Industria cosmetică generează mult plastic. Se întrevede o schimbare?

Multe produse cosmetice și de îngrijire personală vin de obicei în formă lichidă. Dar unele companii le reimaginează ca solide, reducând nevoia de ambalaje de plastic. Foto: REBECCA HALE și MARK THIESSEN, NATIONAL GEOGRAPHIC

Șampoane, loțiuni, deodorante. Toate vin îmbrăcate în plastic. Dar unele companii încearcă se schimbe lucrurile.

De 

Acest articol a fost creat în parteneriat cu Societatea National Geographic.

Pentru Tara Pelletier a fost vorba de deodorant. Compania ei, Meow Meow Tweet, dezvoltase o formulă de deodorant care i se părea grozavă. Era eficient, mirosea foarte bine și era gata să-și croiască drum spre subsuorile clienților ei nerăbdători. Ce o ținea în loc? Ambalajul.

Majoritatea deodorantelor de pe piață vin în recipiente de plastic cu mai multe componente mici, fiecare din alt tip de material, care nu sunt ușor de reciclat, chiar dacă utilizatorul e suficient de dedicat ca să le demonteze.

Unele companii, precum Kjaer Weiss, experimentează cu containere refolosibile, care să scadă cantitatea totală de ambalaje de unică folosință.

Foto: REBECCA HALE și MARK THIESSEN, NATIONAL GEOGRAPHIC

De ce, s-a gândit Pelletier, ar trebui ca un deodorant, pe care îl folosea doar câteva săptămâni sau luni, să vină într-un recipient de plastic, mai longeviv decât ea însăși?

Așa că a tot căutat și a căutat o alternativă. Borcănelele de sticlă cu capac metalic mergeau destul de bine, dar oamenii obiectau la faptul că trebuie să scobească pasta din ele cu degetele. Plasticele pe bază bio sau biodegradabile aveau propriile lor neajunsuri de mediu. Se părea că orice variantă de ambalaj pe care o găsea era într-un fel sau altul nocivă.

Până la urmă, după luni de căutări, a găsit o companie care făcea tuburi rezistente din hârtie care țineau produsul în bune condiții. În sfârșit, o soluție, s-a gândit ea.

Pelletier și colegii ei trebuie să umple tuburile manual, iar profitul e firav pentru că ambalajul de carton costă de 60 de ori mai mult decât cel de plastic, produs în masă. Iar tuburile nu sunt la fel de convenabile pentru utilizare ca modelele de plastic familiare celor mai mulți consumatori. Dar merită, spune ea, nu doar pentru că este mai etic, ci și pentru le poate demonstra și altora din industrie că există alternative —fezabile, funcționale și creative — la plasticul care s-a infiltrat în toate aspectele comerțului modern.

Industria cosmetică globală, cu o cifră de afaceri de 500 de miliarde de dolari pe an, e bazată pe plastic. Șamponul? E cazat într-o sticlă de plastic, adesea total sau parțial nereciclabilă. Genul de duș? La fel. Dar pentru unii producători, ambalajele de plastic omniprezente, adesea excesive, sunt prea mult. Pentru a-și reduce amprenta de plastic, ei încearcă să reconsidere natura produselor, a ambalajului și a lanțului de aprovizionare în sine.

Cum am ajuns să folosim atâta plastic?

Într-un trecut nu atât de distant, produsele de îngrijire personală nu foloseau ambalaje de plastic. Săpunurile veneau în calupuri solide. Parfumurile, un simbol al luxului, erau ambalate în containere elaborate de sticlă. Produsele pentru păr erau pudre sau pomade, puse în cutii de metal sau borcănele.

După Primul Război Mondial, Statele Unite au devenit cel mai prolific producător și consumator de produse de igienă personală și cosmetică, în timp ce piața europeană se refăcea.

În război, tarmata impusese coduri stricte de igienă pentru a preveni răspândirea bolilor printre soldați, iar când acei soldați s-au întors acasă, au adus cu ei obiceiul bine fixat de a se spăla, bărbieri și spăla pe dinți. La mijlocul anilor ′20, apăruse deja o întreagă industrie a „îngrijirii personale”. În 1926, compania Lever (care mai târziu va deveni Unilever, o mare companie multinațională de produse de îngrijire persoanlă) a lansat o campanie de publicitate, subliniind cum poate „mirosul corpului” să dăuneze carierei și perspectivelor de societate.

