Viata pe gheata subtire

Imagine articol

Jens Danielsen sta in genunchi in sania sa trasa de caini, care hurducaie printre ruinele scanteietoare ale marii inghetate. “Harru, harru – striga el. La stanga, la stanga!” “Atsuk, atsuk. La dreapta, la dreapta!” In voce i se simte tensiunea.

Cei 15 caini din echipajul sau se misca prudent, alegandu-si drumul printre benzile de apa si claile translucide de gheata. In pofida gerului strasnic de la sfarsitul lui martie, banchizele de gheata s-au faramitat, facand calatoria periculoasa. Intr-o iarna normala, gheata apare in nord-vestul Groenlandei in septembrie si se mentine pana-n iunie.

Insa in ultimii ani au fost doar trei-patru saptamani in care gheata a fost tare, iar vanatoarea rodnica. “Gheata marina avea de obicei aproape un metru grosime aici – spune Jens. Acum are doar 10 cm.”

Mare cat un urs, cu o fata amabila, de adolescent, si o gandire matura, Jens e un vanator de 45 de ani din Qaanaaq, un sat cu circa 650 de locuitori, aflat la 77° latitudine nordica, ale carui case viu colorate sunt catarate pe un versant ce domina fiordul.

Impreuna cu cumnatii sai, Mamarut Kristiansen, Gedion Kristiansen si Tobias Danielsen, fiecare cu cainii si sania lui, el se indreapta spre marginea banchizei dinspre Golful Smith, in cautare de morse, asa cum fac vanatorii polari de cand se stiu. Avand de hranit 57 de caini si o familie mare, el va trebui sa ucida cateva morse in aceasta calatorie ca sa aduca acasa ceva carne.

Inainte de a pleca din Qaanaaq, Jens a studiat o harta a ghetii primita prin fax de la Institutul Meteorologic Danez. Pe aceasta se vedeau mari zone lipsite de gheturi pe tot drumul pana la Siorapaluk, cel mai nordic sat de indigeni din lume. Erau vesti proaste pentru vanatori, care planuisera sa mearga pe “autostrada de gheata ” cam o saptamana.

Si, totodata, era un semn sumbru si pentru ecosistem, pentru ca reflecta tendinta de incalzire pe care cercetatorii o numesc efectul de amplificare polara. In ultimele cateva decenii, temperaturile au crescut in Groenlanda cu peste 1,1°C – dublul mediei globale -, iar masiva calota de gheata a insulei, depasind pe alocuri 3 km grosime, s-a topit mai rapid decat in orice alt interval de timp din ultimii 50 de ani. Iar o data cu topirea ghetii si a zapezii, Pamantul absoarbe mai multa caldura si nivelurile oceanice cresc peste tot.

Biologii tinuturilor arctice spun ca intregul ecosistem este in pragul colapsului. Fara gheata marina, focile nu-si pot face platforme pe care sa se odihneasca, sa manance si sa-si creasca puii. Morsele nu pot gasi refugiu pe sloiurile in deriva pentru a se odihni si pentru a digera molustele cu care se hranesc. Daca nu e gheata, ursii polari nu pot prinde foci. Iar vinatorii ca Jens nu pot calatori in cautarea vanatului.



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*