Cât capital natural pierdem și cât ar costa

Foto: Domnica Macri

Principalele pierderi de resurse naturale ale căror costuri sunt externalizate de mediul de afaceri

Un studiu realizat de TRUCOST în 2013 pentru TEEB for Business Coalition a ajuns la concluzia ca o serie de activități economice nu generează suficient profit pentru a-și acoperi costurile de mediu – adică consumul de resurse naturale și poluarea. Aceste pierderi, de obicei necuantificate, sunt externalizate de companii – adică sunt lăsate să fie suportate de alții. Managerii și investitorii pot totuși învăța să țină seama de costurile de capital natural pentru a gestiona riscurile și a obține un avantaj competitiv.

CÂT COSTĂ RESURSELE NATURALE NECUANTIFICATE

Studiul exprimă în termeni financiari riscurile la adresa capitalului natural. Creșterea economică din anumite sectoare industriale și din anumite regiuni este de fapt falsă. Multe industrii ar fi de fapt în pierdere dacă s-ar cuantifica serviciile oferite de ecosisteme, pe care ne-am obișnuit să le considerăm gratuite, dar care sunt de fapt un împrumut (sau furt) de la viitor. Care sunt acele servicii? Aer curat, apă curată, sol fertil, biodiversitate….

Potrivit Trucost, care se bazează pe datele din Economia Ecosistemelor și Biodiversității în Afaceri și Andreprenoriat și Ghidul Corporațiilor pentru Evaluarea Ecosistemelor, public de World Business Council for Sustaianble Development, costurile de mediu și sociale ale serviciilor de ecosistem pierdute și ale poluării se ridică la circa 4,7 mii de miliarde de dolari pe an. Aceste pierderi de capital natural se înregistrează în mare parte în țările în curs de dezvoltare, arată studiul, dar bunurile și serviciile rezultate se distribuie în toată lumea.

CÂTEVA EXEMPLE

Famoasele ferme de vite din America de Sud, de exemplu, aduc un venit anual de peste 16 miliarde de dolari. Dar care sunt costurile necuantificate? Potrivit studiului Trucost, poluarea solului, a apelor de suprafață și din subteran și secătuirea solului în America de Sud pe urma creșterii intensive a animalelor în costă peste 353 de miliarde, adică de 18,8 ori cât aduce.

Producția de orez din Asia de Sud, aduce aproape 66 de miliarde de dolari, dar poluarea apei și pierderile de ecosistem generate de cultivarea intensivă (spre deosebire de cea sustenabilă, în care orezul crește în ape populate cu pești și rațe) valorează peste 235 de milliarde, adică de 3,6 ori mai mult.

Generarea de energie din cărbune în America de Nord costă în termeni de mediu de 1,3 ori mai mult decât venitul produs – care se ridică la aproape 317 miliarde de dolari anual. Cel mai mare impact pe plan global îl are generarea de energie din cărbune în Asia de Sud-Est, cu efecte asupra calității aerului și gazelor cu efect de seră.

Sectoarele de activitate cu mare impact global din care cel puțin jumătate se răsfrânge asupra lanțului de aprovizionare sunt, în ordine, producția de soia și alte plante industriale pentru ulei, abatorizarea și procesarea animalelor (mai puțin a puilor), industria cărnii de pui, măcinatul porumbului prin procedeul umed și producția de zahăr din sfeclă.

Una peste alta, nici unul din sectoarele industriale de mare impact pe regiuni nu produce suficiente venituri pentru a-și acoperi costurile de mediu. Dar diferența de impact ca ordin de mărime, precum și pe zone geografice, lasă loc de optimizare.

În general, guvernele nu au reușit, iar pe alocuri nici măcar nu au încercat să forțeze companiile să își asume aceste costuri. Ele sunt deci externalizate la populațiile din zonele cele mai poluate, la țări laxe din punct de vedere legislativ, care își pierd resursele, piesajele și potențialul turistic, și la generațiile următoare, care se vor confrunta cu mări poluate, penurie de pește, penurie de apă curată, sănătate precară din cauză poluării aerului și solului, lipsa diversității genetice.

Potrivit studiului Trucost, trei miliarde de noi consumatori de clasă mijlocie se vor adăuga populației mondiale până în 2013, în timp ce resursele naturale vor continua să scadă. Efectele reducerii capitalului natural se vor resimți în domeniul sănătății și al accesului la apă, obligând, în cele din urmă, la o modificare de politici și comportament.

RECOMANDĂRI

Studiul se încheie cu o serie de recomandări:

Companiilor li se cere să colecteze date de impact și să facă evaluări de mediu în zonele cu risc, atât pentru operțiunile directe cât și în rețeaua de distribuție, să caute mecanisme de internalizare a costurilor de mediu și să ia în calcul că ele ar putea crește pe viitor, să crească eficiența resurselor, să ia în cosiderare schimbarea furnizorilor și a zonelor de proveniență dacă furnizorii nu aplică programe de reducere a impactului de mediu.

Investitorilor li se cere să identifice care investiții sunt mai expuse la riscuri ale capitalului naturale și care companii și guverne sunt mai capabile și mai dispuse să se adapteze, să se asigure că impactul costurilor de mediu e internalizat de poluatori și să construiască modele de evaluare a riscurilor asupra capitalul natural, ajustate pentru internalizare.

 

Guvernelor li se cere să identifice distribuția riscurilor asupra capitalului natural pe economie și să identifice zone critice cu productivitate naturală scăzută, să înțeleagă cum poziția competitivă globală a sectoarelor economiei se va modifica în timp ca rezultat al costurilor de mediu și să dezvolte politici care să internalizeze practic și eficient aceste costuri, ajutând companiile să se poziționeze într-o lume a penuriei de capital natural.


— Domnica Macri

 

Trucost este un grup de experți de mediu care colaboreaza cu Programul pentru Dezvoltare al ONU și furnizează analize mediului de afaceri și guvernelor.



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*