Apusul pescuitului oceanic

În timp ce pescuitul românesc în Marea Neagră a intrat la apă (doar 2% din captură), navele turceşti practică un pescuit nesustenabil şi adesea braconează în apele noastre, precum acest pescador interceptat de poliţia română de frontieră în 2012. Foto Adrian Boioglu/MEDIAFAX

Editorialul ediției de martie 2014 a revistei National Geographic

Cam 50 de nave româneşti de pescuit brăzdau oceanele lumii prin anii 1970. Timp de mii de ani, peştii îşi statorniciseră trasee de migraţie, locuri de reproducere şi depunere a icrelor, pescarii tradiţionali pescuiseră deseori în orb, cu nave mici şi mijloace rudimentare, lăsând fără să vrea vieţuitoarelor marine o şansă. Cu timpul însă, pescadoarele, între care şi ale noastre, au ajuns să dispună de dotări moderne pentru descoperirea bancurilor de peşti, utilaje pentru operare în cele mai variate condiţii, la bordul navelor se aflau deseori ihtiologi şi oceanografi competenţi. O întreagă ştiinţă şi tehnologie erau puse în slujba unei industrii foarte rentabile, bazată pe ideea că resursele oceanelor sunt inepuizabile şi ale nimănui.

Într-un raport al Fundaţiei Cousteau asupra pescuitului mondial din 1985, ţara noastră era dată ca exemplu negativ de pescuit prădalnic, pescadoare româneşti fuseseră surprinse lucrând în zone şi perioade prohibite sau operând cu plase cu ochiuri prea mici. Speciile valoroase erau vândute pe valută în cele mai apropiate porturi, puietul era transformat în făină de peşte, dar rămânea destul pentru a aproviziona piaţa de acasă, cu hering, cod, macrou, chefali, calamari…

Iar românii cam strâmbau din nas; peştele oceanic, congelat şi fad, nu era pe gustul tradiţional, nu se pomenise borşul de ton sau caracatiţa cu mămăliguţă. Articolul despre declinul tonului vorbeşte şi despre colapsul pescuitului mondial, arată că, între timp, multe pescadoare au rămas pe uscat şi multe fabrici de conserve au ruginit pe ţărmuri. Azi, singurul pescador proprietate a statului român, din cele 50, a fost transformat în navă de cercetări oceanografice. Şi-a schimbat dotarea şi misiunea şi, sub numele Mare Nigrum, este dedicat cercetărilor de ecologie marină.



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*