Simultan, piața pentru creme de față, cosmetice și alte produse de îngrijire personală vândute femeilor a explodat, în tandem cu filmele de la Hollywood și inventarea standardelor americane de frumusețe și  glamour. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, guvernul SUA a mers până într-acolo încât să declare rujul de buze o „necesitate de război”, o componentă esențială a vieții culturale și un element care întărea moralul.

În timpul exploziei de materiale plastice de la mijllcul secolului XX, industria îngrijirii personale a sărit în vagonul plasticului, alături de multe alte industrii. Plasticele puteau fi modelate în ambalaje ușoare, flexibile și rezistente. Produse care fuseseră ambalate în sticlă, grea și delicată, puteau fi acum transportate mai departe și mai ușor. 

Când te îmbăiai în cadă, sau în râu, era nevoie de prouse care să funcționeze în condițiile respective. Așa că săpunul și produsele pentru păr erau solide (iar unele, ca Ivory, erau concepute ca să plutească la suprafața apei și să nu le pierzi pe la fund).

Dar odată cu apariția dușurilor, după mijlocul secolului, formulele produselor au început să se schimbe. Companiile au dezvoltat lichide și geluri care să dispară pe scurgere. Iar consumatorii foloseau și depozitau aceste produse în duș — deci trebuia să fie rezistente la un noian de apă.

„Vrem produse lichide care să facă spumă, să hrănească pielea, să exfolieze și, deasemenea, să aibă un miros minunat și proaspăt — toate acele caracteristici pe care le considerăm esențiale pentru ideea de curățenie,” spune Rachael Wakefield-Rann, consultant de cercetare la Institutul pentru Viitor Sustenabil al Universității de Tehnologie din Sydney.

Și, odată cu aceste tranziții, industria creștea. În 1919, era o industrie de 60 de milioane de dolari în SUA. În 1938, ajunsese la 400 de milioane. În anii ′70, era de ordinul miliardelor. Numărul și varietatea produselor au explodat — și odată cu ele a venit noi cantități enorme de ambalaje.

Șamponul e adesea ambalat în sticle de plastic, din care doar o mică parte sunt reciclate. Lush a creat o tabletă solidă de șampon care nu are nevoie de ambalaj.

Foto: REBECCA HALE și MARK THIESSEN, NATIONAL GEOGRAPHIC

Cum reduc companiile cantitatea de plastic acum? 

Azi, produsele de îngrijire personală umplu raioane întregi ale magazinelor. Industria americană a devenit un monstru de 90 de miliarde de dolari, care rivalizează ca valoare economică cu piețele pentru animale de companie, sport și împrumuturi personale.

Simultan, amprenta de plastic a industriei s-a mărit și ea foarte mult. Cantitatea de ambalaje de plastic pentru produsele americane (nu doar cele de îngrijire personală) a crescut de peste 120 de ori din 1960 — iar aproape 70 la sută din deșeurile lor ajung în gropile de gunoi. Global, industria ambalajelor pentru produsele de îngrijire personală și cosmetică, care reflectă în primul rând ambalajele de plastic, are vânzări de aproape 25 de miliarde de dolari.

Așa că provocarea — de a reduce sau elimina cu totul ambalajele de plastic — nu e una măruntă.

Cea mai directă abordare aparține unui număr de companii mici, precum S.W. Basics, care a făcut o prioritatea de ambalajele fără plastic de la bun început. Adina Gregoire, fondatoarea, a ales sticla ca ambalaj primar, pentru că e reciclabilă aproape la infinit, chiar dacă sticlele și borcanele pe care le folosea costau aproape de 10 ori mai mult decât o alternativă comparabilă din plastic la început. Gregoire a admis că sticla venea și cu alte costuri: transportarea produselor costă mai mult, în bani și emisii de carbon, decât ambalate în plasticul mai ușor, iar borcănelele se pot sparge, ceea ce duce la pierderi și deșeuri.

Abia recent au început să apară unele alternative interesante, spune ea, în special materiale plastice biodegradabile sau din surse bio (cu toate că majoritatea opțiunilor au propriile lor neajunsuri). Nu pot să cred cât de în urmă e lumea produselor de consum în materie de sustenabilitate,” spune ea. „Opțiunile nu au apărut cu adevărat, iar companiile mici trebuie să meargă în trena marilor companii care investesc în cercetare și dezvoltare.” Dar în același timp, remarcă ea, brandurile mai mici și clienții lor sunt cele care țin tema pe ordinea de zi.

