţa României), se vor salva de la poluarea cu azot 56.000 km2 de zone protejate Natura 2000, se vor salva de la acidificare 19.000 km2 de ecosisteme forestiere.

– Domnica Macri



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*