Se interzic pungile de plastic. Este oare eficient?

Un om cară un sac de materiale reciclabile de la groapa de gunoi Dandora din Nairobi, una din cele mai mari și mai toxice din Africa. Foto: BENEDICTE DESRUS, SIPA VIA AP

Kenya are cele mai stricte reguli și penalități pentru folosirea pungilor de plastic, dar alternativele au efecte și mai indezirabile.

De 

This article was created in partnership with the National Geographic Society.

La piața în aer liber Wakulima din Nakuru pungile subțiri de plastic au dispărut, interzise de legile naționale ale Kenyei. Vânzătorii din acest mare centru agro-alimentar aflat la cam 150 km nord-vest de Nairobi își ambalează acum marfa perisabilă în pungi mai groase, făcute dintr-o țesătură sintetică.

În timp ce mă conduce pe aleile înguste dintre tarabele cu legume și verdețuri, James Wakibia, cetățean activist, remarcă ironia faptului. Pungile de plastic sunt înlocuite de alte pungi de plastic. Tânărul de 36 de ani este chipul campaniei de social media care a dus la interzicerea pungilor, în 2017, și spune că o măsură imperfectă e mai bună decât nicio măsură.

„Bine, sunt de polipropilenă, dar sunt reutilizabile și nu sunt pungi subțiri, pe care le ia vântul”, spune e. „ONU arată ca în Kenya doar supermarketurile folosesc 100 de milioane de pungi pe an, deci am economisit 100 de milioane de pungi. Aș evalua succesul la 80 la sută.”

Descrise adesea drept principalul produs de consum al lumii, precum și cel mai omniprezent, pungile de cumpărături sunt acum și printre cele mai interzise. Din iulie anul trecut, Națiunile Unite au numărat 127 de națiuni care au interzis sau taxat pungile, iar reglementarea lor a proliferat atât de repede, mai ales la nivel local, încât până și un grup terorist susținut de al-Qaeda s-a alăturat, interzicând vara trecută pungile de cumpărături ca pe „o amenințare serioasă la adresa bunăstării oamenilor și animalelor deopotrivă.”

În primăvara aceasta, Uniunea Europeană a luat măsuri pentru interzicerea pungilor de plastic ca parte a unui efort conjugat împotriva obiectelor de plastic cel mai des întâlnite pe plajele europene. În Statele Unite, New York a devenit luna aceasta al doilea stat, după California, care a interzis pungile de plastic — iar în sesiunile legislative statale au fost introduse în iarna aceasta cel puțin 95 de proiecte de lege referitoare la pungi, mai multe decât în orice alt an. (În Hawaii e în vigoare o interdicție de facto a pungilor, pentru că au fost interzise de fiecare comitat în parte.)

Dar pe măsură ce interdicțiile se răspândesc în lume, eficiența lor rămâne de demonstrat  — în pofida apologiei glorioase aduse de Wakibia efortului din Kenya. Interzicerea pungilor a dus la interzicerea altor produse, inclusiv farfurii, pahare, tacâmuri, paie și sticle, ca parte a unui efort de a reduce plasticele de unică folosință, care reprezintă cam 40 la sută din obiectele de plastic produse în lume. Dar nu se știe încă dacă interdicțiile pot reduce semnificativ cantitatea de deșeuri de plastic, care ajunge în oceane la o rată de 8 milioane de tone pe an, mai ales dacă luăm în considerare că se asteaptă ca producția de plastic  să se dubleze până în 2040, putând ajunge să utilizeze 20 la sută din producția mondială de petrol până în 2050.

Chiar și cei mai mari susținători ai interdicțiilor sunt conștienți de limitările acestora.

