Poți opri mareea de plastic. Iată cum.

Un borrcan de jumătate de litru conține deșeurile nereciclabile, necompostabile ale lui Kathryn Kellogg pe doi ani. Ea are un blog despre viața cu zero deșeuri din casa ei de 30 metri pătrați în care locuiește cu soțul, în Vallejo, California. Deșeurile sunt doar ale ei. Foto: TIMOTHY ARCHIBALD

Fă aceste șase lucruri necomplicate și poți contribui la reducerea impactului pe care îl au deșeurile de plastic asupra oceanelor și râurilor din toată lumea.

Într-o lume ce poate părea copleșită de deșeurile potențial eterne din plastic, sunt oare materialele biodegradabile soluția? Probabil că nu. Dar e complicat. Industria încă dezbate ce înseamnă de fapt „biodegradabil”. Iar unele plastice făcute din combustibili fosili sunt capabile să se biodegradeze, în timp ce unele „bioplastice” pe bază de plante nu.

Plasticele biodegradabile există de pe la sfârșitul anilor ’80. Au fost inițial comercializate cu promisiunea implicită că după ce sunt aruncate, vor dispărea cumva, așa cum frunzele din pădure dispar descompuse de ciuperci și de microbi. Dar n-a funcționat chiar așa.

Biodegradabilele nu își respectă promisiunea dacă sunt, de exemplu, în mediul întunecat și lipsit de oxigen al unei gropi de gunoi comerciale, sau în apele reci ale oceanelor, în caz că vor ajunge acolo. Nu le poți pune nici în lada de compost din curte. Ca să se descompună, au nevoie de căldura de 55 de grade Celsius a unui compostor industrial. Multe compostoare industriale acceptă doar plastice care îndeplinesc anumite standarde, pentru a se asigura că nu vor lăsa în urmă fragmente care să pună în pericol mediul sau sănătatea umană. Iar dacă arunci niște biodegradabile împreună cu reciclabilele, le strici pe cele din urmă, creând un mix pe care nu mai poți conta ca să produci un nou plastic durabil.

În 2015, Programul pentru Mediu al Națiunilor Unite a renunțat la buidegradabile, ca fiind o soluție nerealistă, care nici nu reduce cantitatea de plastic care plutește în oceane, nici nu previne efectele nefaste, fizice sau chimice, asupra vieții marine. A ajuns la concluzia că eticheta „biodegradabil” e de fapt de natură să încurajeze gunoaiele.

Unii ingineri caudă modalități de a depăși aceste obstacole. Jenna Jambeck și colegii ei de la Institutul pentru materiale Noi al Universității din Georgia utilizează polimeri sintetizați de microbi pentru a face ambalaje care, speră ei, se pot composta cu ușurință și se pot descompune în ocean. Pungile de cipsuri sunt prima lor țintă.

Polymateria, o firmă britanică, are o abordare diferită, dezvoltând aditivi chimici care să ajute orice plastic — biologic sau sintetic — să se descompună mai rapid. Compania își propune să devină o „Tesla” a plasticului biodegradabil; directorul ei executiv, Niall Dunne, spune că obiectivul e un produs care să „armonizeze plasticul cu biosfera.”

Ștacheta e sus. Chiar și cel mai bun produs biodegradabil nu va dispărea ca prin farmec. Un recipient de plastic suficient de robust ca să țină un galon de lapte nu se poate descopune ca hârtia. Un ghiveci de flori, unul din produsele experimentale de la Polymateria, ia până la doi ani să se dizolve dacă e aruncat într-un șanț, admite Dunne concedes. Biodegradabilele, spun unii critici, nu abordează problema noastră fundamentală: cultura aruncatului la gunoi.

„Ce promovăm noi?” întreabă Ramani Narayan, profesor de inginerie chimică la Universitatea de Stat din Michigan. „Aruncă-l și la un moment dat o să dispară?” El spune că o abordare mai responsabilă este modelul „economiei circulare”, în care totul e refolosit și reciclat, iar orice „scurgere înspre mediu, fie ea biodegradabilă sau nu, e inacceptabilă.”

Norvegia a demonstrat cât de departe poate merge reciclarea sticlelor de plastic — o parte importantă a gunoiului de pe plaje. Țara le reciclează acum în proporție de 97%. Există un clenci: garanția de 2,5 coroane (cam 1 leu) și mașinile, găsite la majoritatea supermarketurilor, care înghit sticlele și scuipă înapoi banii.

Dar reciclarea are limitele ei. Parte a soluției, spun mulți, trebuie să fie un consum mai mic de plastic de unică folosință. Mișcarea „zero deșeuri”, apărută la mijlocul anilor ’90, e tot mai la modă. Sute de comunități din toată lumea o îmbrățișează — inclusiv ponositul oraș industrial Roubaix din Franța, unde succesul campaniei cetățenești arată că „zero deșeuri” e mai mult decât un moft al liberalilor bogați.

China oferă motivația. Timp de aproape trei decenii, statul a cumpărat cam jumătate din plasticul reciclabil al lumii. Dar anul acesta a oprit cea mai mare a importurilor de gunoi. Reciclabilele se acumulează acum în țările care le-au generat. „Asta ne obligă să abordăm problema mai aproape de sursă”, spune Jambeck. „Sperăm că se va ajunge la o gestionare mai circulară”.

 

Șase lucruri pe care le poți face (fără efort)

1. Renunță la pungile de plastic  Ia cu tine la magazin sacoșe refolosibile. O mie de miliarde de pungi de cumpărături sunt folosite anula în lume, din care 100 de miliarde doar în Statele Unite — aproape o pungă pe zi de fiecare american. Danezii, în schimb, folosesc fiecare patru pungi pe an. Danemarca a aproabat prima taxă pe pungi în 1993.

2. Renunță la paie  În afară de cazuri medicale, dar chiar și atunci poți folosi paie de hârtie. Americanii aruncă 500 de milioane de paie de plastic pe zi, cam 1,5 de persoană.

3. Evită sticlele de plastic  Investește într-o sticlă de apă refolosibilă. Unele au filtre, în caz că te preocupă calitatea apei. Câteva orașe, printre care Bundanoon, Australia, și San Francisco, au interzis total sau parțial apa îmbuteliată. Dar în lume, în fiecare minut se vând aproape un milion de băuturi în sticle de plastic.

4. Evită ambalajele de plastic  Cumpără săpun la calup, în loc de lichid. Cumpără en gros. Evită produsele îmbrăcate în plastic. Și dacă tot ești la capitolul ăsta, renunță la farfuriile și paharele de plastic. Francezii sunt pe cale să le interzică parțial.

5. Reciclează ce poți  Chiar și în țările bogate, ratele de reciclare sunt scăzute. Global, se reciclează doar 18% din tot plasticul. Europa gestionează 30%, China 25, Statele Unite doar 9.

6. Nu face gunoi  Organizația Ocean Conservancy a curățat plaje timp de 30 de ani. Din principalele tipuri de gunoi pe care le găsește, singurul obiect care nu e de plastic sunt sticlele. În lume, 73% din gunoiul de pe plaje e de plastic: chiștoace, sticle de plastic, capace, ambalaje alimentare, pungi de cumpărături, casolete de polistiren. În 2016, organizația a adunat 9.200 de tone de gunoi din 112 țări — cam a mia parte din ce ajunge în fiecare an în oceane.

 

Iunie 2018

Acest articol e parte din Planet or Plastic? — o campanie multianuală a National Geographic de conștientizare a publicului cu privire la cliza globală a deșeurilor de plastic.  Poți contribui la reducerea lor luându-ți și tu angajamentul..

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*