În unele cazuri, companiile au încercat să rezolve problema plasticului venind chiar ele cu un nou design al produsului.

Acum peste 20 de ani, Lush Cosmetics, o companie britanică de îngrijire personală și cosmetică, a decis să vină cu un design nou pentru șampon. A constatat că șamponul e în cea mai mare parte apă, cel mai adesea ambalat într-o sticlă de plastic de unică folosință. Ca să scape de sticlă, trebuia să scape de apă.

În cele din urmă, compania a venit cu o formulă care îngloba majoritatea ingredientelor principale din șampoanele tradiționale — dar în forma unui calup solid.

„La început, oamenii nu înțelegeau cum să-l folosească sau nici măcar ce era,” spune Brandi Halls, directoarea de comunicare de la Lush. „Dar era chiar plăcut și interesant să îi înveți să privească ceva într-un mod diferit.”

Rhoda Trimingham, expert în design sustenabil la Universitatea din Loughborough, Leicestershire, se așteaptă ca pe viitor să vadă mult mai multe astfel de reconsiderări, pornite de jos în sus. „Sunt atât de multe produse, precum șamponul, sau blasamul, sau laptele de corp, care sunt 90 sau 95 la sută apă,” spune ea. „Așa că de fapt transportăm prin lume tone de apă în containere de plastic, ceea ce e rău pentru amprenta de carbon, pentru amprenta de apă și pentru cea de plastic.”

Alte companii caută mijloace de a oferi doze de produs care să umple containere rezistente, durabile, preferabil nu din plastic.

Kjaer Weiss, un brand danez de make-up, a lucrat ani de zile ca să dezvolte o casetă metalică, consistentă, care să redea acel sentiment de „cosmetică de lux” pe care fondatoarea Kirsten Kjaer Weis, o aprecia atât de mult la alte produse de machiaj. Dar, de la bun început, ea a gândit caseta să fie reîncărcabilă. Consumatorul poate înlocui micile tăvițe cu fard de ochi, fond de ten sau ruj pe măsură ce se golesc sau s-a plictisit de o culoare. Iar micile tăvițe pot fi ambalate în materiale biodegradabile în loc de plastic.

O altă strategie pentru companiile mari și mici? Să se gândească bine de la bun început ce produse vând. Priscilla Tsai, fondatoarea Cocokind, spune că firma ei a dorit să producă o mască de față de unică folosință, care se dovedea incredibil de populară pe piață. Dar nu exista nici un mod de a o  ambala sustenabil, așa că s-au hotărât să nu facă sau să vândă așa ceva.

E nevoie de un sat întreg ca să rezolve problema plasticului

Plasticul e atât de înrădăcinat în lanțul de aprovizionare modern încât limitarea sa va fi inevitabil  un proces dureros, spune Trimingham, mai ales că industria cosmetică și de îngrijire personală crește anual cu câteva procente. Asta înseamnă ca, în fiecare an, mai multe produse ajung în mâinile consumatorilor. Chiar dacă ambalajul e mai eficient, tot va fi mai mult. Așa că e nevoie de un efort concertat al companiilor de toate mărimile pentru a face o breșă în această problemă în formă de plastic.

Unele din companiile mai mari, ca Unilever sau L’Oreal, au semnat obiectivele din Noua economie a plasticului a Fundației Ellen MacArthur. L’Oreal își propune ca până în 2015 să facă 100 la sută din ambalaje refolosibile, reîncărcabile sau compostabile și 50 la sută din ele bazate pe materiale reciclate. Compania spune că în 2018 deja a crescut cantitatea de plastic reciclat din ambalaje cu 19 la sută față de anul precedent.

Aceste ajustări au loc în timp ce consumatorii și guvernele devin tot mai conștienți de o criză a plasticului și interdicțiile sau alte reglementări ale plasticelor de unică folosință se răspândesc în lume. „Brandurile sunt tot mai conștiente că dacă nu se unesc pentru a rezolva problema, ar putea pierde licența socială de a utiliza plastic. Iar asta ar putea avea un impact uriaș,” spune Adam Gendell, director asociat al Coaliției pentru Ambalaje Sustenabile.

Provocarea e enormă, dar nu există nicio scuză dacă nu încerci,”, spune Pelletier, de la Meow Meow Tweet. „Nu există soluții de-a gata. Trebuie să le creem singuri”.

Publicat pe natgeo.com pe 18 aprilie

cosmetică cosmetică cosmetică 

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*