„Oricât de importantă e interzicerea pungilor de unică folosință în reducerea lor ca sursă de deșeuri, asta nu va schimba lumea,” spune Mark Murray, director executiv al organizației Californians Against Waste. „Ideea de bază, ca să fim cinstiți, e să le comunicăm celor care fac politici publice, publicului și industriei ca e nevoie să luăm măsuri serioase ca să reducem ambalajele de plastic și dacă voi toți nu sunteți în stare  să găsiți o cale, o să începem să vă interzicem produsele unul câte unul.”

De la minunăție la amenințare

A durat mai puțin de patru decenii ca pungile de plastic să se transforme dintr-o minunăție într-o amenințare. Ele au apărut în timpul exploziei postbelice a manufacturii de bunuri de uz casnic din plastic și au devenit populare în anii ′70.  Până la sfârșitul anilor ′80, magazinele alimentare din Statele Unite trecuseră de la hârtie la plastic. După aceea, pungile de plastic au proliferat cu milioanele.

Datele statistice cu privire la numărul de pungi de plastic produse astăzi sunt incerte. Chiar și American Progressive Bag Alliance, o cameră de comerț a industriei, spune că nu știe cifra exactă. ONU estimează  că anual se produc în lume între unul și cinci mii de miliarde de pungi. Chiar dacă luăm estimarea minimă, ea se traduce în folosirea a două milioane de pungi pe minut, potrivit Earth Policy Institute.

Proliferarea pungilor a fost suficientă pentru a compleși sistemele de colectare a deșeurilor chiar și în țările occidentale. Și nu a fost de ajutor faptul că pungile subțiri sunt printre cele mai puțin reciclate produse, cu toate că polietilena e ușor de reciclat. În Statele Unite, puține facilități de sortare acceptă pungile subțiri, pentru că le blochează mașinile, care nu sunt adaptate să proceseze pelicule de plastic.

Pungile de plastic sunt printre primele 5 obiecte găsite înn operațiunile de curățare a plajelor și râurilor, iar efectele lor nocive asupra animalelor au fost larg documentate. Odată ajunse în mare, ele se degradează rapid. Într-un experiment dramatic făcut de Universitatea din Plymouth, Marea Britanie, cercetătorul marin Richard Thompson (cel care a creat termenul microplastic) și doi dintre studenții lui au hrănit cu bucăți dintr-o pungă de plastic niște amfipode — crustacee mici, ca niște creveți — și au descoperit că vietățile puteau ciopârți foarte repede o pungă în 1,75 milioane de fragmente microscopice.

Pungile sunt mâncate întregi și de către țestoase marine, delfini și balene. Doar în ultima lună, încă două balene au murit cu stomacul plin de pungi și alte obiecte de plastic, adăugându-se la numărul victimelor. În Kenya, au de suferit vitele și elefanții.

Interdicțiile prind avânt

Bangladeshul a adoptat prima interdicție în 2002, dovendind nefondate argumentele împotriva interdicțiilor și taxelor  cum că ar afecta disproporționat națiunile sărace și oamenii săraci, care se bazează pe pungi gratuite și zdravene ca să-și ducă lucrurile și cumpărăturile. Continentul african e acum pe primul loc la reglementări în utilizarea pungilor, cu 34 de țări care au adoptat taxe sau interdicții, din care 31 în Africa Subsahariană, ce mai săracă regiune a lumii. Penalitățile din Kenya sunt printre cele mai punitive din lume, producătorii, distribuitorii și utilizatorii riscând amenzi de până la 38.000 de dolari sau 4 ani de închisoare.

În Danemarca, prima din lume care a adoptat o taxă pe punga de plastic în 1993, locuitorii folosesc în medie patru pungi de plastic pe an. Prin contrast, în Statele Unite, care e cel mai mare generator, per capita, de deșeuri de plastic din ambalaje, americanii folosesc aproape o pungă de persoană pe zi.

