Cum dregem reciclarea plasticului

Foto: Jenna Jambeck, Universitatea din Georgia.

În 2016, China importa două treimi din deșeurile de plastic ale lumii. Așa că atunci când a încetat să mai cumpere ce aruncau alții, a dat peste cap piețele. Dar a creat și noi oportunități.

Text: Laura Parker, Kennedy Elliott

Importuri de deșeuri din plastic, în milioane de tone, 2016

Legendă: Țări cu venituri mariȚări cu venituri medii superioare / Țări cu venituri medii inferioare China 10.225 tone pe an; Olanda 611; Germania 548; Statele Unite 448; Belgia 313; Malaysia 288; Austria 230; Italia 179; Canada 172; India 167; Turcia 160; Altele 1.962. Notă: Cifrele din China includ datele pentru Hong Kong și Macao.
Timp de mai bine de 25 de ani, țările bogate și-au trimis deșeurile de plastic în țări asiatice mai sărace, multe dintre ele ste în curs de dezvoltare fără capacitatea de a gestiona asemenea deșeuri.

China a luat partea leului — 45% din importurile de deșeuri de plastic ale lumii. Apoi, la începutul lui 2018, a refuzat să primească mai mult, citând preocupările locale de mediu. Acestă decizie a Chinei a declanșat o criză în industria reciclării, iar națiunii au început să caute febril noi cumpărători.

Retragerea Chinei din poziția de recipient mondial al deșeurilor de plastic a demontat și mitul potrivit căruia plasticele de unică folosință pe care le puneai conștiincios în tomberonul de plastice finanțat din bani publici ajungeau să fie reciclate cu adevărat. Era mai ieftin să se faci pe toate pachet și să le trimiți peste ocean decât să le transporți acasă, cu trenul sau camionul. Acum, după ce China a închis ușa acestei afaceri, mare parte din acel plastic de reciclat ajunge probabil la groapa locală de gunoi. Noua politică a Chinei ar putea să pună în mișcare până la 111 milioane de tone de deșeuri de plastic până în 2030.

Sursele importurilor de deșeuri de plastic ale Chinei, în milioane de tone, 2016

Legendă: Țări cu venituri mariȚări cu venituri medii superioare / Țări cu venituri medii inferioare Japonia 842; Statele Unite 693; Thailanda 431; Germania 390; Belgia 323; Filipine 320; Australia 293; Indonezia 189; Canada 189; Coreea de Sud 184; Malaysia 171; Vietnam 147; Mexic 147; Olanda 145; Marea Britanie 139; Spania 112; Altele 733. Notă: Nu include importurile pentru Hong Kong și Macao.

Aceste statistici deprimante sunt rezultatul principal al unui studiu publicat în iunie 2018 în Science Advances, care estimează impactul gunoaielor de plastic care dau turul lumii și cum va arăta viitorul reciclării după ce China i-a redesenat harta. Autorii studiului le cer națiunilor mai avute care exportau deșeuri de plastic să refacă și să extindă piețele de reciclare de acasă și să înfrunte faptul că actualele metode de reciclare a plasticului sunt nesustenabile, dată fiind cantitatea de deșeuri generată anual.

„Cred că probabil o să devină mai dificil, înainte de a deveni mai ușor”, spune Jenna Jambeck, profesor de inginerie la Universitatea din Georgia și explorator National Geographic, coautoare a noului studiu. „Doar că ia timp. O să dureze până să se dezvolte și să se extindă sisteme și piețe domestice și să se schimbe designul produselor”.

Jambeck mai adaugă: „Sistemul de reciclare din Statele Unite a fost o provocare în mod special, iar la modul general e de ceva vreme mai puțin viabil economic”.

Provocările economice

Reciclarea plasticului a fost mereu o chestiune complicată și neatrăgătoare. E o provocare să reciclezi, din cauza varietății de aditivă și amestecuri folosiți pentru a fabrica ceea ce autorii studiului descriu drept o „multitudine de produse”. Doar 9% din plasticul produs global e reciclat. Restul sfârșește în gropi de gunoi, incineratoare sau zboară de colo-colo, poluând mediul. Din 1992, pe măsură ce națiunile mai bogate și-au trimis plasticul reciclat în China și alte țări asiatice în curs de dezvoltare, această industrie de export-import a gunoiului de plastic a crescut cu 800%.

Doar în 2016, jumătate din cantitatea totală a deșeurilor de plastic menite pentru reciclare a fost exportată în 123 de țări, iar China a primit cea mai mare parte a celor din 43 de țări. Pentru a ne face o idee despre ce impact are schimbarea de politică a Chinei asupra lumii, putem lua în calcul următoarea cifră: din 1992, China a importat 106 milioane de tone de deșeuri de plastic, sau 45% din totalitatea deșeurilor.

Din plasicele exportate, 89% constau în ambalaje de mâncare de unică folosință, arată studiul. Statele Unite sunt principalul exportator de PVC (clorură de polivinil). Germania e principalul exportator de PE (polietilenă), iar Japonia de PS (polistiren).

Importurile de deșeuri din plastic sunt în creștere în Vietnam, Indonezia, Malaysia și Thailanda. Dar niciuna dintre aceste națiuni nu are capacitatea de cumpărare a Chinei, spune Ted Siegler, un economist al resurselor din Vermont, care s-a specializat să ajute națiunile în curs de dezvoltare să își dezvolte sisteme de colectare a deșeurilor, dar care nu a fost implicat în studiu.

„Gunoiul n-o să se adune mormane pe străzi, dar reciclarea va fi redusă și va exista mai miultă presiune pe companiile americane să cumpere mai mult plastic reciclat pentru produsele lor”, spune Siegler.