Lupta împotriva interdicțiilor

Opoziția politică față de interzicerea pungilor în SUA a fost încurajată de câteva studii care subliniază efectele lor limitate. În California, de exemplu, Rebecca Taylor, economistă la Universitatea din Sydney, a descoperit că cumpărătorii din orașele care au interzis pungile înainte să intre în vigoare interdicția la nivvel statal foloseau mai puține pungi, ducând la o scădere de circa 20 de milioane de kilograme de deșeuri. Dar în studiul ei, ea a constatat că că au crescut vânzările de pungi de plastic,  limitând scăderea la doar 14 milioane de kilograme.

În Statele Unite, industria pungilor de plastic a încercat să obțină legislație care să îmunătățească sistemul de reciclare. Între timp, a investit în containere plasate la intrarea în magazine, în speranța ca cumpărătorii vor aduce pungile folosite, ca să se producă din ele pungi noi, completând cercul. Dar într-o națiune cu reciclare de 9 la sută, să încerci să convingi consumatorii să facă efortul necesar de a aduce pungile înapoi la magazin se poate dovedi o sarcină sisifică.

„Cheltuim efectiv sute de milioane de dolari reciclând pungile de cumpărături, inclusiv folia alimentară, pungile de curățătorie, pungile de gheață și tot ce mai vrei,” spune Matt Seaholm, director executiv al American Progressive Bag Alliance, care se află în fruntea luptei împotriva interdicțiilor și taxelor. „Asta include cumpărarea de material din locurile care îl colectează. Ne-ar plăcea să vedem că se implică mai multe magazine. Ne-ar plăcea ca magazinele să promoveze mai mult colectarea. Ne-ar plăcea ca magazinele să își pună casierii să le explice oamenilor că pot aduce pungile înapoi.”

Un succes parțial în Kenya

În Kenya, interzicerea pungilor a fost urmată de o serie de provocări dificile. Asociația Producătorilor din Kenya s-a opus fără succes măsurii, avertizând că s-ar putea pierde până la 100.000 de locuri de muncă în industria plasticului.

Odată impusă interdicția, au luat naștere „carteluri ale pungilor”, care au adus ilegal în țară pungi din țările vecine, Uganda și Tanzania.

Geoffrey Wahungu, director general la Autoritatea Națională de Administrare a Mediului din Kenya, a admis într-un interviu că guvernul a eșuat, mai întâi, în a stabili ce produse alternative ar fi putut fi folosite în locul celor de plastic interzise. Până la urmă, plasticul folosit pentru a ambala produse proaspete, precum carnea, a fost exceptat, alături de alte produse.

Deși arestarea unui vânzător de fructe de pe marginea drumului prins cu merele în pungă a fost relatată în presă, cea mai mare parte a aplicării legii s-a concentrat pe distribuitori, nu pe comercianți și consumatori. Chiar și așa, impunerea legii a fost sporadică și incompletă, ca și o evidență clară a numărului de arestări și a amenzilor colectate până în prezent.

„Interdicția trebuia să fie drastică și aspră, altminteri kenienii ar fi ignorat-o,” spune Walibia, activistul.

Cu asta s-a putea să aibă dreptate. Gunoiul încă de adună în cantități abundente, poluând peisajele Kenyei. Și totuși, țara pare din anumite puncte de vedere vizibil mai curată.  Pungile care altă dată atârnau pe crengi ca niște giulgiuri sunt mai puține, la fel ca dopurile de pungi care blocau scurgerile și creeau băltoace unde să se înmulțească țânțarii purtători de malarie.

„Toată lumea e cu ochii pe Kenya acum, după măsura asta curajoasă,”, spune Wahungu says. „Nu vom da înapoi. Nu ne vom lăsa.”

Guvernul vrea să extindă interdicția, dar se confruntă cu noi provocări. Acum vrea să interzică pungile de cumpărături nețesute, adică acele pungi foarte „ecologice” care au înlocuit în 2017 pungile subțiri. Măsura urma să intre în vigoare luna aceasta, dar a fost blocată în instanță de producători.

Publicat pe natgeo.com pe 7 aprilie 

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*