Aici, plasticul e ambalat în baloți pentru reciclare. O mare parte din acest tip de material a fost trimis în China în ultima perioadă, înainte de o recentă decizie a Chinei. Foto: Jenna Jambeck, Universitatea din Georgia.
Ca afacere, reciclarea plasticului a cunoscut suișuri și coborâșuri. La următoarea etapă de procesaare, materialul e adesea mărunțit. Foto: Jenna Jambeck, Universitatea din Georgia.

Multe orașe din Statele Unite și-au trimis plasticul cândva exportabil la gropile de gunoi, în timp ce altele caută încă piețe, chiar dacă mai puțin lucrative, pentru deșeurile lor. prețul reciclării e în creștere. Pagina de internet Wastedive, care urmărește industria prelucrării deșeurilor din SUA, a compilat o listă pe 50 de state despre modul în care refuzul Chinei a afectat țara.

În 2015, Jambeck a publicat prima numătrătoare comprehensivă, globală, a deșeurilor de plastic, care a conchis că între 4 și 12 milioane de tone de plastic pleacă de pe coste și ajung în oceane în fiecare an. Acest nou studiu, pe care l-a semnat alături de Amy Brooks, doctorandă la Universitatea din Georgia, sugerează că acțiunea Chinei ar putea obliga omenirea să producă „idei și acțiuni globale curjoase” pentru a se debarasa în mod realist de un material care a acumulat deșeuri mai mult ca oricare altul.

„Creșterea istorică a producției a depășit-o pe cea a oricărui alt material fabricat”, scriu autoarele, adăugând: „În timp ce utilizarea plasticului s-a extins rapid, s-a acordat puțină atenție impactului acestei utilizări crescânde asupra sistemelor de management al deșeurilor solide, care trebuie să reacționeze la aportul de materiale noi și variabile ce întră în fluxul de deșeuri solide”.

Deșeurile ca oportunitate?

Cum a ajuns China cel mai mare cumpărător de gunoi de plastic? În anii ’90, în timp ce se pregătea să devină numărul unu în lume la producția de mărfuri, China a început să cumpere plastic reciclat din Statele Unite, Europa, Japonia și alte țări. A dezvoltat capacitatea de a procesa acele materiale în bunuri. Dar mare parte din acele deșeuri erau de proastă calitate și s-au adăugat la problemele tot mai mari de sănătate și mediu ale Chinei.

Exporturile de deșeuri din plastic au crescut de șase ori în 20 de ani

Exporturile de deșeuri din plastic, în milioane de tone, 1988-2016

 În plus, China rămâne fără sisteme bine dezvoltate de gestionare a deșeurilor, conchide studiul. O cantitate estimată de 1,3 până la 3,5 milioane de tone ajung în ocean de pe coasta chineză. Între 2010 și 2016, deșeurile de plastic importate au adăugat 10-13 procente la cantitatea de deșeuri domestice, sporind dificultățile Chinei în a-și gestiona gunoiul.

Dar începând să ia măsuri pentru a-și rezolva problemele tot mai serioase de mediu, China a anunțat anul trecut că va înceta să mai cumpere 24 de tipuri de gunoi, inclusiv plastic reciclat.

Autorii studiului văd mutarea Chinei ca pe o „oportunitate” ca alte națiuni să creeze sisteme de reciclare mai bune la ele acasă. În Statele Unite, de exemplu, introducerea reciclării „în flux unic”, care pune laolaltă hârtie, metal, sticlă și plastic — pentru a fi sortate la un centru de reciclare — a dus la o cantitate mai mare de reciclabile mai puțin pure și mai puțin valoroase.

„Reciclarea în flux unic ne-a dat mai multă cantitate, dar mai puțină calitate, făcând operațiunile de reciclare, în general, mai puțin viabile economic, pentur o vreme”, spune Jambeck.

Astfel de complicații nu ar trebui să descurajeze industria reciclării să se retehnologizeze, adaugă Jambeck says. Reproiectarea produselor de plastic ținând cont și de ce se va întâmpla cu ele la sfârșitul ciclului de viață va conta la rândul său mult în îmbunătățirea reciclării. Eșecul în crearea unor programe domestice de reciclare eficiente sporește doar motivația de a folosi mai puțin plastic.

Convenția de la Basel, tratatul internațional care guvernează mișcarea deșeurilor periculoase și felul în care sunt aruncate, ar putea intra în joc. „Dacă deșeurile de plastic ar fi definite ca deșeuri care necesită o abordre specială, exportul lor ar putea fi reglementat”, spun Jambeck și Brooks. Ele sugerează și că importatorii ar putea impune taxe pe deșeurile de plastic, pentru a crea suficiente fonduri pentru crearea unei infrastructuri solide de management al deșeurilor, care să le poată procesa.

Ele încheie cu un avertisment sumbru: „Unde vor merge acum deșeurile de plastic? Fără idei noi și îndrăznețe în materie de strategii de management, actualele rate ale reciclării nu vor mai fi atinse, iar obiectivele și planificările ambițioase pentru creșterea reciclării vor deveni insurmontabile.”

Sursă: Jenna Jambeck, Universitatea din Georgia, în Science Advances, UN Comtrade.

20 iunie, 2018

Acest articol e parte din Planet or Plastic? — o campanie multianuală de conștientizare a publicului cu privire la cliza globală a deșeurilor de plastic.  Poți contribui la reducerea lor luându-ți și tu angajamentul.

1 Trackback / Pingback

  1. Cum dregem reciclarea plasticului » Reciclare Club

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*